Stenograme. Ce spuneau securiştii despre actorul Mitică Popescu în dosarul de urmărire

Actorul Mitică Popescu a murit marți, la vârsta de 86 de ani. În urma sa rămân nu doar rolurile sale memorabile, ci și o poveste de viață impresionantă, pentru că actorul a fost atent urmărit de Securitate. Stenogramele din dosarul său de urmărire au fost publicate după Revoluția din 1989.

Marea piatră de încercare a vieții lui Mitică Popescu a reprezentat-o arestarea şi ulterior condamnarea suferită chiar în timpul studenţiei, un episod despre care, de-a lungul anilor,  actorul a vorbit public foarte rar.

Pe când era student în cadrul Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică, Mitică Popescu a fost arestat şi condamnat la trei ani de închisoare corecţională, pentru delictul de „acte preparatorii de trecere frauduloasă a frontierei“.

A ajuns mai întâi în închisoarea bucureşteană Malmaison, apoi a trecut pe la Jilava şi pe la coloniile de muncă Periprava şi Salcia, unde regimul de detenţie şi de muncă era extrem de dur, iar mortalitatea foarte mare.

Stenogramă: „A insistat de câteva ori să intre în partid”

A fost eliberat la data de 3 februarie 1961 prin expirarea pedepsei. După eliberare, cu ajutorul lui Radu Beligan şi a lui Mircea Şeptilici, Mitică Popescu a reuşit să se angajeze la Teatrul de Comedie, iar în 1963 şi-a reluat studiile de actorie, la clasa lui Constantin Moruzan. După absolvire a activat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, unde a rămas până în 1973, când s-a transferat la Teatrul Mic din Bucureşti, pe scena căruia a jucat până în anul 2010.

Iată câteva stenograme din care reiese cum era urmărit de Securitate actorul Mitică Popescu:

Sursa: „Sandu“

25 iulie 1972

NOTĂ

DUMITRU POPESCU a terminat I.A.T.C. în anul 1967 şi a fost repartizat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, din anul 1967 şi până în prezent a jucat în aproape toate piesele prinse în repertoriul teatrului, este un actor cu foarte mare ambiţie profesională, nu iese niciodată din linia rolului stabilit de regizorul artistic, uneori este foarte necăjit când colegii sau partenerul de joc a adăugat ceva în plus, chiar dacă gagul (sau cârligul, cum se mai spune în teatru) a fost făcut sau pus cu multă fineţe şi a prins la public.

Cum a venit la Piatra Neamţ, prima lui grijă a fost să-şi facă reabilitarea, deoarece suferise o condamnare de 3 ani înainte de terminarea institutului, după câte cunosc eu participase la nişte discuţii ce se refereau la siguranţa statului. De când a fost reabilitat şi până în prezent a insistat de câteva ori să intre în partid, dar a fost sfătuit de B.O.B. că nu este cazul să fie pus în discuţia adunării generale.

Dumitru Popescu este un tip foarte calculat şi econom, colegii lui de câte ori au nevoie de 100 sau 200 de lei între chenzina I şi a II-a întotdeauna au apelat la el. Nu am auzit să-i fi refuzat vreodată (…) La ora la care scriu aceste rânduri este cotat ca un actor talentat şi destul de bine apreciat pentru seriozitatea cu care munceşte, în prezent este responsabilul grupei artistice şi preşedintele casei de ajutor reciproc. A fost cu Teatrul Tineretului de două ori în străinătate la Veneţia şi San Marino, unde a avut o comportare bună. Visul lui e să ajungă actor pe o scenă a teatrului bucureştean.

– copie la tov. lt. col. Toma Constantin

Mr. Alexandru Liviu

(C.N.S.A.S. Fond „R“, dosar nr. 200723, f. 3)

STRICT SECRET

Stenogramă: „De la el am aflat că ar fi fost o greşeală”

Sursa: „Wily“

Mr. Guită Ionaşcu

MITICĂ POPESCU

Sursa îl cunoaşte din 1967, când Mitică Popescu era în penultimul an de facultate la clasa prof. Const. Moruzan.

– Era respectuos, foarte popular, cunoscut ca un actor foarte bun. Oricui îi făcea plăcere să discute cu el.

– În afara programului de facultate juca la Teatrul de Comedie din Bucureşti roluri relativ mici, dar foarte bine jucate.

(…)

– După absolvire l-am văzut în minunatele producţii ale teatrului în care s-a afirmat deosebit.

Aici, sursa l-a cunoscut mai bine, la Piatra Neamţ.

– Astfel, am aflat că el făcea pentru a doua oară facultatea, pe care a întrerupt-o din cauza unei condamnări.

– Cauzele nu le-a discutat cu nimeni dintre colegi, provocând de fiecare dată o mare uimire pentru aceasta.

– De la el am aflat că ar fi fost o greşeală, fiind acuzat de tăinuire a unor chestiuni secrete ale unui grup în care se afla întâmplător, el nefiind în cauza intenţiilor lor. Ca de pildă fuga unora dintre ei peste graniţă. De la colegii lui nu am aflat nici comentarii pro, nici contra (…).

(C.N.S.A.S. Fond „R“, dosar nr. 200723, f. 4)