Portretul robot al noului ministru al Educației: „Manager de criză, dar cu empatie pedagogică”

Deși planul era ca până la finalul acestei luni să avem o propunere de ministru al Educației, socoteala nu s-a potrivit și premierul Ilie Bolojan rămâne în continuare interimar. Președintele Nicușor Dan admite că e un act de curaj ca cineva să-și asume această funcție. În lipsa unei numiri, am întrebat oamenii din Educație ce își doresc de la următorul ministru și ce ar pune pe lista de priorități a acestuia. 

Cuvântul cheie: empatie

Educația e un domeniu vast și un pilon esențial. Chiar dacă în mod direct, elevii și studenții sunt principalii beneficiari, de fapt întreaga societate are de câștigat (sau nu) de pe urma acestui sistem. Iar profesorii și directorii de unități de învățământ sunt parte importantă a calității pe care o oferă. Așa că am vrut să știm perspectiva tuturor acestor actori importanți despre viitorul ministru. 

Mihnea Haiduc, președintele Consiliului Național al Elevilor (CNE) spune că își dorește un ministru responsabil, coerent și conectat la realitatea din școli.

,,Noul ministru al Educației are obligația de a ridica standardul, atât în ceea ce privește relaționarea cu comunitatea educațională, cât și în elaborarea și implementarea politicilor publice. Din perspectiva elevilor, acesta ar trebui să se definească prin câteva calități esențiale: dialog real, nu consultare formală; respect și empatie în discursul public; coerență și predictibilitate în politici; asumare și transparență în decizii; și o orientare clară către nevoile reale ale elevilor, nu către interese politice de moment”, detaliază președintele CNE. 

Empatia este una dintre calitățile menționate și de reprezentantul studenților: 

,,Integru, empatic, vertical, deschis și cu o abilitate de a își consolida poziția prin legitimitatea pe care o poate (și trebuie) obține din partea comunității din educație. Un ministru al Educației poate inspira o bună parte din cetățenii acestei țări, deoarece foarte multe categorii de persoane sunt interesate de ceea ce se întâmplă în educație, iar declarațiile persoanei în funcție sunt extrem de mediatizate, lucru care evident subliniază importanța abordării în discursurile publice a unor teme și idei calitative, transmise onest, dar și a unor probleme comunicate cu empatie”, spune Sergiu Covaci, președintele  Alianței Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR). 

La rândul său, Octavia Popescu Gavrilă, profesoară de Limba Germană, consideră:

,,Pentru a produce o schimbare reală, următorul ministru ar trebui să aibă un profil de „manager de criză”, dar cu empatie pedagogică. Aş menţiona: capacitatea de a lupta pentru buget , abilități de comunicare și negociere, să poată discuta onest cu sindicatele și asociațiile de părinți/elevi, să aibă viziune pe termen lung, să nu mai schimbe regulile examenelor în timpul anului școlar. Într-un sistem măcinat de suspiciuni de plagiat sau numiri politice, un ministru ar trebui sa aibă o conduită morală impecabilă, ceea ce ar reda, sper, demnitatea funcției.”

Viforel Dorobanțu, director al Şcolii Gimnaziale Nr. 1 din Curcani, judeţul Călăraşi, şi profesor de fizică şi informatică, vine cu perspectiva directorului de școală și cu șapte puncte pe care următorul ministru ar trebui să le întrunească:

1. Să înțeleagă școala reală, nu școala din rapoarte – ,,Un director are nevoie de un ministru care știe cum arată o zi de luni la ora 8:00 într-o școală; înțelege diferența dintre urban – rural, dintre „școală de top” și „școală de supraviețuire”; nu pornește reforme fără să întrebe: se poate aplica? cu ce oameni? cu ce timp?”. 
2. Să vadă directorul ca lider, nu ca executant.
3. Să reducă birocrația care nu produce educație – ,,Din perspectiva directorului fiecare tabel inutil înseamnă mai puțin timp pentru elevi; raportările multiple pe aceeași temă sunt obositoare și inutile; ,,controlul” fără sprijin nu îmbunătățește nimic.”
4. Să protejeze profesorii (pentru că directorul răspunde pentru ei) – ,,Fără profesori motivați, directorul nu poate face minuni.”
5. Să evalueze școlile corect, nu doar formal – ,,Directorul are nevoie de: evaluare care să țină cont de context, nu doar de rezultate brute; indicatori  de progres, nu doar de performanță absolută; sprijin după evaluare, nu doar calificative. Evaluarea trebuie să fie oglindă, nu bâtă.”
6. Să înțeleagă elevul din mediul vulnerabil – ,,Copilul flămând nu învață; copilul  fără sprijin acasă abandonează; copilul etichetat se pierde. Ministrul trebuie să pună bunăstarea copilului înaintea statisticilor să susțină programe sociale reale, nu simbolice; să susțină programe sociale reale, nu simbolice; să accepte că uneori progresul e mic, dar vital.”
7. Să comunice clar și predictibil – ,,E nevoie de reguli anunțate din timp, schimbări explicate, dialog, nu doar comunicate”. 

Imaginea 1/4:
Mihnea Adrian Haiduc, președintele Consiliului Național al Elevilor jpg

Ministru din preuniversitar sau din universitar?

,,⁠Faptul ca ministerul actual cuprinde educație și cercetare, sunt tentat sa cred ca ar fi potrivită o nominalizare care sa posede informații din ambele domenii, dar eu fiind din preuniversitar, nu văd o problema daca va fi propusă o persoană din preuniversitar, existând posibilitatea ca pe zona cercetării sa fie consiliat de secretarul de stat pentru universitar”, e de părere Viforel Dorobanțu. 

Sergiu Covaci, reprezentantul studenților, spune că discuția este nuanțată:

,,Variantele sunt, evident, cele pe care le vedem și în spațiul public și care au mai fost experimentate până acum: (1) ministru responsabil de ambele zone, (2) ministru dintr-o zonă cu ministru-delegat pe cealaltă zonă. Ceea ce cred că este foarte important de fapt este deschiderea în ceea ce privește opiniile părților interesate, pentru că nu cred că există o soluție perfectă și nici nu avem date care să poată fundamenta o poziție în acest sens. Oricum ar fi, ministrul care va veni acum are o provocare foarte grea, deoarece au fost probleme generate în ambele zone”. 

Profesoara Octavia Popescu Gavrilă vine cu o altfel de perspectivă:

,,Din punctul meu de vedere, deși dezbaterea între universitar și preuniversitar este intensă, consider că succesul nu ține neapărat de segmentul de proveniență, ci de conexiunea cu realitatea. Cu toate acestea, probabil că doar un profesor care a stat efectiv la catedră în gimnaziu sau liceu înțelege ce înseamnă naveta, lipsa materialelor didactice și presiunea administrativă (birocrația).Şi acestea sunt doar câteva exemple. Pe de altă parte, însă profesorii din mediul universitar au, poate, o viziune mai largă asupra managementului strategic și a cercetării, dar riscă să fie rupți de realitatea școlilor.„. 

Membru de partid sau tehnocrat?

,,Este complicat, iar în spiritul imparțialității și fără a lăsa impresia că înclinăm balanța legitimității înspre o parte sau alta, aș prefera să nu răspund. Totuși, cert este că am avut atât tehnocrați, cât și persoane politice care au avut idei bune, valabil și vice-versa, ori de fapt ceea ce consider relevant este să avem miniștri integri, verticali, empatici și care pot da dovadă de o înțelegere profundă a problemelor cu care se confruntă educația, poate chiar suficient de curajoși să își asume o scanare corectă a întregului sistem. Este foarte important ca un ministru să inspire încredere și să poată să își motiveze comunitatea pe care o reprezintă ca responsabil de portofoliul educației, fie că vorbim de profesori, cercetători, studenți, elevi , acest lucru îl poate ajuta în operarea unor modificări de substanță în învățământ”, spune Sergiu Covaci, președintele ANOSR. 

Directorul Viforel Dorobanțu are o opinie clară: ,,Eu cred ca trebuie sa fie om politic cu susținere în zona partidelor aflate la guvernare.”

Problemele puse pe agendă de elevi

L-am întrebat pe președintele Consiliului Național al Elevilor care sunt principalele trei probleme cu care se confruntă și pe care le-ar prioritiza pe agenda ministrului. 

,,Prima problemă este finalizarea reală a reformei curriculare. În prezent, programa pentru Limba și Literatura Română la clasa a IX-a a rămas neavizată în urma modificărilor aduse de grupul de lucru la finalul lunii decembrie 2025, iar pentru celelalte discipline programele actualizate pentru restul anilor de studiu lipsesc cu desăvârșire. Această situație generează confuzie și lipsă de coerență în procesul educațional și impune finalizarea responsabilă a reformei începute.

A doua problemă o reprezintă diminuarea efectelor măsurilor de austeritate din educație. Tăierile bugetare și restrângerea unor forme de sprijin afectează direct accesul echitabil la educație și performanța școlară, în special pentru elevii din medii vulnerabile. Educația nu poate fi tratată ca o simplă variabilă de ajustare bugetară.

A treia problemă este ducerea la bun sfârșit a reformei începute prin noua lege a învățământului preuniversitar. Aplicarea fragmentată și lipsa unor norme clare riscă să transforme o reformă necesară într-un proces incoerent. Este nevoie de consecvență, predictibilitate și implementare responsabilă, nu de abandonarea sau rescrierea constantă a cadrului legislativ”, a răspuns Mihnea Haiduc. 

Problemele pusă pe agendă de studenți

Din perspectiva reprezentanților studenților, Sergiu Covaci, principalele trei probleme care necesită prioritizare sunt următoarele: 

,,Prima: fondul de burse și protecție socială – 44.000 de burse au fost tăiate, cu 52% a scăzut valoarea fondului, bursele nu se mai acordă pe 12 luni – toate măsurile reprezentând un regres, ne întoarcem înainte de 2017 curând cu aceste măsuri.

A doua: transportul studenților – aplicarea reducerii nu se mai efectuează pe toate rutele, măsură fără precedent, nemaiîntâlnită până acum. Atât prima, cât și a doua sunt măsuri care țin de echitatea sistemului de învățământ superior, ori noi avem probleme mari cu riscul de sărăcie și excluziunea socială, iar scăderea gradului de accesibilitate în mediul universitar le va accentua.

Și trei, evident, bugetul educației și cercetării este un subiect care în continuare trebuie abordat, mai ales în aceste perioade în care se discută legea bugetului de stat, dar se are în vedere și reducerea cifrei de școlarizare și a finanțării învățământului superior.”

Aspectele pe care profesorii și directorii le vor rezolvate primele

Din perspectiva profesorilor, Octavia Popescu Gavrilă, crede că temele cele mai importante sunt: 

– aplicarea griei de salarizare promise; 

– digitalizarea reală, eliminarea dosarelor inutile „pentru comisie” și siguranța”.

– Cea din urmă, spune cadrul didactic, în contextul stresului ridicat din cauza lipsei de pârghii în gestionarea conflictelor cu elevii/părinții.

„Suntem în anul școlar în cadrul căruia încetează mandatele de director obținute prin concurs. Din punctul meu de vedere, publicarea metodologiei de organizare a concursului pentru ocuparea funcției de director este primordială pentru așezarea școlilor pe un făgaș normal. Aș fi vrut să spun și dezbaterea propunerii de metodologie, dar acest lucru a lipsit și nici nu cred ca se va întâmpla. 

Dacă organizarea concursului va spulbera anatema pusă pe această poziție cum ca ar fi ocupată doar dacă acel candidat este legat politic de primar sau inspectorul general, eu cred ca va fi un succes!”, încheie Viforel Dorobanțu.