Banii primiți de România din SAFE vor ajunge în Franța și Germania: „Din 100 de lei cât dau pe un tanc, 20 de lei ajung în România”

O mare parte din programul SAFE pentru România se vor duce spre companii din Franța și Germania. Aurel Cazacu, fost director Romarm și actual proprietar de companie care produce armament, explică cum ar trebui România să negocieze astfel încât industria autohtonă să fie revigorată. 

Guvernul a publicat o listă de achiziții militare pentru MApN în valoare de circa 9,53 miliarde de euro, parte din fondurile SAFE, care include 21 de proiecte majore: transportoare blindate Piranha 5, vehicule multifuncționale, mașini de luptă pentru infanterie, elicoptere multi-misiune H225M, sisteme antiaeriene Mistral/SkyNex/Skyranger, radare, nave de patrulare și muniție specifică.

Partea românească își propune ca aceste achiziții să fie făcute prin licitații transparente, multe în comun cu alte state membre UE și respectând criterii de origine europeană/Spațiul Economic European/Ucraina, ceea ce înseamnă că o mare parte a produselor trebuie să provină din această zonă.

Având în vedere că industria de armament din România nu este la nivelul la care să producă o mare parte din sistemele din lista SAFE, cea mai mare parte a banilor va ajunge la companii din Germania și din Franța. Totuși, autoritățile din România și-au exprimat dorința ca o mare parte din sisteme să fie produse în țară, pentru a determina o revigorare a industriei autohtone de armament.

„Cele mai consistente programe ale României au o condiție de producție în țară de minimum 50%, în unele cazuri acest procent urmând a fi de 100% din rațiuni de securitate și suveranitate asupra unui proces critic de producție”, se arată într-un comunicat de presă al Consiliului Superior de Apărare a Țării (CSAT).

CSAT nu a precizat care sunt „cele mai consistente programe ale României” și în plus, nu se știe în ce măsură companiile din străinătate vor accepta producerea în țară a sistemelor contractate.

Vom ști sigur care sunt condițiile contractuale în perioada următoare, având în vedere că până în luna mai se vor purta negocieri. În mai se vor semna contractele, iar mare parte din bani vor fi primiți în perioada 2027-2030.

Având în vedere faptul că războiul din Ucraina a dus la o cursă a înarmărilor în Europa și faptul că programul SAFE va determina mai multe țări să achiziționeze sisteme militare din Europa, este posibil ca negocierile privind condiția producerii în România a armamentului să fie dure. În plus, va conta și în ce măsură este pregătită industria de apărare din țară să producă astfel de sisteme, dar și puterea de negociere și dorința autorităților române de a insista asupra producerii în România a unei părți a armamentului. Mai mult, unii analiști insistă că România ar trebui să poată să producă în țară sistemele respective și să poată să le producă și să le exporte după încheierea contractului de furnizare.

„Adevărul” a discutat despre șansele și condițiile care trebuie îndeplinite pentru ca industria de apărare din România să renască în urma programului SAFE cu Aurel Cazacu, specialist și om de afaceri român din industria de apărare, cu o prezență de peste 3 decenii în sectorul armamentului și al tehnologiei militare, atât în funcții publice, cât și în proiecte private.

El a activat la Romtehnica, compania de comerț exterior a armatei, din 1988 până în 2004, a fost președinte și director în cadrul Companiei Naționale ROMARM, iar între 2005 și 2009 a fost director al Industriei de Apărare în Ministerul Economiei, coordonând politicile și programele în domeniu.

Cazacu este proprietar al companiei „Criabo Defense & Security”, o firmă care, în colaborare cu uzina de armament UM Cugir (parte din grupul de stat Romarm), produce modelul de armă GM6 Lynx.

Cum ar trebui să negocieze România contractele de furnizare

Adevărul: Cum ar trebui să arate contractul cu o companie care, să zicem, livrează tancuri în România, astfel încât banii să ajungă și la industria autohtonă de armament?

Aurel Cazacu: Pe lângă tancurile care vor fi livrate, eu trebuie să am un capitol de training în care școlarizez atât oamenii care utilizează cât și oamenii ce care întrețin tancurile, adică școlarizez partea operațională și partea tehnică.

Apoi, cer lista de piese de schimb necesare pentru funcționarea tancului și solicit ca eu să le produc, pentru că eu nu stau să-mi trimiți tu din mijlocul Statelor Unite, dacă vorbim de Abrams, trei conducte și două piulițe. Eu nu pot să-i spun rusului, stai că am nevoie de șase zile să-mi vină piesele și așa mai departe.

Compania școlarizează partea tehnică și este pusă în legătură cu una, două, trei fabrici din România. Poate să fie o fabrică Romarm sau poate să fie o fabrică civilă. Existând comanda fermă, o companie privată poate obține credit de la bancă și să pornească în cel mai scurt timp producția.

După care mă duc pe partea de offset. Eu trebuie să demonstrez că pot să produc anumite componente. Ce are un tanc? De exemplu, șenile. Eu șenilele pot să le produc în România. Hai să încep să fac șenilele. Tu îmi dai un set de 10 șenile și eu în două luni produc primul set la mine. Că trebuie să-l testez, trebuie să-l omologhez, trebuie să reziste la mine, trebuie sa reziste la forța pe care o are tancul.

Contractul trebuie să aibă un capitol foarte important de offset care să prevadă: „în trei ani trebuie sa produc tancul respectiv în România”. Asta înseamnă să găsesc mai multe firme, de stat și private, care să producă componentele sau marea majoritate a acestora. Asamblarea se poate face la Romarm, așa cum se întâmplă acum cu transportoare blindate Piranha 5, turela se face într-o fabrică, furtunele se fac în industria auto, sistemle anti-aeriene se fac în altă fabrică.

Deci încep să mă pregătesc să lucrez pentru că am alocate aceste fonduri. Voi pregăti oamenii să facă asamblare, voi pregăti elementele din poligon, voi pregăti muniția, fabrica de muniție.

Un alte element important este muniția. Eu susțin cu voce tare că pentru tot ce cumpăr din SAFE, muniția trebuie să se producă în România. Eu nu pot să-i spun rusului, „stai că nu mi-a venit muniția din Germania.” Acum sunt foarte mari probleme cu ajungerea transportului de muniție în România.

Pentru ca să fac muniție, am nevoie să produc în România pulbere, să produc în România materialul feros sau neferos din care se fac tuburile și… și așa mai departe.

Un altfel de contract trebuie să conțină aceste elemente.

Contractul pentru nave trebuie să conțină pe lângă asta și partea navală. Eu pot să produc sisteme de bucătării care sunt pe nave, sistemele de paturi și așa mai departe.

Apoi, trebuie să negociez să pot produce în România și să export produsele, după ce contractul de furnizare s-a finalizate. 

Și în cazul acesta, dacă simplificăm și arătăm că România plătește 100 de lei prin SAFE pentru un tanc. Ce suma se poate întoarce în România dacă contractele vor fi astfel cum ați descris?

Comerțul cu arme nu are preț de raft. Eu pot să produc cu 100 de lei și să-l vând cu minim 200 de lei. Nu pot să fac un calcul direct pe primul an, dar de la 2 ani încolo după ce implementez în industrie și pe urmă eu pot să produc și să export eu. Pot să vă dau un alt exemplu. Când polonezii au cumpărat avionul F 16, au dat 10 miliarde de dolari pe primele F 16 și pe urma au făcut offset și în 2 ani de zile au vândut de 30 de miliarde de dolari. Comerțul cu arme se face majoritar în anii pre-electorali, electorali și în condiții de război. În condiții de război, cum sunt anii aceștia de la începutul războiului din Ucraina, un cartuș de Kalașnikov costa 10 cenți și se vindea cu 50 de cenți. Acum costă 20 de cenți și se vinde de la un dolar în sus.

„Avem capacitate să producem pentru că avem oameni”

Întrebarea importantă este dacă industria din România are capacitatea de a produce acele componente necesare pentru producerea armelor pe care le cumpărăm pentru ca, la un moment dat, acestea să fie produse în România?

Avem capacitate pentru că avem oameni. Deci ca să fac un sistem tehnic, eu trebuie să am oameni și pe urmă trebuie să am acces la tehnologia lui și în același timp trebuie să am capacitate de producție care să implementeze un sistem tehnic și o tehnologie.

Dar, cum spuneam, în contract, automat, și aici dumneavoastră presa trebuie neapărat să transmită un mesaj autorităților: „oameni buni, trebuie să le cereți să vă dea voie ca în 2-3 ani să asimilăm produsele și să exportăm”.

Eu, Aurel Cazacu, după o lună, opt luni, un an de zile, după ce am semnat și am început să lucrez, îi spun: „domnule, uite, eu cumpăr de la tine transportorul acesta, dar uite, am o cerere din Nigeria, din Guineea-Bissau, din Maroc, din Algeria, din Malezia, Thailanda, Indonezia, Filipine, Tanzania, am o cere de astfel de produs. Hai, lasă-mă să fac în România un astfel de transportor și să-l export”. Când îi aduci la școlarizare pentru a învăța să opereze transportorul, iei 2-3 îi înveți română și îi faci agenții tăi în țara respectivă, care să te ajute să promovezi sistemele.

Ar vrea aceste companii din occident să-și producă în România armele?

Firmele străine vor să coopereze cu industria românească, să producă aici, pentru că România este singura țară din lumea asta care are asociații ale șiiților, suniților și kurzilor, dar are relații extraordinar de bune cu Israelul, relațiile economice cu firmele din SUA, să știți că sunt bune, chiar dacă cei care ne conduc acum nu au o relație foarte bună cu administrația Trump. Eu l-aș sfătui pe domnul președinte Nicușor Dan să se ducă în SUA. Din cauza atitudinii pe care a avut-o USR-ul în campania electorală față de SUA este greu, mai ales că nu s-a dus nici la Davos. Firmele americane să știți că vin în România. America nu va pleca din România. Eu o spun cu toată responsabilitatea. Și dacă se destramă NATO, America nu pleacă pentru că radarele americane din România, el vede ce se întâmplă până la Moscova, pe partea cealaltă, vede Iranul și Turcia, Grecia. Strategic, noi avem o poziție fantastic de bună și apărăm flancul estic aici.

Din punctul acesta de vedere, România are șanse foarte mari să-și recupereze banii. Este adevărat că cea mai mare parte a banilor se vor duce la companiile din Franța și Germania.

Companiile din Franța și Germania vor transfera o parte din bani în România

Unul dintre argumentele celor care critică strategia guvernului pe programul SAFE este că marea parte a banilor vor ajunge în Germania și Franța…Cum comentați?

Păi da, dar din acești bani care merg acolo companiile vor transfera o parte din bani în producția din România. Contractul de livrare pe care firma, să zicem, Rheinmetall, îl va semna cu România, prevede că nu toate fondurile vor ajunge la companie. Compania primește, să zicem, 100 de lei să facă un tanc. Din această 100 de lei, el cu 60 de lei face tancul, 20 de lei e profitul și 20 de lei este ceea ce trebuie să aducă în România ca să facă ca acel tanc să funcționeze. Și vor veni că n-au altă opțiune.

Pe urmă, compania îmi va școlariza oamenii care să conducă tancul, să exploateze tancul, va școlariza în uzină la el oamenii pe care trebuie să facă piulițe, șaibe, șuruburi, furtunuri etc. Toate aceste instalații au o parte de computere, totul este foarte modern și atunci specialiștii mei vor fi școlarizați în Germania și în zona aceasta. Oamenii mei de specialitate vor vedea nivelul tehnologic și tehnic al unor astfel de sisteme. Și va fi foarte important ca eu să școlarizez niște oameni. Acei oameni, oricând, după ce vor lucra în industria de apărare, vor putea să se ducă într-o industrie civilă, să producă pentru partea civilă. Au fost în contact cu nivelul tehnologic, au fost în contact cu un sistem de disciplină și de organizare de producție ca la carte și automat dacă eu îl iau pe ăla și spun „hai să facem și la noi o armă”, el va zice „pot să fac”, deoarece a văzut cum se produce, pentru că firma nu are cum să-mi vândă fără să-mi spună aceste detalii tehnice.

Va fi îndeajuns de inteligent statul român și va avea putere de negociere să impună aceste elemente atunci când negociază contractele de achiziție, adică necesitatea de a produce în România, posibilitatea de a exporta România acele produse? Cum poate România să se asigure că se întâmple aceste lucruri?

Trebuie să pui oameni de specialitate în funcții. Tu ești politician, dar habar nu ai, nici nu știi ce sa-mi ceri mie, Aurel Cazacu sau unui alt producător. Nu trebuie politicianul care habar nu are să-mi dea mie lecții. Trebuie să mă lase pentru că avem specialiști buni. Dumneavoastră știți că la Romarm, în Consiliile de Administrație ale celor 15 uzine, nu există niciun militar? Păi cum vreau eu să am relații cu armata când în CA nu am un militar. Mă uit în Germania, în SUA, Israel, industria de apărare e condusă de militari care știu meserie.