Dr. Erna Stoian, medic obstetrică-ginecologie: „Fertilizarea in vitro nu garantează obținerea sarcinii“. Factorii care decid reușita

Deși medicina reproductivă a făcut pași uriași, FIV nu este o promisiune sigură, ci o procedură ale cărei rezultate depind în primul rând de vârsta mamei, de calitatea ovocitelor și a spermei, de starea de sănătate reproductivă și generală a celor doi parteneri și de cât de repede apelează aceștia la un medic specializat în infertilitate.

În ultimii ani, fertilizarea in vitro a ieșit din zona tabuului și a intrat tot mai des în conversațiile reale ale cuplurilor care se confruntă cu infertilitatea. Între speranță, biologie și presiunea timpului, această procedură medicală rămâne pentru mulți un teritoriu necunoscut, încărcat de mituri și așteptări nerealiste. Fertilizarea in vitro reprezintă o opțiune avansată de tratament pentru cuplurile care se confruntă cu infertilitatea, necesitând evaluare complexă și sprijin specializat.

Dr. Erna Stoian, medic primar obstetrică-ginecologie, coordonator Centrul FIV SANADOR, a explicat pentru „Weekend Adevărul“ ce presupune fertilizarea in vitro, de la evaluarea inițială a cuplului și rolul esențial al vârstei, până la etapele procedurii, riscuri, șanse reale de reușită și opțiunea tot mai discutată a crioconservării ovocitelor.

„Weekend Adevărul“: Ce este fertilizarea in vitro și când este recomandată?

Dr. Erna Stoian: Fertilizarea in vitro este cea mai cunoscută dintre procedurile de reproducere umană asistată, concepția producându-se în interiorul laboratorului, nu în corpul femeii. Primul copil prin fertilizare in vitro s-a născut în 1978, deci acum destul de mult timp. De atunci, milioane de cupluri din întreaga lume au apelat la această procedură, îndeplinindu-le un vis ce părea imposibil. Bineînțeles că, de-a lungul timpului, protocoalele au avansat, laboratoarele au devenit mai performante și ratele de succes mai bune. Sunt cazuri în care fertilizarea in vitro este indicată de la început, cum ar fi obstrucția tubară, adică trompele sunt blocate sau nu sunt permeabile, atunci când nu avem ovulație și nu reușim să o obținem medicamentos, atunci când există anomalii ale spermogramei medii sau severe, atunci când cuplul respectiv apelează fie la ovocite, fie la spermă donate, atunci când există diverse patologii pe care nu vrem să le transmitem prin contactul sexual obișnuit, atunci când rezerva ovariană este mică – bineînțeles, la pacientele peste 35 de ani, la care se asociază și o rezervă ovariană ușor scăzută, indicația este de a face fertilizare in vitro, pentru că în acest caz timpul este foarte important.

Ce presupune evaluarea inițială în cadrul FIV?

Evaluarea este complexă și, spre deosebire de majoritatea bolilor în care evaluăm un singur pacient, în infertilitate trebuie evaluați doi pacienți, un cuplu care se prezintă la specialistul de infertilitate. În primul rând se face o anamneza amănunțită, se pun întrebări legate de patologiile cronice pe care aceștia le au și de tratamentele pe care le iau, după care se trece la un set de analize specifice pentru diagnosticul infertilității. De multe ori cuplul vine și spune: „Nu reușesc să obțin sarcina. De ce?“. Medicul nu poate întotdeauna să-i răspundă din prima deoarece cauzele pot fi variate și atunci trebuie să avem un set complet de analize, să descoperim cauza. În momentul în care descoperim cauza, putem să aplicăm și un tratament personalizat.

Pentru femei trebuie făcut un profil hormonal complet, inclusiv rezerva ovariană, pentru a vedea cum stăm la momentul prezentării la medicul specializat în tratamentul infertilității. Bineînțeles, se recomandă un control ginecologic complet, inclusiv cu ecografie transvaginală, care poate să detecteze anumite probleme la nivelul uterului, la nivelul colului, la nivelul ovarului, diverse patologii cum ar fi fibroame uterine, chisturi ovariene, dar și malformații ale uterului. De exemplu, o malformație uterină poate fi diagnosticată de multe ori ecografic, după care se recomandă testarea permeabilității tubare, foarte importantă. Multor paciente le este frică de această analiză pentru că citesc că este dureroasă. Da, poate fi puțin neplăcută, dar este foarte importantă pentru evaluarea fertilității. Dacă o pacientă are toate analizele perfecte, dar trompele nu sunt permeabile, indicația este directă de fertilizare in vitro și nu trebuie să piardă timpul cu alte tratamente care nu vor avea niciun beneficiu. Și bineînțeles că și pe bărbați trebuie să-i testăm. La ei se face o spermogramă care ne arată dacă au o concentrație normală, dacă au motilitate bună a spermatozoizilor sau forme normale suficiente. În funcție de acest prim set de analize și de patologia specifică a cuplului respectiv, se pot recomanda și alte teste suplimentare.

Un proces îndelungat pentru o viitoare familie

Până la ce vârstă pot încerca femeile fertilizarea in vitro?

Nu există o vârstă limită setată să știm că avem voie să facem fertilizare, dar trebuie să fim realiști, pentru că există acest mit că dacă nu reușești să obții o sarcină, poți oricând să faci fertilizare in vitro. Nu este adevărat! Fertilizarea in vitro nu garantează obținerea unei sarcini. Depinde foarte mult de parametrii la care faci fertilizarea in vitro. La pacientele peste 40–42 de ani, deja rezerva ovariană este scăzută, iar numărul de ovocite normale, din punct de vedere genetic, este foarte mic. Șansele de reușită a fertilizării in vitro sunt foarte scăzute în acest caz, sub 5%, și de multe ori ele trebuie să apeleze la donatoare de ovocite pentru a avea o șansă reală de a obține sarcina.

Pacienta trebuie să urmeze un protocol care durează în jur de 10 zile. FOTO: SANADOR

Care sunt etapele acestui proces?

Procedura de fertilizare in vitro conține mai multe etape și se poate întinde pe o perioadă mai lungă de timp. Prima etapă este cea de stimulare ovariană controlată, în care noi încercăm să optimizăm și să maximizăm răspunsul ovarului în luna respectivă. Se face cu tratament hormonal pe care pacienta trebuie să și-l autoadministreze zilnic. Bineînțeles, în această etapă se face o monitorizare constantă ecografică și hormonală a răspunsului la tratament. În momentul în care foliculii noștri au o anumită dimensiune, în funcție de rezultatul ecografiei și a analizelor hormonale, se decide recoltarea de ovocite, care este următoarea etapă. Este o etapă care se face sub anestezie, pacienta doarme, se recoltează ovocitele transvaginal sub ghidaj ecografic, iar acestea sunt preluate de către laborator, de către embriolog. Următoarea etapă este cea de dezvoltare a embrionilor în laborator, care poate dura 3–5 zile, după care se decide să se facă sau nu embriotransferul, fie cu un embrion proaspăt, fie cu un embrion congelat. Nu este dureros, se face tot sub ghidaj ecografic, iar după această etapă, care practic încheie procesul de fertilizare in vitro, urmează o etapă foarte dificilă, în care așteptăm să vedem ce rezultat are procedura pe care am făcut-o.

Cât durează protocolul de stimulare ovariană și ce presupune tratamentul pe care femeia trebuie să-l urmeze?

Protocolul durează în medie 10 zile, cu variaţii personale. Sunt paciente la care durează 8 zile, sunt paciente la care durează 12–14 zile. Această variație depinde de răspunsul la tratament, de vârsta pacientei și de rezerva ovariană. La o pacientă care răspunde normal la tratament și are o vârstă bună, media este în jur de 10 zile. Presupune injecții zilnice, care se administrează ușor, subcutanat, de obicei se fac în abdomen. Pacienta și le poate face singură după un mic instructaj și de obicei sunt nedureroase, pot să creeze un mic disconfort, dar nu este ceva de care pacientele se plâng în mod frecvent.

Simptome care trebuie să le ducă pe viitoarele mame la medic

Pacienta poate avea anumite simptome în timpul acestei stimulări ovariene?

Sigur, orice tratament hormonal poate să genereze anumite simptome atât psihice, cât și fizice și, bineînțeles, trebuie să ținem cont că există și niște simptome generate de starea emoțională, pentru că procedura de fertilizare in vitro nu presupune doar tratamentul și strict analizele, presupune o grămadă de trăiri și de așteptări pe care pacienții le au. Bineînțeles că la pacientele care au rezervă ovariană crescută sau care răspund foarte agresiv la terapia de stimulare pot să apară dureri de burtă, balonare, stare de greață. În general, simptomele presupun presiunea abdominală, care este normală, pe care o avem și în mod normal la ovulația naturală, și un mic disconfort abdominal fără să fie niște simptome care să ne facă să ne prezentăm la medic.

Care este răspunsul ovarian optim în cazul stimulării? Ce se întâmplă dacă are loc o hiperstimulare ovariană?

Răspunsul ovarian optim nu este neapărat un număr magic. Noi ne dorim ca de la o pacientă care are o vârstă rezonabilă să obținem 10–15 ovocite, pentru a avea o șansă bună de a obține un embrion normal și de a obține o sarcină. Bineînțeles că există și paciente care au un risc crescut de hiperstimulare ovariană. Este o complicație a procedurii de fertilizare in vitro, cea mai frecventă și poate să fie o complicație gravă atunci când nu este recunoscută și când nu se iau măsurile de prevenție obligatorii. De obicei, acest lucru se întâmplă la femeile tinere cu rezervă ovariană crescută, la femeile care au sindromul ovarelor micropolichistice, care răspund foarte agresiv la stimulare. Și hiperstimularea ovariană poate să aibă mai multe forme, poate să fie ușoară, moderată sau severă. Formele ușoare și medii de obicei se tratează ambulatoriu. Formele grave trebuie tratate la spital. O pacientă care a făcut o procedură de fertilizare in vitro și care prezintă dureri abdominale severe, stare generală alterată, vărsături care nu se opresc, care observă o creștere în greutate zilnică mare, de 2–3 kilograme, trebuie să se prezinte urgent la spital pentru că poate să aibă un sindrom de hiperstimulare ovariană.

Recoltarea în 15 minute

Ce este puncția ovariană și cum se realizează?

Puncția ovariană reprezintă recoltarea ovocitelor. Ea se realizează cu ajutorul sondei transvaginale, cu un ac atașat la sonda transvaginală. Sub ghidaj ecografic, practic, se puncționează fiecare folicul pe care noi îl vedem pe ecograf și se aspiră conținutul lui. În acest timp, pacienta este sedată, adică doarme. Este o procedură care durează în medie 10–15 minute, mai mult sau mai puțin, în funcție de numărul de foliculi pe care trebuie să-i puncționezi.

Monitorizarea constantă este esențială. FOTO: SANADOR

Care este rolul embriologului în cazul FIV?

Embriologul are un rol foarte important pentru că el este cel care preia ovocitele, el este cel ce dirijează concepția din interiorul laboratorului, aceasta poate fi naturală ca în cazuri procedurii de fertilizare in vitro clasice, în care ovocitele sunt puse împreună cu spermatozoizii în același recipient, sau poate să se întâmple prin injecție intracitoplasmatică de spermă, când embriologul practic alege la microscop un spermatozoid care arată normal și are motilitate bună și îl injectează direct în ovocit. Deci rolul embriologului este foarte important în timpul procedurii de fertilizare in vitro, practic face parte din echipa care realizează procedura de fertilizarea in vitro.

Ce presupune transferul embrionar? Sunt transferați toți embrionii obținuți?

Nu, în niciun caz. De cele mai multe ori se transferă un singur embrion de ziua a cincea. Doar în anumite cazuri se pot transfera mai mulți embrioni la pacientele care au o vârstă înaintată, peste 40 de ani, sau la dorința expresă a pacientei. Indicația este să transferăm un singur embrion și să obținem o sarcină unică. Sarcina multiplă nu este de dorit în cadrul procedurilor de fertilizare in vitro. Există acest mit că dacă faci fertilizare o să ai gemeni. Asta provine din faptul că în trecut se transferau mai mulți embrioni pentru a crește șansele de reușită și apăreau mult mai multe sarcini gemelare din fertilizare in vitro decât din concepția naturală.

„Cel mai important factor pentru reușită este vârsta“

Cât durează până se poate face un test de sarcină?

Din momentul transferului de embrioni, durează între 10 și 14 zile, în funcție de vârsta embrionului transferat. Dacă transferăm un embrion de ziua a cincea, probabil că în 10 zile putem să facem un test de sarcină și să vedem dacă s-a produs sau nu implantarea embrionulului și dacă suntem sau nu însărcinate.

Cum este monitorizată pacienta de-a lungul întregii proceduri?

Pacienta este monitorizată foarte atent pe parcursul stimulării pentru că trebuie să vedem cum răspunde la medicația de stimulare, câți foliculi ovarieni are, care este ritmul de creștere a foliculilor ovarieni, care este momentul optim în care noi declanșăm ovulația și facem colectarea de ovocite. După puncția ovariană, pacienta este monitorizată în continuare dacă face embriotransfer cu embrion proaspăt, să vedem până la ziua 3 sau 5, și atunci se vizualizează endometrul – cum arată, cât este de gros, pentru a se face embiotransferul. După aceea se monitorizează valorile beta-HCG din sânge. Bineînțeles că și aici trebuie monitorizată creșterea lui, aceasta trebuie să se dubleze la 48–72 de ore și, de cele mai multe ori, pacientele sunt rugate să facă două teste beta-HCG din sânge la intervale de două zile distanță.

Care sunt factorii de care depinde succesul unei fertilizări in vitro?

Cel mai important factor este vârsta maternă: cu cât este mai crescută, cu atât șansele ca acel cuplu să obțină o sarcină sunt mai scăzute. Cu vârsta, scade rezerva ovariană, scade numărul de ovocite pe care le putem obține pe parcursul unui ciclu de fertilizare, precum și calitatea lor. Bineînțeles, există și anumite patologii cronice pe care pacienta le poate avea, care pot să scadă calitatea ovocitelor chiar și la pacientele tinere, cum ar fi endometrioza sau sindromul ovarelor micropolichistice sau anumite boli cronice autoimune. Calitatea spermei contribuie și ea la rata de succes a fertilizării in vitro. Și, bineînțeles, calitatea laboratorului contribuie la succesul procedurii de fertilizare in vitro, dar trebuie să reținem că cel mai important factor este vârsta mamei.

Înghețarea ovocitelor

Ce este crioconservarea ovocitelor și când se recomandă?

Crioconservarea ovocitelor este un proces prin care acestea se îngheață și sunt păstrate în banca de ovocite a laboratorului respectiv. Este o procedură care poate fi recomandată pacientelor care trec prin diverse tratamente ce pot avea un impact negativ asupra calității ovocitare, cum ar fi curele de chimioterapie și radioterapie pentru diverse cancere. Există bineînțeles și crioconservarea socială de ovocite, adică la femeile tinere care plănuiesc să aibă o familie și copii mai târziu. Este un lucru foarte bun. La noi, din păcate, nu există o educație foarte bună în acest sens și sunt foarte puține femei care apelează la procedura aceasta de vitrificare de ovocite. De cele mai multe ori ele vor să-și vitrifice ovocitele când rezerva ovariană este scăzută sau vârsta este peste 35 de ani, când șansele de a obține o sarcină cu ovocite vitrificate sunt mult mai mici.

Care sunt șansele de reușită pentru o viitoare sarcină dacă se apelează la crioconservare?

Există niște diferențe foarte importante între numărul de ovocite pe care trebuie să le vitrifici ca să ai șanse de o sarcină: sub 30 de ani sau peste 38 de ani. La o pacientă sub 30 ani poate să fie suficient un număr de 8–12 ovocite vitrificate pe care, de cele mai multe ori, la această vârstă, le poți obține dintr-un singur ciclu de stimulare. La o pacientă de peste 38 de ani, ai nevoie de 20–30 de ovocite vitrificate și de cele mai multe ori nu le poți obține dintr-o singură stimulare. Un ovocit înghețat nu înseamnă și nu garantează o sarcină. Ovocitele vitrificate supraviețuiesc 80–90%, 70% vor fertiliza și doar 30–40% vor ajunge în stadiul de embrion de ziua a cincea. Bineînțeles că și acești embrioni, în funcție de vârsta pe care o avem, pot avea malformații cromozomiale și nu vor da sarcină.

Material susținut de SANADOR