Autostrada și calea ferată Salonic–București, între promisiuni și realitate. Expert: „Birocrația și lipsa unei legislații europene, marile piedici”

Proiectul strategic semnat de România cu Grecia și Bulgaria, care prevede construirea unei autostrăzi și a unei căi ferate pe ruta Salonic–Alexandroupolis–București, promite minuni, dar ar avea mai degrabă efecte limitate. Claudiu Degeratu, expert în securitate și fost șef al Secției de Apărare din cadrul Delegației Permanente a României la Sediul NATO din Bruxelles, vorbește despre limitele acordului semnat de cele 3 țări și de piedicile care stau în calea implementării sale.

România, Bulgaria și Grecia
au semnat, joi 4 decembrie, un acord transnațional privind Coridorul
Vertical Marea Egee-Marea Neagră. Scopul proiectului este de a îmbunătăți conexiunile rutiere și feroviare între cele trei
țări. Pe de altă parte, este vorba și de un proiect de securitate
european, destinat nu doar mobilității civile și fluxurilor
comerciale, ci și mișcărilor de trupe și accesului mai facil al
tehnicii militare dintr-un punct în altul.

Fost director general pentru
politica și planificarea apărării, responsabil cu politicile NATO
și UE și Șef al Secției de Apărare din cadrul Delegației
Permanente a României la Sediul NATO din Bruxelles, expertul în
relații internaționale și securitate Claudiu Degeratu își
exprimă anumite rezerve față de acest proiect, într-o analiză pentru
„Adevărul”. El nu este neapărat impresionat și vede în acest acord
transnațional „o ciorbă reîncălzită”, aluzie la faptul că
discuțiile pe această temă sunt foarte vechi, iar progresele sunt
minime.

De unde vin principalele piedici pentru cele trei țări

Nu în ultimul rând, Claudiu
Degeratu are îndoieli privind capacitatea celor trei state, România,
Bulgaria și Grecia, de a implementa proiectul și de a contribui
financiar. Infrastructura din România și Bulgaria lasă oricum de
dorit, iar cele două state se confruntă cu crize profunde, chiar dacă acestea sunt diferite. România
are în prezent probleme serioase de natură economică, în condițiile în care economia
sa este sufocată de deficitul enorm și de inflație, capitole la care nu are rival în Europa. În același timp, țara
vecină de la Sud de Dunăre se confruntă cu o veritabilă criză
politică, devenită cronică în ultimii peste trei ani. Iar această criză ar putea influența pe viitor voința politică de a accelera dezvoltarea proiectului și punerea sa în practică.

„Este mai degrabă o încercare de
reîncălzire a ciorbei, a proiectului, pentru că și până acum s-a vorbit
mult pe această temă, dar realizările, în adevăratul sens al cuvântului, lipsesc. Deci, nu sunt
elemente neapărat noi”, spune Degeratu.

Cele trei țări s-au înțeles
ceva mai greu, iar discuțiile au fost de multe ori anevoioase, inclusiv din cauza unor diferențe de agendă, deși fiecare dintre ele a dorit acest acord. Până la urmă, părțile au reușit să se pună de acord, dar nu atât de repede precum și-ar fi dorit. De
altfel, bulgarii nu au fost foarte convinși în unele momente de utilitatea acestui
proiect, iar problemele cauzate de criza internă din această țară s-au răsfrânt și asupra negocierilor. La fel, anumite îndoieli au apărut și în Grecia, însă într-un final toate cele trei state au reușit să ajungă la un numitor comun, îndrumate și de la Bruxelles, și să semneze acordul. Există însă
în continuare suficiente impedimente ca să nu ne îmbătăm cu apă
rece și să considerăm că odată semnat, acest proiect va fi pus
cu lejeritate în practică. Despre aceste provocări și posibile complicații vorbește și Claudiu Degeratu.

Birocrația bruxelleză și lipsa unei legislații adecvate ne trag înapoi

„Problema noastră era să
ne hotărâm să o facem, să semnăm. Dar chestiunea e că noi nu
ne-am înțeles nici cu bulgarii, nici cu grecii. Grecii au un
calendar mai angajant, așa, mai serios. Așa, sigur, inaugurări și
declarații pompoase, optimiste, ele au fost. Dar, repet, sunt destul
de multe impedimente ce țin de coordonarea celor trei state.
Probabil că s-a încercat relansarea proiectului sub o coordonare
mai strictă din partea Comisiei. Este foarte posibil. Dar eu nu văd
o soluție magică, pentru că România, de exemplu, așa cum bine se știe, are mari probleme
și pentru a asigura contribuțiile financiare pe partea noastră pentru
diferite proiecte europene. Și, deci, asta mi se pare doar așa, o
încercare, dar nu o garanție că se va face o treabă excelentă”, mai spune expertul.

Claudiu Degeratu a comentat
și zvonurile potrivit cărora se încearcă de la Bruxelles
accelerarea proiectul pentru a nu avea surprize neplăcute din partea
Ungariei, în cazul în care ar fi nevoie ca europenii să trimită
trupe în Est pentru a apăra România sau altă țară de Rusia. Mai
degrabă, consideră Claudiu Degeratu, proiectul european vine ca
urmare a faptului că transportul dinspre Vest spre Est este foarte
lent, dovadă și faptul că la ultimul exercițiu militar
internațional din România, tancurile și tehnica militară franceză
au avut nevoie de 14 zile pentru a străbate Europa și pentru a ajunge în
România, din cauza infrastructurii precare, inclusiv la nivel
european.

„Se poate spune și acest
lucru eventual, pentru că o doză de neîncredere în Ungaria există
la Bruxelles, dar nu neapărat. Și spun nu neapărat, pentru că
personal nu cred că tranzitul trupelor prin Ungaria ar pune vreo
problemă. Iar dacă ar putea la un moment dat să existe o problemă, aceasta ar fi în
scenariul în care s-ar discuta despre activarea Articolului 5 din
NATO, la modul cel mai serios. Dar în rest, pentru situații de
criză sau pentru a întări capacitatea de descurajare, Ungaria nu
se va opune”, punctează Degeratu.

În realitate, marea problemă
este legată de birocrația europeană, care face ca tranzitul
militar pe continent, chiar prin țările membre UE, să devină o
corvoadă și să dureze săptămâni. Pentru asta, Bruxelles-ul ar
trebui, spune expertul, să adopte o lege care să simplifice
tranzitul militar pe teritoriul Uniunii Europene, lege care să fie
ulterior implementată în toate statele membre. Practic, acestea ar fi marile provocări care ar trebui să-și găsească soluționarea.

„Problema principală este
legată de birocrație, dar și de lipsa unei legislații europene
implementate în toate țările. Adică, altfel spus, sunt destul de
multe impedimente birocratice naționale. Un alt argument pentru care
Uniunea Europeană vrea implementat acest proiect este faptul că
s-ar putea ca ruta mediteraneană, iar după aceea cea balcanică să
fie mai scurtă pentru convoaiele militare sau de tehnică militară
decât să treacă prin Centrul și Estul Europei”, mai afirmă
Claudiu Degeratu.

Cum se vede de la Bruxelles

Acordul transnațional semnat
de cele trei țări, cu scopul de îmbunătăți infrastructura și
conexiunile rutiere și feroviare între ele reprezintă și un
proiect de securitate european. Pe hârtie, proiectul arată fără
cusur. Comisarul european pentru Transport Durabil și Turism,
Apostolos Tzitzikostas, susține că semnarea acordului va permite ca
lucrările să înceapă imediat pe rutele feroviară și rutieră
Salonic-Alexandroupolis-București.

„Astăzi am pus piatra de
temelie din punct de vedere politic. Începând de mâine, începem
să construim. În cursul anului 2026, vom prezenta un plan comun
care va cartografia axa centrală, vestică și estică, vor fi
stabilite prioritățile și va fi prezentat planul de finanțare
integrat. Iar acordul de cooperare constituie angajamentul politic al
UE și al celor trei țări pentru realizarea acestui proiect
important, cea mai strategică legătură de transport din Europa
pentru partea sa de sud-est. Constituind o adevărată primă linie
de apărare pentru securitatea noastră, pentru piața noastră
internă, pentru cele trei economii ale noastre și, mai presus de
toate, pentru cetățenii noștri”, a declarat grecul, potrivit
Rador, care citează ERT News.