Blindaj aerian pentru România. Sistemele de rachete ce urmează a fi luate prin programul SAFE schimbă radical securitatea națională

România își propune să sprijine semnificativ relansarea și extinderea industriei regionale de apărare, implicând programe în domeniile terestru, aerian, maritim, cibernetic și al mobilității. Acestea includ achiziționarea și/sau producția locală de vehicule blindate, camioane logistice, elicoptere, sisteme de apărare aeriană și antirachetă, nave de patrulare navală, muniții de rezervă, drone și infrastructură critică cu dublă utilizare.

„Prin acest mecanism, de fapt, va exista o cooperare prin care companii cu licențe, cu tehnologii de ultimă generație, vor fi aduse în aceeași curte cu fabrici din industria națională de apărare”, a explicat vicepremierul Radu Miruță, ministrul Apărării Naționale, care a oferit și detalii despre proiectele din domeniu. ”Sunt 21 de proiecte care au legătură cu Ministerul Apărării Naționale, care totalizează 9,53 miliarde de euro. Dintre cele 21 de proiecte, 10 sunt cu achiziții în comun cu alte state, 11 sunt cu achiziții individuale ale statului român”, a declarat luni ministrul Apărării, Radu Miruță.

Printre cele 21 de de proiecte, se numără Sisteme de rachete sol-aer cu rază medie (SBAMD(L)-MR / SBAMD(L)-M-MR) – 3 sisteme și Navă de patrulare maritimă (OPV), ale căror avantaje au fost explicate pentru „Adevărul” de analistul politico-militar Alexandru Grumaz.

„Sisteme de rachete sol-aer cu rază medie (engleză Medium Range Surface-to-Air Missile, SAM) sunt soluții defensive terestre concepute să detecteze, urmărească și să intercepteze ținte aeriene aflate la distanțe intermediare — cum ar fi aeronave, UAV-uri sau rachete de croazieră — înainte ca acestea să atingă obiectivele critice ale unei țări”, a explicat Alexandru Grumaz pentru „Adevărul”.  

„Aceste sisteme funcționează de regulă ca parte a unei „capabilități integrate de apărare aeriană” (SBAMD – Surface Based Air and Missile Defence), unde radarul, lansatoarele, rachetele și vehiculele de comandă-control lucrează împreună pentru a oferi o protecție stratificată. Un exemplu binecunoscut la nivel global al unei astfel de soluții este sistemul NASAMS, folosit de mai multe state NATO și conceput pentru a proteja zone strategice la distanțe medii prin intermediul unor interceptori și radare moderne. Este un sistem care s-a bucurat de succes în Ucraina dar și care apără Casa Albă”, a exemplificat analistul.

Sistemele de rachete sol-aer îmbunătățesc interoperabilitatea cu NATO

În opinia acestuia, pentru România, achiziția celor 3 sisteme de rachete sol-aer cu rază medie va contribui la:

• Extinderea acoperirii apărării aeriene dincolo de capacitățile existente (de exemplu MANPAD și sisteme cu rază scurtă), creând o „bandă medie” de protecție a spațiului aerian; 

• Îmbunătățirea interoperabilității cu NATO și integrarea cu alte capabilități IAMD (Integrated Air and Missile Defence); 

• Reducerea vulnerabilității la amenințări aeriene contemporane, inclusiv aeronave moderne, UAV-uri și rachete de croazieră. 

„În terminologia militară, un „site NASAMS” reprezintă o unitate operațională completă de apărare antiaeriană, capabilă să funcționeze autonom sau integrată într-o rețea mai largă de apărare aeriană. Pe scurt: un site = un nod de luptă complet, nu doar un lansator. Un site NASAMS este o unitate operațională completă care include radare 3D de descoperire și urmărire a aeronavelor, UAV-urilor și rachetelor de croazieră, un centru de comandă și control (C2/FDC) care fuzionează datele de la senzori și gestionează angajarea țintelor în integrare cu NATO IAMD, între trei și șase lansatoare dispersabile fiecare cu câte șase rachete AMRAAM sau AMRAAM-ER, rachetele interceptor propriu-zise și un ansamblu de vehicule de suport și comunicații securizate pentru transport, mentenanță și operare reziliență la bruiaj”, a explicat Alexandru Grumaz pentru „Adevărul”.

Doar Capitala ar avea nevoie de 4-6 site-uri de tip NASAMS

Numărul de site-uri NASAMS necesare României depinde de nivelul de protecție aeriană urmărit. Un minim operațional critic ar presupune 4–6 site-uri, suficiente pentru apărarea Capitalei (unul sau două site-uri), protecția unei baze aeriene majore și a unui nod logistic sau port strategic, oferind însă doar o acoperire limitată și punctuală.

„Un nivel credibil, compatibil cu recomandările NATO, ar necesita 8–12 site-uri, capabile să protejeze Bucureștiul și zona metropolitană, două-trei baze aeriene, Portul Constanța și alte infrastructuri critice, asigurând o apărare aeriană coerentă pentru obiectivele-cheie. La cel mai înalt nivel, o apărare națională stratificată ar însemna 15–20 site-uri, cu acoperire regională, redundanță operațională și integrare completă cu sistemele Patriot (rază mare) și SHORAD (rază scurtă), rezultând o postură defensivă solidă pe flancul estic al NATO. În mod realist, documentele și programele actuale indică un start limitat, de 1–3 site-uri, ca prim pas: insuficient pentru apărarea națională, dar esențial pentru crearea capacității inițiale, instruirea personalului și integrarea României în sistemul NATO de apărare aeriană și antirachetă (IAMD), urmând ca extinderea să se facă gradual, pe un orizont de 10–15 ani”, a adăugat analistul.

Navele OPV au caracteristici apropiate corvetelor

Din punct de vedere conceptual, navele de patrulare maritimă (OPV), avute în vedere de România sunt descrise ca „nave cu caracteristici apropiate de corvete”, a explicat analistul politico-militar.

„Asta înseamnă că ele pot fi echipate cu senzori și sisteme de luptă moderne, nu doar cu armament ușor. În configurațiile analizate apar radare 3D de supraveghere aeriană și de suprafață, sonare pentru lupta antisubmarin la nivel de bază și capacitatea de a integra lansatoare de rachete, fie pentru apărare antiaeriană cu rază scurtă, fie pentru angajarea țintelor de suprafață. Acest lucru le diferențiază fundamental de patrulele simple, limitate la misiuni de constabulary”, a adăugat Grumaz.

Analistul politico – militar a adăugat că un element esențial este opțiunea pentru sisteme de luptă americane, menționată explicit în documentele de lucru. „Integrarea unui Combat Management System (CMS) de origine americană, împreună cu senzori și armament compatibile NATO, ar transforma aceste OPV-uri în corvete ușoare din punct de vedere funcțional, chiar dacă ele rămân încadrate formal într-o clasă OPV. Avantajul este dublu: interoperabilitate completă cu forțele aliate și flexibilitate în configurare, în funcție de misiune și de buget”, a explicat el.

Construcția navelor în România, în parteneriat cu Damen ar fi un lucru bun

Construcția navelor la Șantierul Naval Galați în parteneriat cu Damen ar fi benefică României

Pe plan industrial, dacă negocierile vor viza construcția navelor în România, în parteneriat cu Damen, la Șantierul Naval Galați va fi un lucru bun, a precizat Grumaz, adăugând că „această abordare ar permite nu doar livrarea relativ rapidă a navelor, ci și transfer de know-how, crearea de locuri de muncă și menținerea unei capacități navale strategice pe termen lung”.

„În plus, construcția locală ar facilita modernizări ulterioare și adaptări specifice nevoilor Forțelor Navale Române. Din perspectivă operațională, aceste OPV-uri ar putea îndeplini un spectru larg de misiuni: supravegherea zonei economice exclusive, protecția infrastructurii critice offshore, escortă, prezență navală, dar și participare la operații NATO în Marea Neagră. Într-un mediu maritim din ce în ce mai contestat, ele ar reprezenta o soluție de compromis inteligentă: mai capabile decât patrulele clasice, mai accesibile decât corvetele grele.

În esență, OPV-urile planificate de România nu sunt un pas înapoi față de ambițiile navale anterioare, ci o recalibrare realistă. Ele reflectă o abordare pragmatică: platforme flexibile, care pot fi construite local, interoperabile NATO și suficient de bine înarmate pentru a conta într-un scenariu de securitate real, nu doar simbolic”, a completat analistul pentru „Adevărul”.

Lista de achiziții militare ale României din programul SAFE

Ministrul Apărării, Radu Miruță, a prezentat luni lista de achiziții militare ale României din programul SAFE:

• Transportoare blindate de personal 8×8 / Piranha 5 – 139 produse 761.200.000 Euro

• Platforme multifuncționale de transport și logistică pe roți – min 1370 vehicule 471.505.000 Euro

• Post integrat de comandă pentru apărare aeriană și antirachetă – 2 sisteme 160.000.000 Euro

• Vedetă de intervenție pentru scafandri -2 nave 57.000.000 Euro

• Navă de patrulare maritimă (OPV) – 2 700.000.000 Euro

• Elicoptere multi-misiune H225M – minim 12 852.000.000 Euro

• Sisteme de rachete navale Naval Strike Missile (NSM) – 7 sisteme 207.000.000 Euro

• Armele și muniția individuală de infanterie la standard NATO – Aproximativ 240.000 de armament individual 439.860.000 Euro

• Mașină de luptă pentru infanterie pe șenile – MLI – 198 vehicule 2.983.566.000 Euro

• Sistem integrat de simulare reală de antrenament – 1 sistem 94.500.000 Euro

• Platformă software pentru sistemele C4ISR – 70 instanțe 19.000.000 Euro

• Sistem portabil de apărare aeriană – MANPAD – 231 sisteme cu 934 rachete (n.r. Mistral) 625.560.000 Euro

• 7 Sisteme de apărare aeriană cu rază foarte scurtă cu capabilități C-UAS și C-RAM (SKYNEX), dislocabil – 7 sisteme 476.000.000 Euro

• 2 Sisteme de apărare aeriană cu rază foarte scurtă (V-SHORAD) cu capabilități C-UAS și C-RAM Skyranger 35mm, mobil – 2 sisteme 330.000.000 Euro

• 12 Sisteme de descoperire radar cu bătaie medie – 12 sisteme 258.000.000 Euro

• 3 Sisteme de rachete sol-aer cu rază medie ( SBAMD(L)-MR / SBAMD(L)-M-MR) – 3 sisteme 450.000.000 Euro

• Sisteme de lovire cu muniție loittering – 70 sisteme 147.000.000 Euro

• 2 Sisteme Navale de Apărare Antiaeriană cu Rază Foarte Scurtă cu Capabilități C-UAS și C-RAM (Millennium) – 2 sisteme 36.000.000 Euro

• Sistemul de drone pentru supraveghre și culegere de informații din clasa 1, mini-UAS – 56 sisteme / 22 deja contractate 45.770.000 Euro

• Muniție de 35 mm prin NSPA (CRAM – Oerlikon + Skyranger) – 87000 lovituri 23.150.000 Euro

• Muniție de 35 mm (CRAM – Oerlikon + Skyranger, inclusiv muniție cu explozie programabilă de tip AHEAD) – 400000 lovituri 393.275.000 Euro

Finanțarea prin SAFE este disponibilă pentru perioada 2026-2030 și oferă împrumuturi cu maturitate maximă de 45 de ani și o perioadă de grație de 10 ani, având o dobândă redusă (maximum 3%). Astfel, România va începe rambursarea acestor sume abia din 2035, într-un interval de 30 de ani.

Principala condiție pentru accesarea finanțării prin SAFE este realizarea achizițiilor publice comune cu cel puțin încă un stat participant (stat membru UE, SEE-AELS sau Ucraina).

În mod excepțional, SAFE permite și achiziții care implică un singur stat membru, însă doar pentru o perioadă limitată de timp – cu condiția încheierii contractului de achiziție până în luna mai 2026.

O altă cerință importantă pentru eligibilitatea achizițiilor în cadrul SAFE este ca cel puțin 65% din costul estimat al produsului final să fie reprezentat de componente provenite din statele participante.