Cât de periculoasă este arma nucleară anti-satelit pe care Rusia vrea să o trimită în spațiu. Sistemul Starlink ar fi o victimă sigură

Toată lumea este alarmată în acest moment în legătură cu rapoartele conform cărora Rusia dezvoltă o nouă armă anti-satelit (ASAT) pentru a fi trimisă în spațiu. O analiză a publicației britanice The Telegraph arată cât de devastatoare poate fi o astfel de armă.

În 1962, scrie The Telegraph, SUA a efectuat cel mai mare test nuclear în spațiu. Efectele au
fost mult mai devastatoare decât și-a imaginat Pentagonul și au dus la semnarea
unui tratat care interzicea amplasarea armelor nucleare în spațiu.

Ce s-a întâmplat cu testul Starfish Prime al SUA

În testul numit
Starfish Prime, o armă nucleară de 1,4 megatone a fost detonată la 400 de
kilometri deasupra suprafeței Pământului, în dreptul Oceanului Pacific.

Într-o clipă, un
puls electromagnetic – o rafală scurtă de energie – a scos din funcțiune sute
de becuri în Hawaii, la aproape peste 1.500 de kilometri distanță.

În câteva minute,
explozia a creat o minge de foc și o auroră roșie strălucitoare vizibilă clar
de observatori la sute de kilometri sub ea.

În mod
neașteptat, electronii eliberați în timpul exploziei nucleare s-au blocat în
câmpul magnetic al Pământului, formând centuri de radiații care au persistat
timp de câteva luni după detonare. Pe măsură ce călătoreau în jurul planetei, radiațiile
au distrus sau au deteriorat o treime din sateliții aflați pe orbită joasă la
momentul respectiv, inclusiv unii care se aflau de cealaltă parte a Pământului.

Printre cei
afectați s-a numărat primul satelit orbital al Marii Britanii, Ariel One.

În timp ce cei
din interior, familiarizați cu informațiile clasificate cu privire la o nouă
armă anti-satelit (ASAT), afirmă că sistemul de armament este încă în curs de
dezvoltare și nu a fost amplasat încă pe orbită, se spune că include un
component nuclear.

Ce fel de armă trimite Rusia în spațiu

Natura precisă a
acestui component nuclear rămâne nesigură. Două teorii sugerează că Rusia dezvoltă fie o capacitate ASAT cu arme nucleare, fie o capacitate ASAT cu propulsie nucleară.

Perspectiva unei
arme nucleare anti-satelit ridică întrebări cu privire la faptul că ar putea fi
utilizată din punct de vedere militar. Rusia a demonstrat în trecut capacitatea
sa de a efectua atacuri convenționale împotriva sateliților. În noiembrie 2021,
Moscova a fost condamnată pentru efectuarea unui test ASAT convențional care a
produs atât de multe rămășițe spațiale încât a constituit o amenințare pentru
Stația Spațială Internațională.

În teorie,
detonarea unei arme nucleare în spațiu ar putea oferi avantajul dezactivării
rapide a unei părți mari a sateliților adversarului printr-o singur lovitură
hotărâtoare. Acest lucru se datorează faptului că impulsul electromagnetic
(EMP) produs ca efect secundar al unei detonări nucleare poate dezactiva
permanent echipamentele electrice și electronice pe o suprafață vastă, mai ales
dacă dispozitivul nuclear este detonat la o altitudine mare.

Chiar dacă este
posibil ca sateliții să fie întăriți pentru a rezista bombardamentului de
particule încărcate eliberate în timpul detonării nucleare la înălțime mare,
doar o parte relativ mică din sateliții de calitate militară aflați în prezent
în orbită au astfel de facilități.

Cea mai mare
parte a sateliților comerciali din orbita joasă a Pământului, esențiali pentru
activitățile economice, includ electronice standard în încărcăturile lor care
îi fac vulnerabili la aceste atacuri, ceea ce înseamnă că statele occidentale sunt
vulnerabile la astfel de atacuri.

A doua opțiune,
amplasarea unei arme ASAT alimentate nuclear care utilizează laseri sau
fascicule de particule pentru a-și distruge țintele, ar putea evita unele
dintre riscurile asociate. Această abordare ar putea permite Rusiei să amenințe
constelații mai mari de micro-sateliți, cum ar fi cele care alcătuiesc sistemul de internet Starlink al lui Elon Musk, fără a genera resturi spațiale și
radiații excesive și să evite efectele potențial dăunătoare ale unei detonări
nucleare.

Armele nucleare spațiale sunt cercetate de pe vremea Uniunii Sovietice

Uniunea Sovietică și apoi Rusia sunt cunoscute pentru că au lucrat la „remorchere spațiale” alimentate nuclear care ar putea, teoretic, să fie echipate cu capacități de
război electronic, inclusiv arme cu energie electromagnetică care ar putea fi
eficiente împotriva sateliților.

Cu toate acestea,
rămâne nesigur dacă Rusia a avut capacitatea de a investi într-o astfel de
tehnologie după doi ani de război terestru de mare intensitate în Ucraina și un
regim strict de sancțiuni care continuă să submineze baza sa tehnologică.

Aceasta implică
faptul că, în timp ce Rusia ar putea avea potențialul de a desfășura în
viitorul nu foarte îndepărtat o încărcătură nucleară în spațiu, desfășurarea
unui sistem de arme electromagnetice cu propulsie nucleară sofisticat în spațiu
va fi mult mai dificil de realizat.

Indiferent de
acest lucru, dacă un sistem de armament activ ar fi desfășurat în spațiu, ar
reprezenta o escaladare majoră și o încălcare clară a Tratatului privind
spațiul cosmic din 1967, la care Rusia este semnatară.

Este evidentă, de
asemenea, voința continuă a Rusiei de a perturba și destabiliza mediul politic
în căutarea unor avantaje. Cu o armă ASAT bazată în spațiu și potențial
nuclear, Moscova ar avea opțiunea de a lansa un atac devastator asupra NATO în orice moment – un instrument semnificativ de presiune care ar putea împiedica
blocul să reacționeze hotărât împotriva unui atac terestru asupra unui membru
al alianței.

Indiferent dacă
este sau nu realist, acest lucru ar putea fi amenințarea pe care Vladimir Putin
speră să o aducă asupra Occidentului.