Cine a fost ultimul român condamnat la moarte în epoca Ceaușescu și cum a ajuns în fața plutonului de execuţie

Înainte ca pedeapsa
capitală să fie abolită în România, regimul comunist a dus la capăt o ultimă
execuție, în 1987, după ce Nicolae Ceauşescu a solicitat „rezolvarea cazului”
şi i-a respins cererea de comutare a pedepsei.

Ultimul român
condamnat la moarte în epoca Ceaușescu a fost Ion Pistol, un bărbat din
Teleorman a cărui poveste marchează finalul unei epoci în care pedeapsa
capitală se aplica deopotrivă pentru crime deosebit de grave, trădare şi spionaj, dar și pentru
anumite infracțiuni economice.

Execuția sa,
realizată în baza procedurilor legale ale vremii, a avut loc în 1987, cu puțin
timp înainte de abolirea pedepsei cu moartea în România, potrivit Click!.

Cine a fost Ion
Pistol

Ion Pistol s-a
născut în 1946 într-o familie modestă dintr-un sat din județul Teleorman. Cu un
nivel redus de școlarizare, doar patru clase,și fără un loc de muncă stabil,
își câștiga existența din diverse treburi ocazionale, așa cum se întâmpla
adesea în mediul rural al acelor vremuri.

Viaţa lui avea însă
să se schimbe radical în noaptea de 30 spre 31 octombrie 1985, când, sub
influența alcoolului, după o ceartă violentă cu mama sa, a ucis-o pe aceasta
într-un mod extrem de barbar, cu toporul.

A fost prins şi
arestat a doua zi dimineață, iar cazul a intrat imediat în atenția organelor de
anchetă.

Procesul: un
spectacol public al justiției comuniste

În aprilie 1986,
Ion Pistol a fost judecat într-un proces care a atras aproximativ 500 de
spectatori, un fapt obișnuit în anii ’80, când justiția comunistă trata astfel
de cazuri cu o severitate menită să transmită un mesaj public.

Avocatul lui Ion
Pistol, Liviu Ardeiaș, a încercat să obțină pentru clientul său o pedeapsă
privativă de libertate, susținând că Ion Pistol urma să fie „nu executat, ci
ucis”, însă argumentele apărării nu au schimbat cursul procesului care a avut
loc în luna aprilie. La sfârşitul şedinţei de judecată, instanța a decis
pedeapsa capitală.

Intervenția directă
a lui Ceaușescu

Ion Pistol a trimis
o cerere de grațiere către Nicolae Ceauşescu, care în calitate de președinte al
Republicii Socialiste România putea comuta pedeapsa, însă pe 4 mai 1987, acesta
a respins solicitarea.

În acea perioadă, România
se pregătea pentru vizita liderului sovietic Mihail Gorbaciov, iar Nicolae
Ceaușescu dorea să evite orice situații care ar fi putut genera tensiuni sau
critici, astfel că a cerut „rezolvarea cazului”, un semnal clar privind
aplicarea sentinței.

În acest context, a
fost emis Decretul Prezidențial nr. 74, care confirma aplicarea pedepsei cu
moartea, iar execuția a fost programată la câteva zile distanță, pentru 12 mai.

Conform
procedurilor timpului, condamnatul avea dreptul să ceară un ultim fel de
mâncare, iar documentele vremii consemnează că Ion Pistol a cerut un preparat simplu,
dar probabil familiar: omletă cu ceapă.

Execuția de la
Jilava

În ziua execuției,
Ion Pistol a fost dus într-o încăpere numită „camera neagră”, lipsită de
lumină, pentru ca atunci când va fi scos în curtea închisorii să fie aproape „orb”
şi să să evite astfel orice incident nedorit.

Execuția s-a
desfășurat în partea dreaptă a Penitenciarului Jilava, unde un pluton format
din 12 militari a pus în aplicare sentința, Ion Pistol devenind ultimul român condamnat
la moarte în România înainte de 1989, asta lăsând deoparte execuţia soţilor
Elena şi Nicolae Ceauşescu în ziua de Crăciun a aceluiaşi an, care s-a
desfăşurat în cu totul alt context.

Între 1965-1989, nu
mai puțin de 104 inculpați au primit pedeapsa cu moartea în România.
Condamnările vizau, în principal, crime deosebit de violente, dar existau și
cazuri de condamnări pentru infracțiuni economice, cum s-a întâmplat cu omul de
afaceri Gheorghe Ștefănescu.

La scurt timp după
Revoluție, pedeapsa cu moartea a fost eliminată din legislația românească, prin
Decretul-Lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990.