Cine au fost soldații SS, care au înspăimântat lumea întreagă. În Divizia Waffen, au luptat voluntar și ofițeri români

SS poartă asupra sa cumplita povară a crimelor de război înfăptuite pe toate câmpurile de luptă ale Europei. Și români au făcut parte din trupele SS.

Ideea creării Waffen SS
îşi avea originea în unităţile Freikorps organizate în primii ani de după 1918.
Mulţi dintre liderii nazişti de frunte acţionaseră în aceste formaţiuni
paramilitare, ultranaţionaliste, anticomuniste şi animate de spiritul revanşei.

Conform unui documentar publicat de cercetătorul Manuel
Stănescu în Historia, Schutztaffell
(SS), care în traducere înseamnă „eşalon de protecţie”, a fost creat în 1925.
Ascensiunea acestui grup, care iniţial nu depăşea 10 oameni, a început la 20
ianuarie 1929, când Heinrich Himmler a fost numit „Reichsführer SS”. În doar un
an, SS a ajuns de la 280 de membri la aproape 3.000.

Pentru Himmler, SS urma
să fie mai mult decât o forţă paramilitară, o poliţie politică menită să
vegheze la menţinerea principiilor naţional-socialiste. SS trebuia să devină o
mişcare quasi-religioasă, cu rădăcini în mitologia şi istoria germanică
precreştină.

Instalat din 1933 în
castelul de la Wewelsburg, SS sau „ordinul negru” cum era cunoscut (simbolizat
de două rune, litere ale vechiului alfabet germanic, sub forma unor fulgere)
avea să cunoască o dezvoltare permanentă, pe măsură ce influenţa lui Himmler în
eşaloanele superioare ale regimului nazist creştea. 

La 19 martie 1935, Hitler
a anunţat reintroducerea serviciului militar obligatoriu, armata urmând să fie
compusă din 36 de divizii. A ordonat, de asemenea, ca SS-Verfügungstruppe
(trupe de înlocuire) să fie organizată ca o forţă armată. 

Între 1933 şi 1939, SS a
cunoscut o dezvoltare considerabilă, fiind recrutaţi mii de voluntari, iar
condiţiile erau foarte stricte. Aplicanţii trebuiau să aibă o condiţie
fizică ireproşabilă, o origine etnică „ariană” şi un cazier imaculat.

În 1939, când Polonia a
fost invadată, SS-Verfügungstruppe avea 18.000 de oameni, integraţi în diferite
formaţiuni ale armatei regulate.

FOTO Historia

Din martie 1940,
înrolarea în Waffen SS era considerată ca fiind o obligaţie militară a fiecărui
membru al Partidului Nazist.

Trupele SS au participat
la două dintre cele mai importante bătălii ale celui de-Al Doilea Război
Mondial: Kursk şi Normandia. 

Atât pe frontul de est
cât şi în vest, în Normandia şi în timpul bătăliei din Ardeni, au existat
numeroase atrocităţi care au determinat Tribunalul Internaţional de la Nürnberg
să considere atât SS, cât şi Waffen SS, drept organizaţii criminale.

Divizie Waffen SS
formată din voluntari români

La sfârşitul celui de-Al
Doilea Război Mondial, câţiva mii de soldaţi români au luptat, ca voluntari,
pentru armata Germaniei hitleriste.

Acest lucru s-a întâmplat după evenimentele
din 23 August 1944, când România a întors armele împotriva nemţilor, foştii
aliaţi. La Viena a fost creat atunci un obscur guvern românesc în exil, condus
de Horia Sima, comandantul Mişcării Legionare. El era format în mare parte din
legionarii care se refugiaseră în Germania după ianuarie 1941.

Cu această
ocazie, a luat fiinţă şi o pseudo-organizaţie intitulată „Armata Naţională
Română“, alcătuită exclusiv din voluntari români, fie dintre cei dornici să
lupte în continuare împotriva Armatei Roşii, fie dintre prizonierii luaţi de
către Wehrmacht.

Printre cele 38 de
divizii ale Waffen SS au existat unităţi formate din voluntari proveniţi şi din
România. Un regiment a fost format din prizonieri români aparţinând Diviziei 4
infanterie, care fusese incercuită şi nevoită să se predea pe malul Tisei, în
octombrie 1944.

Ea reprezenta „Armata Naţională” aflată sub conducerea
guvernului legionar de la Viena, iar comandantul ei, generalul Platon
Chirnoagă, era fostul comandant al Diviziei 4 infanterie, singurul general
român căzut prizonier pe frontul de vest.

La 20 octombrie 1944, generalul Chirnoagă a căzut
prizonier la nemţi în timpul luptelor de pe râul Tisa şi a fost recrutat apoi
din lăgar.