Cum a fost cucerită Dobrogea de Burebista: ce s-a ales de cetățile grecești înfloritoare de la Pontul Euxin

În câţiva ani, Burebista a făurit cu sabia în mână un mare
stat ce se întindea spre apus şi nord- vest până la Dunărea de mijloc şi
Morava, spre nord până la Carpaţii Păduroşi, spre est până la Olbia (oraș din
Sardinia, Italia) şi Pont, iar la miazăzi până la Haemus (Munții Balcani).

Burebista a ajuns să stăpânească, la un moment dat,
litoralul pontic de la Olbia la Apollonia. Statul lui Burebista, născut în
Transilvania, şi-a început expansiunea spre vest, prin luptele împotriva
celţilor şi abia după anul 55 Burebista se năpusteşte asupra cetăţilor greceşti
de la Pontul Euxin, scrie arheologul și istoricul Hadrian Daicoviciu (1932 –
1984) în publicația „Pontica“, din anul 1971, revista Muzeului Național de
Istorie și Arheologie Constanța.

Unificarea 

Apariţia lui Burebista în chip de cuceritor în ţinutul
dintre Dunăre şi Mare, crede istoricul, 
trebuie să fi fost precedată de extinderea mai mult sau mai puţin rapidă
a stăpânirii sale asupra unor vaste zone extracarpatice, dar nord-dunărene,
parte integrantă a procesului de unificare sub o singură cârmuire a tuturor
triburilor geto-dace.

Este greu de spus cum s-a petrecut acest proces, căci
izvoarele literare nu spun nimic în această privinţă. Din relatarea lui Strabo,
aflăm că Burebista a ştiut să-şi asigure sprijinul puterii sacerdotale, dar
faptul acesta nu exclude în toate cazurile constrângerea. „Nu negăm, fireşte,
că o parte a triburilor autonome daco-gete s-au unit de bună voie sub sceptrul
marelui rege, îndemnate la aceasta şi de pericolele externe celtic şi roman,
dar însuși sfârșitul lui Burebista şi evenimentele care i-au urmat ne îndeamnă
să credem că şi sabia a jucat un rol în făurirea statului centralizat al
dacilor“, completează Hadrian Daicoviciu.

O confirmare în această privință s-ar putea găsi în analiza
tezaurelor monetare îngropate în regiunile extracarpatice. Conform unui tabel
publicat Iudita Winkler, care conține descoperirile de tezaure cuprinzând
monede romane, 12 dintre ele au fost descoperite în afara arcului carpatic, mai
precis Alexandria, Căpreni , Sfinţeşti, Sadina, BăIăneşti , Fundeni, Mierea,
Mihai Bravu, Amărăşti, Curtea de Argeş, Nicolae Bălcescu, Grădiştea. „Totuşi,
nu poate fi lipsit de semnificaţie faptul că tezaurele amintite au fost
descoperite în câmpia munteană şi că îngroparea lor a fost datată către
sfârşitul primei jumătăţi a secolului I î.e.n. Situaţia înfăţişată e de natură
a sugera, dacă nu chiar a demonstra, că extinderea stăpânirii lui Burebista
asupra unei părţi a teritoriilor extracarpatice s-a produs pe cale violentă“,
explică istoricul.

Abia după ce primejdia celtică din vest fusese înlăturată şi
după ce Burebista devenise stăpân al întregului ţinut nord-dunărean, marele
rege îşi îndreaptă atenţia asupra Dobrogei şi a litoralului pontic. El dorea să
stăpânească aceste ţinuturi în primul rând din considerente strategice, dar la
avantajele pur militare ale cuceririi se adăugau şi mari avantaje economice,
izvorâte din stăpânirea asupra oraşelor greceşti.

Cetățenii Histriei, răscumpărați cu mari sume de bani

Cert este faptul că între anii 55 şi 48, litoralul pontic a
fost cucerit. Prima cetate atacată, ocupată şi pustiită a fost Olbia. Tyras a
suferit aceeaşi soartă. Histria a fost asediată, zidurile i-au fost distruse,
teritoriul rural ocupat timp de trei ani şi mulţi dintre cetăţeni au fost
făcuţi prizonieri, trebuind să fie răscumpărați cu sume mari de bani. Numai
după tratative îndelungate asediul a fost ridicat şi geţii s-au retras de pe teritoriul
rural al Histriei, încetând pustiirea ogoarelor, dar cetatea a plătit, fără
îndoială, această linişte cu recunoaşterea autorităţii lui Burebista.

Cetățile grecești, sub asediu

Despre Tomis se ştie că a suferit un greu asediu şi că mulţi
cetăţeni au fugit din oraş. La Callatis, n-ar fi exclus ca tot de pe urma
distrugerilor provocate de atacul lui Burebista să fi fost necesară refacerea
unor edificii. Cetatea Odesso a cunoscut o pribegie în masă. Izvoarele istorice
vorbesc de o inscripţie care îi cinsteşte pe câţiva din strategii oraşului care
s-au distins în luptele împotriva lui Burebista.

Cum s-a sfârşit asediul nu se
ştie, dar Mesembria (o așezare antică de la țărmul Mării Negre, care se află pe
teritoriul bulgăresc) a trebuit, în cele din urmă, să recunoască în cele din
urmă autoritatea regelui dac. La fel s-a întâmplat şi cu Apollonia. De la
Olbia până la Apollonia, litoralul pontic se afla în mâinile lui Burebista,
care până în anul 48 î.e.n. îşi completează cuceririle, ducându-şi cetele
victorioase la poalele Balcanilor şi în Illyria, aţâțându-i la revoltă
împotriva Romei pe dalmaţi.

Oraşul Dionysopolis a fost cruţat doar datorită relaţiilor
de prietenie pe care de multă vreme le întreţinea cu daco-geţii, dar, evident,
şi el se supunea lui Burebista.

Cât de întins era statul lui Burebista

În câţiva ani, aşa cum spune Strabo, de la 60 la 48,
Burebista făurise cu sabia în mână un mare stat ce se întindea spre apus şi
nord- vest până la Dunărea de mijloc şi Morava, spre nord până la Carpaţii
Păduroşi, spre est până la Olbia (oraș din Sardinia, Italia) şi Pont, iar la
miazăzi până la Haemus (denumirea sub care erau cunoscuți în trecut Munții
Balcani).

Caesar, noul stăpân al Romei, nu putea tolera existenţa unui
puternic stat dacogetic în apropierea provinciilor romane, însă, ceea ce el n-a
mai apucat să realizeze, a făcut aristocrația daco-getică. După moartea regelui
Burebista, vasta lui stăpânire se destramă. În Dobrogea ajung curând armatele
lui M. Licinius Crassus, pregătind astfel includerea efectivă, pentru aproape
600 de ani, a ţinutului dintre Dunăre şi Mare la Imperiul roman.