Studii recente care explorează modul în care creierul nostru este profund afectat de timpul petrecut în natură au arătat că mediile verzi și albastre sunt asociate cu reducerea stresului, îmbunătățirea stării de spirit și scăderea anxietății. Mai mult, de expunerea la natură beneficiază și funcția cognitivă, incluzând percepția, memoria, raționamentul, judecata, imaginația și rezolvarea problemelor. De exemplu, un studiu a descoperit că după doar 40 de secunde de privit la un acoperiș verde, subiecții au făcut mai puține greșeli într-un test decât atunci când priveau unul de beton.
Dr. Marc Berman, directorul Laboratorului de Neuroștiință Mediu la Universitatea din Chicago, a descoperit că performanța subiecților săi în teste cognitive s-a îmbunătățit cu aproximativ 20% după o plimbare de 50 de minute în natură, dar nu și după o plimbare într-un mediu urban. Prof. Kathryn Williams, psiholog de mediu la Universitatea din Melbourne, subliniază că cercetările au demonstrat în mod constant o creativitate sporită după imersiunea în medii naturale.
Teoria biofiliei, popularizată de sociobiologul american EO Wilson, sugerează că oamenii funcționează mai bine în medii naturale pentru că creierul și corpul nostru s-au evoluat în și cu natura. Expunerea la natură activează sistemul nervos parasimpatic, care induce stări de calm și bunăstare, permițându-ne să gândim mai clar și mai pozitiv.
O teorie recentă propune că oxitocina, hormonul „legăturii”, ar putea fi în spatele acestui fenomen, exercitând efecte antistres și restaurative puternice atunci când suntem în medii naturale percepute ca sigure, plăcute, calme și familiare. Interesant este că îmbunătățirile funcției cognitive nu sunt legate de îmbunătățirea stării de spirit.
Teoria restaurării atenției (ART) sugerează că capacitatea de a menține concentrarea asupra unei sarcini mentale specifice este o resursă finită. Natură angajează creierul într-un mod care este foarte nedemandant și fără efort, oferind acestor zone o oportunitate de a se odihni și a se recupera.
Uneltele de neuroimagistică, cum ar fi electroencefalograma și imagistica prin rezonanță magnetică funcțională, ajută cercetătorii să observe schimbările din creier în timp real. Studiile au arătat o scădere a semnalului Bold în cortexul prefrontal în timpul expunerii la natură, susținând ideea că această parte a creierului este „în repaus” în acel moment.
Cercetătorii investighează acum ce aspecte ale unui mediu natural ar putea fi cele mai restaurative. Există unele cercetări care sugerează că mediile „de calitate superioară” sunt superioare: locurile cu o diversitate și abundență de specii de păsări și copaci au generat mai puțină anxietate și o dispoziție mai bună decât zonele mai puțin bogate în specii. Berman examinează rolul pe care îl joacă „caracteristicile perceptive” din mediu. Fractalele – modele care apar în mod natural și sunt repetate la diferite scări într-o structură – au fost găsite pentru a provoca o fascinație moale.
În concluzie, cercetările arată că nu putem fi sănătoși – că creierul nostru nu funcționează optim – dacă nu petrecem timp în medii naturale. Nu este un lux – este o necesitate.
Constantin Bunea © 30.11.2023
Sursa – Diaspora UK
Daca vreti sa ne fiti alaturi si sa contribuiti financiar la proiectele noastre, puteti sa ne ajutati cumparandu-ne … o cafea tare 🙂
