Cum ne-am bătut joc 30 de ani de apărarea României. Generalul Grumaz: „Am zis că nu ne vindem țara, iar ungurii ne-au tras preșul de sub picioare”

NATO a decis să dea restart industriilor de apărare în țările membre ale alianței, dar nu toți membrii alianței au înțeles mesajul. Generalul român format de americani la Harvard, Alexandru Grumaz, avertizează că România e într-o situație gravă și a pierdut 90% din specialiști și o întreagă industrie de apărare.

Lumea
stă pe un adevărat butoi de pulbere, iar de la an la an apar noi focare de război cu risc de escaladare. Mai grav, un război nimicitor se
află chiar la granițele României, suficient pentru ca NATO și
Uniunea Europeană să tragă un semnal de alarmă și să le solicite țărilor membre să-și fortifice industria de apărare.

România
se află printre țările care privesc absente și ezită încă să ia
măsuri serioase, așa cum a făcut vreme de peste 30 de ani, când
toate guvernele care s-au perindat au asistat neputincioase la
prăbușirea industriei de apărare.

„Totul s-a prăbușit”

Format
în SUA, inclusiv la Harvard, generalul (r) Alexandru Grumaz se
declară îngrijorat de situația precară în care se află azi
această industrie. Într-un interviu pentru „Adevărul”,
generalul avertizează că România nu mai produce nici măcar praf
de pușcă, ci îl importăm tocmai din Rusia, prin intermediul
Serbiei. Dar asta nu e tot. România a fabricat inclusiv în anii 90
tehnică militară și a fost printre țările exportatoare. Totul
s-a prăbușit ulterior ca un castel de nisip, iar dintre cei 100.000
de profesioniști care lucrau pe atunci în domeniu, mai avem azi mai
puțin de 10%.

„Vă
dau un singur exemplu: în anii 90 noi fabricam în proporție de 90%
toată gama de mașini care se foloseau în armată. Produceam toată
gama de armament de infanterie și muniția aferentă. Aveam fabrică
de pulberi pentru muniții, ceea ce astăzi nu mai avem. Erau peste
100.000 de locuri în sectorul industrie de apărare”, spune
generalul.

I-am alungat pe americani, francezi și nemți

În
țară existau numeroase fabrici în domeniu, iar după anii 90 am fi
putut beneficia de sprijinul unor țări ca SUA, Franța și Canada,
însă nu am știut să profităm. Generalul Alexandru Grumaz nu
ezită să-i arate cu degetul pe vinovați: politicienii.

„Ca
să vă mai dau un exemplu pentru șenila de tanc erau angrenate 8
fabrici pe orizontală. Nu cred că astăzi când mai sunt în jur de
9.000 de specialiști în industria de apărare mai există o
perspectivă. Am avut programe de restructurare de la SUA, Franța,
Canada și Germania pentru restructurare și retehnologizare și nu
am primit sprijin politic”, se revoltă generalul.

Numai
în ultimul an, România a ratat ocazia de a primi investiții
consistente pentru industria de apărare. A fost și cazul
producătorului german de armament Rheinmetall, care a luat în
calcule România pentru a investi într-o fabrică de 63 de milioane
de euro. Asta deși nemții au încercat de aproape 10 ani să vină
în România. Și mai recent, la mijlocul lunii august, Polonia a
semnat acordul final cu compania americană Boeing pentru
achiziționarea a 96 de elicoptere de luptă AH-64E Apache. Varșovia
semnase anterior acorduri de compensare industrială cu companiile
americane Boeing și General Electric, ce se referă la transferul de
competențe în întreținerea elicopterelor către fabricile
poloneze. De aici rezultă contracte în valoare totală de aproape
250 milioane de euro, pentru industria poloneză de apărare.

Ungaria lui Orban ne-a tras preșul de sub picioare”

„Multe
dintre fabricile Romarm sunt uitate de timpuri, tehnologiile sunt
învechite, iar producția e la sub 10% din nevoile Armatei
Române. Ungaria lui Orban ne-a tras „preșul de sub picioare”.
Vehiculul de luptă pentru infanterie (IFV) Lynx, de ultimă
generație, al nemților a început să fie produs în Ungaria,
armata țării vecine fiind primul client care va primi acest nou tip
de vehicul. Rheinmetall a semnat cu România în noiembrie 2016 un
acord pentru construirea de blindate la Uzina Automecanica Moreni
(400 de bucăți cu 87% din componente care urmau a fi produse și
furnizate de România) și țevi de artilerie la Arsenal Reșița,
dar proiectul a picat, cum de altfel au căzut toate planurile pe
care nemții le-au avut în România începând cu TR-2000 în
cooperare cu Grupul KraussMaffei”, adaugă generalul.

Dimensiunea
dezastrului este însă și mai mare. Liniile de fabricație ale unor
fabrici importante au fost vândute la fier vechi, în loc să fie
retehnologizate.

Am vândut totul la fier vechi

„Uzina
Mecanică Plopeni susține că obuze de calibru 155 mm s-au produs
până în 1986 și că ar putea relua producția de muniție în
maximum șase luni, dacă ar avea bani pentru investiții! Totuși,
industria de apărare românească, din subordinea Ministerului
Economiei, ar putea să producă muniția de calibru 152 mm, de tip
sovietic, pentru Ucraina. Dar liniile de fabricație de la Plopeni și
Tohani au fost vândute, pe bucăți, la fier vechi. Automecanica
Mediaș este un producător de vehicule speciale şi trailere pentru
piața civilă şi militară unde americanii au vrut în anii 90 să
producă o mașină a infanteriei, dar noi am spus că nu ne vindem
țara, așa că nu am vrut. La finalizarea prototipului nu a fost
prezent niciun oficial român ceea ce a atras o penalizare de la
președintele SUA de 8 luni în care nu am avut acces la tehnologie
americană”, explică generalul.

Generalul Alexandru Grumaz. FOTO: Arhivă personală

În
prezent, România nu se află în pericol iminent, dar asta nu
înseamnă că lucrurile vor sta așa mereu. De altfel, războiul din
Ucraina a dovedit încă o dată că istoria e impredictibilă.

„România
nu este într-un pericol iminent. Trebuie doar să creștem numărul
militarilor, să revenim la serviciul militar obligatoriu și să
lăsăm la o parte populismele, să pregătim teritoriu pentru
apărarea, să repornim producția de muniții de artilerie și să
dotăm armata cu tehnică de artilerie modernă în cantități
suficiente, să reconstruim după fabrica de pulberi de la Făgăraș.
De asemenea trebuie să regândim sectorul producției de drone de
toate tipuri și nu se ne bazăm numai pe achiziții externe. Eu am o
marotă cu elicopterele de atac pe care le-am nu le-am putut fabrica
la IAR Brașov în anii 1998-1999. Poate reușim acum”, punctează
generalul.

Acesta
a povestit și cum politicienii s-au jucat cu înzestrarea Armatei
Române și au pasat responsabilitățile de la unul la altul. Iar
militarii care au atras atenția asupra riscurilor la care se expune
țara au fost luați în derâdere sau pur și simplu li s-a tăiat
orice finanțare.

„Șefii
din Departamentul Înzestrării Armatei din anii 1990-2000
(departamentul a fost desființat și înființată o direcție) au
avut în vedere restructurarea și modernizarea armatei române. Nu
au reușit pentru că politicieni nu au alocat bani. Întotdeauna
armata a fost Cenușăreasa politicii românești. Până când și
atunci când iordanienii au cerut să cooperam în vederea producerii
ARO în Iordania noi nu am luat în considerarea această solicitare.
Unde este ARO astăzi? A dispărut. Nu am avut o clasă politică
care să sprijine armata așa cum au avut polonezii”, încheie
generalul Alexandru Grumaz.

Cine e generalul Grumaz

Generalul
(r) Alexandru Grumaz este absolvent al Universității de Apărare a
SUA cu titlul de master în Strategia Resurselor de Apărare și a
programului Senior Executives programme in National and International
Security, John F Kennedy School of Government, Harvard University.

Fost
Consul General al României la Shanghai, generalul a ocupat poziții
importante în Ministerul Apărării Naționale ca șef al Direcției
de Management al Resurselor pentru Apărare, director al
Directoratului de Planificare Integrată a Apărării sau Inspector
pentru armamente. Grumaz a ocupat poziția de prim-adjunct al
Directorului STS, fiind specialist în telecomunicații. Are
expertiză în planificarea strategică, în relațiile
internaționale militare și civile și experiență în planificarea
și managerierea complexă a bugetului unei organizații. Este un bun
cunoscător al vieții politice și militare din China și Statele
Unite ale Americii unde și-a petrecut o parte din cariera militară
și diplomatică. Actualmente este președintele Centrului de Analiză
și Studii de Securitate.