Cum se luptă directoarea unei școli din Ialomița sa-i aducă la școala pe copiii a căror principală grijă este să nu moară de foame

Nicoleta Dan, directoarea Școlii
gimnaziale din Sălcioara, Ialomița, unde învață peste 200 de
elevi spune că, în ciuda greutăților, nu ar da locul său de
muncă pe unul la București sau în altă parte. Ce o ține pe
bucureșteanca de 45 de ani legată de un sat sărac dintr-un județ
la fel din România.

Sălcioara, Ialomița. Cale de o oră
dinspre București către comuna la școala căreia este directoare
Nicoleta Dan. Școala are în subordine alte trei unități de
învățământ, în total 230 de elevi, adunați din două sate. ”Eu
sunt din București, soțul meu este din Sălcioara. Ne-am întâlnit,
ne-am plăcut și ne-am construit o viață aici”, spune râzând
Nicoleta Dan.

De la București, direct la Sălcioara

Dealtfel, primul loc de muncă după
absolvirea studiilor a fost la o grădiniță din Sălcioara, mai
spune
directoarea. 22 de ani a dăscălit
copii de vârstă preșcolară, iar de doi ani este directoare de
școală. O perioadă nu tocmai ușoară. Când a preluat școala,
ploua prin acoperiș, mobilierul din cele opt clase era vechi, iar pe
jos, linoleumul original. S-a rugat de unu, de altul, a insistat, a
intrat pe fereastră atunci când a fost dată afară pe ușă,
astfel că, ușor-ușor, schimbările s-au produs.

„La prima
inspecție pe care am avut-o ca directoare, inspectoarea mi-a spus:
trebuie să faci ceva cu băncile astea. Aveam niște bănci rupte,
nu vă spun. I-am rugat pe cei de la Fundația World Vision România
să mă ajute să schimb mobilierul într-o sală de clasă. Nu aveam
nici parchet, nici dulapuri, nici cuier. Ne-au ajutat și cu fotolii
și cu scaune de birou, cu dulapuri, mobilier de la o firmă care-și
schimba sediul. Chiar dacă sunt la „mâna a doua” sunt într-o
stare foarte bună. Acum, nu mai avem scaune din lemn la nicio sală
de clasă, avem doar scaune de birou pentru toți elevii. Cu o
sponsorizare de la o fabrică de mobilă am reușit să schimbăm tot
mobilierul școlii. M-am rugat de patronul firmei până când i s-a
făcut milă de mine”, povestește directoarea felul în care a
făcut rost de mobilier. Primăria s-a mobilizat și ea și a
schimbat acoperișul. ”În unele săli polua ca afară. Așa era”.
Acum, spune directoarea, „avem o școală total schimbată și
foarte frumoasă”.

„Părinții pleacă dimineața și vin seara”

Problemele însă nu s-au terminat.
Directoarea spune că mulți elevi au nevoie de ajutor suplimentar
pentru a ține pasul la școală.

„Ar fi util pentru noi ca școala
noastră să fie integrată în programul Pâine și Mâine. Avem
copii cu deficiențe de învățare care provin fie din familii
monoparentale, fie din familii numeroase. Părinții pleacă
dimineața și vin seara acasă. Majoritatea muncesc la București,
în trei schimburi, la firme care le asigură transportul în fiecare
zi. Iar copiii nu sunt atât de bine supravegheați și monitorizați
acasă și atunci, ei rămân doar cu ce fac la școală”, explică
directoarea.

În cei doi ani de pandemie directoarea
s-a confruntat și cu situații de abandon școlar. Pe unii elevi i-a
putut recupera, pe alții, nu. 

„Am reușit să-i readucem la școală
dându-le computere. Tot cu ajutorul Fundației am reușit să aducem
calculatoare second hand pentru mulți dintre elevii noștri, cred că
în jur de 150. În mod gratuit. Aveam o singură condiție: vii la
școală. Eram și în perioada pandemiei și copiii, în majoritate,
aveau acasă doar telefoanele părinților. Nu se descurcau foarte
bine. Pentru că într-o familie unde erau trei copii și aveau un
singur telefon nu se putea să se conecteze toți trei în același
timp, mai ales că, la noi, toate orele sunt dimineața. Iar în
perioada de iarnă în camera respectivă care beneficia de încălzire
poate era și bunica, poate și mama, și fratele mai mic și, în
aceste condiții, pur și simplu, unii elevi nu se conectau deloc”,
explică directoarea.

Doi dintre elevii de clasa a VIII-a,
adaugă aceasta, au fost abandonat însă definitiv: „Pentru noi,
doi elevi înseamnă mult. Acum însă nu mai avem acest risc de
abandon școlar, pentru că elevii vin cu drag la școală”.

Ce și-ar mai dori directoarea pentru
elevii săi? „Nu avem o tablă smart în școală. Computerele din
laboratorul de informatică sunt și ele vechi, nu prea au nici
viteză, nici programe, pentru ce ne-am dori noi să facem cu elevii.
Aș mai vrea să avem multifuncționale în fiecare sală de clasă”,
enumeră directoarea.

Pentru profesoara care a lăsat
asfaltul capitalei pentru noroaiele de la țară, școala din
Sălcioara e un proiect de suflet.

„Cei care sunt părinți acum,
mi-au fost mie elevi la grădiniță. Merită să investești în
această comunitate. Oamenii de aici nu sunt bogați, majoritatea
trăiesc din agricultură. Mulți trăiau și din ajutor social, dar
de când au început să vină firmele de la București și să le
ofere de muncă, au plecat. Iar de copii trebuie să ne ocupă noi.
Avem familii și cu șapte copii și cu nouă copii. Vă spun sincer
că acum n-aș da Sălcioara nici pe București, nici pe Cluj, nici
pe altceva. După un anumit număr de ani, după ce îți construiești
o viață și când îți găsești într-adevăr menirea și
vocația, te gândești că poate că așa a fost să fie, să fiu
aici și să fac ceva pentru copii și nu numai pentru ei, ci pentru
întreaga comunitate”, conchide profesoara.

Un minut pentru a dona

Anul acesta, World Vision România îşi
doreşte să integreze încă 100 de copii de la sate, dintre care 50
din satul Sălcioara, în programul Pâine şi Mâine. În prezent,
prin acest program, organizația oferă un program zilnic de
aflterschool – masă caldă și două ore de ajutor la teme –
pentru 1.400 de copii de la sate, elevi de clase primare. Datele
organizației arată că 2 din 10 copii nu au suficientă mâncare și
1 din 4 copii abandonează școala prea devreme, perpetuând astfel
cercul sărăciei.

Pentru a putea include cei 100 de copii
în program este nevoie de 3.200 de persoane care să aloce un minut
din timpul lor atât cât durează completarea formularului online:
https://bit.ly/42jqLnA După
completarea formularului, acesta nu mai trebuie printat și depus la
ANAF. Organizația îl va primi automat pe mail și tot ea se va
ocupa de depunerea formularului prin Spațiul Privat Virtual (SPV).
Numărul de cetățeni care redirecționează 3.5% din impozitul
pe venit către ONG-uri a scăzut în ultimii patru ani, deși
procesul a fost digitalizat din 2020, în contextul stării de
urgență. Donațiile se pot face până pe 25 mai.