De ce au construit dacii o mulțime de temple. Sanctuare necunoscute ies la lumină și intrigă oamenii de știință

Rămășițele a cel puțin 20 de temple au fost dezvelite în cetățile dacice, iar cele mai recente descoperiri arheologice completează șirul lung al edificiilor religioase din Antichitate. Totuși, religia dacilor și rolul sanctuarelor lor rămân pline de controverse.

Cetățile dacice Sarmizegetusa Regia, Costești și Piatra Roșie au revenit în ultimii ani în atenția oamenilor de știință, odată cu descoperirea unor presupuse temple, necunoscute până la momentul săpăturilor recente.

Religia dacilor rămâne plină de controverse și a dat nașterea adesea unor interpretări fanteziste, în ciuda numărului mare al așezărilor cu rol religios scoase la iveală de-a lungul timpului.

Printre concluziile cel mai adesea pronunțate de oamenii de știință cu privire la religia anticilor este cea că dacii erau politeiști, dovada fiind numărul mare al templelor lor și concentrarea acestora în cetățile dacice. Dar chiar și această concluzie a stârnit dezbateri în lumea științifică.

În schimb, scopul templelor, ritualurile din ele și zeitățile pentru care au fost ridicate au rămas neelucidate.

Sarmizegetusa Regia, cetatea cu cel puțin opt temple

În Sarmizegetusa Regia, numărul construcțiilor cu caracter religios cunoscute în prezent a ajuns la opt, după descoperirea ruinelor unui templu construit pe terasa a IX-a în Antichitate și distrus tot atunci de un incendiu.

Cercetările arheologice în zona edificiului au început în 2017, iar pe măsură ce șantierul a fost extins, au apărut noi elemente care susțin ideea că aici, în Antichitate, fusese ridicat un templu important, care, după ce a fost mistuit și s-a prăbușit, a fost urmat de construirea unui nou edificiu de cult. Din vechiul templu dacic s-au păstrat rămășițele unui perete prăbușit pe o lățime de circa trei metri, care în vremea dacilor fusese decorat cu picturi.

Templul din faza ulterioară includea 60 de baze de calcar, unele dintre ele păstrate, dispuse pe cinci șiruri a câte douăsprezece rânduri.

În afara templului (sau templelor) de pe terasa a IX-a, întinse pe o suprafață de circa 350 de metri pătrați, în Sarmizegetusa Regia arheologii au dezvelit în ultimul secol alte șapte presupuse edificii de cult (două circulare și cinci patrulatere), aflate pe terasele a X-a și a XI-a.

„Din structura templelor a rămas doar o mică parte, ele fiind distruse în cursul războaielor cu romanii. Totuși, elementele arhitectonice care s-au păstrat vorbesc de la sine despre o arhitectură religioasă monumentală, unică în lumea dacică. Cele mai multe dintre temple erau prevăzute cu baze (plinte) din calcar sau din andezit, care susțineau coloane din lemn”, informa Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei.

Terasele a X-a și a XI-a sunt susținute de ziduri care aveau în Antichitate o înălțime neobișnuit de mare, de cel puțin 10 metri pe unele segmente, arătau arheologii.

Al cincilea templu din Costești

Cetatea dacică Costești este cunoscută din secolul al XIX-lea și a fost cercetată intens de arheologi în secolul XX. Edificiile sale cele mai spectaculoase sunt două „turnuri-locuință”, reședințe de lux ale conducătorilor săi din Antichitate. Însă nici numărul și înfățișarea presupuselor temple și sanctuare antice nu sunt de neglijat.

Ruinele a patru temple patrulatere, de tipul celor cu aliniamente de coloane, au fost descoperite în interiorul fortificației sau în apropierea acesteia.

„Trei dintre temple se află pe terasele de pe pantele estice ale dealului, protejate de elementele de fortificare de aici, cel de-al patrulea fiind situat pe o terasă de pe panta de nord, în apropierea unui turn. Din edificiile de cult s-au păstrat doar plintele de calcar pe care erau ridicate coloanele din lemn”, informa Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei.

Al cincilea templu al cetății dacice Costești a fost identificat în urma săpăturilor arheologice din perioada 2024–2025.

„La Costești-Cetățuie au fost descoperite in situ două baze de calcar ale unui templu necunoscut până în prezent. Vestigiile noului edificiu au fost identificate pe una dintre terasele din partea sud-vestică a dealului, în locul numit Mălăiște, străbătut de drumul antic. Primele «șiruri de pietre așezate cu o strictă rânduială pe arii cu grijă amenajate» au fost aflate în cetatea dacică de aici în cursul săpăturilor coordonate, începând cu anul 1924, de profesorul clujean D. M. Teodorescu. După un veac, descoperirea unui nou aliniament, al cincilea, impulsionează reluarea subiectului referitor la construcțiile cu destinație religioasă de la Costești-Cetățuie, dar și din restul zonei capitalei Regatului Dac”, arăta Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei.

Cercetările arheologice vor fi extinse pentru a documenta planimetria templului, cronologia sa, tehnica de construcție și, nu în ultimul rând, pentru a obține informații cu privire la activitățile desfășurate în perimetrul său, adăugau reprezentanții MNIT.

Cetățile dacice, pline de temple

Un alt templu dacic a fost descoperit recent la Piatra Roșie, aflată și ea în apropierea cetăților Sarmizegetusa Regia și Costești. Cercetările arheologice din cetatea dacică Piatra Roșie au fost reluate în 2021 și au dus la descoperirea unui presupus templu antic, un loc care ar fi adăpostit faimoasele discuri de fier, împodobite cu înfățișări ale unor animale și folosite, potrivit unor istorici, în ceremonii religioase.

Ruinele dezvelite recent aparțin unei clădiri spațioase, cu pridvor în formă de absidă, înconjurată de rămășițele unui „cerc de piatră”, asemănător marelui templu circular din Sarmizegetusa Regia.

„Clădirea cu absidă de pe prima terasă a fost construită din bârne amplasate pe baze din piatră. Descoperirea, în încăperea semicirculară, a discului din fier forjat («scutul de la Piatra Roșie»), bogat împodobit, ar putea sugera funcționalitatea religioasă a edificiului. Specificul activităților rituale din Antichitate arată adesea că nu exista întotdeauna o distincție clară între cele două laturi ale existenței – sacrul și profanul”, informează cetati-dacice.ro.

Primele fragmente ale unui disc de fier au fost descoperite la mijlocul secolului XX, însă în anii 2000, cel puțin șapte „scuturi” dacice de fier, legate de presupusul edificiu religios, au fost extrase ilegal de căutătorii de comori de la Piatra Roșie și traficate apoi pe piața neagră a antichităților.

În aceeași cetate dacică a mai fost descoperită și masca de bronz a unui personaj feminin (cunoscută ca „Bendis de la Piatra Roșie”), foarte probabil de factură celtică, în care a fost identificată o divinitate. Multe artefacte s-au pierdut însă de-a lungul timpului, așezarea fiind scormonită intens de căutătorii de comori încă din secolul al XIX-lea.

Cel puțin trei sanctuare ar fi funcționat în Antichitate la cetatea Fețele Albe, alte două în vecinătatea cetății Costești-Blidaru, iar rămășițele unor edificii religioase au fost identificate în așezările dacice de la Căpâlna, Bănița, Pustiosul (video)și în alte situri apropiate de capitala dacilor din Munții Orăștiei.

Religia dacilor, plină de mistere

În ciuda numărului mare al acestor edificii, înfățișarea lor, rolul, modul în care au fost construite și folosite în Antichitate, precum și religia dacilor au continuat să creeze controverse.

„Omul modern trebuie să facă doar presupuneri cu privire la religia vechilor daci, fără să impună o anumită opinie, cel puțin atâta timp cât nu se găsesc alte informații certe sau descoperiri arheologice cu adevărat grăitoare cu privire la caracterul ei”, afirma arheologul Ion Horațiu Crișan, după patru decenii de cercetări ale cetăților dacice, în volumul Spiritualitatea geto-dacilor (1986).

Potrivit istoricului, marea majoritate a cercetătorilor care s-au ocupat de religia geto-dacilor consideră că aceasta este de caracter politeist individualist, de tipul celui grecesc, întâlnit la traci, romani, celți, germani și la numeroase popoare indo-europene.

„Panteonul geto-dac este format din mai multe divinități, în frunte cu un zeu și o zeiță supremă, la care se adaugă: un zeu al războiului, unul al soarelui, o divinitate ocrotitoare a vetrei și a casei, un zeu al sănătății, unul al focului și al metalelor și, foarte probabil, încă mulți alții. Fără îndoială însă că au fost cinstite și alte forțe ale naturii, că mitologia strămoșilor noștri era populată și cu alte divinități greu de identificat pe baza materialelor arheologice, singurele izvoare de care dispunem”, concluziona omul de știință.