De ce le e dor multor români de Ceauşescu? Nostalgia comunismului, explicată de psihologi

Nostalgia comunismului, aşa cum îl numesc atât oamenii de rând, cât şi psihologii, este un fenomen tot mai răspândit la nivel naţional, pe care multe persoane, care au trăit acele vremuri dure și absurde, nu îl pot înţelege.

Cu toate acestea, susţin specialiştii, există câteva motive pentru care unii oameni uită părţile rele şi se concentrează doar pe ce era bun în acele vremuri.

Cum poate fi explicat dorul de perioada comunistă

Conform psihologilor, creierul uman are capacitatea de a proteja şi de a uita anumite aspecte neplăcute ale vieţii. Astfel, aceasta ar putea fi şi o explicaţie pentru faptul că multor români le este dor de perioada comunistă.

„Nu putem spune că regimul comunist a fost ceva bun pentru populaţia României sau pentru orice alt popor de pe glob. Cu toate acestea, auzim des oameni care spun că era mai bine atunci. În cazul acestor persoane, amintirile urâte din acea perioadă au fost îngropate adânc. Creierul uman are capacitatea de a bloca amintirile neplăcute, pentru a ne ajuta să facem faţă stresului şi să trecem mai uşor peste anumite probleme ale vieţii. Astfel, unii nostalgici au rămas doar cu părţile frumoase, de aceea îi putem auzi spunând că era bine, pentru că toţi oamenii aveau de muncă şi o casă. În general, cam acestea sunt argumentele tuturor. Restul amintirilor zac ascunde în memorie„, a precizat Andreea Coman, psiholog clinician.

Cei mai mulţi dintre nostalgici sunt bătrâni

Conform psihologilor, o mare parte a celor nostalgici sunt persoane înaintate în vârstă. Specialiştii susţin că, în cazul acestora, este normal să apară acest sentiment, fiind vorba de incapacitatea de adaptare la noile tendinţe.

,,Multe persoane care suferă după comunism sunt persoane în vârstă. Aceste persoane sunt născute în comunism, au trăit în comunism şi s-au adaptat regimului totalitar. Astfel, în 1989, aceste persoane erau deja ajunse la o anume maturitate, iar capacitatea lor de adaptare la noile tendinţe era foarte scăzută. În concluzie, toţi anii care au urmat au fost plini de încercări de adaptare şi de dorul de a trăi viaţa pe care o aveau, cu care erau obişnuiţi„, a încheiat psihologul clinician.