Destinul fascinant al unei servitoare care a ajuns împărăteasă a Rusiei

Ecaterina I, soția lui Petru cel Mare și țarină a Rusiei
după moartea acestuia, în 1725, a murit la 17 mai 1727. Destinul ei a fost unul
fascinant.

Marta Skavronskaia, servitoarea prințului Bluk din Livonia
suedeză, a ajuns soția lui Petru cel Mare și împărăteasă a Rusiei.

La 10 mai 1724, Ecaterina, soția țarului Petru I, căruia i
se spunea deja cel Mare, a fost încoronată cu mare fast. „Înaltă, brunetă, cu
obrajii fardați, părea foarte frumoasă. Contemporanii admirau la ea nasul ușor
cârn, obrajii plini, ochii catifelați, când languroși, când arzători, fără a
ignora, însă, talia grațioasă și formele opulente ale sânilor sau buzele
apetisant colorate și privirea, deopotrivă, veselă și malițioasă“, descriau
martorii scena.

Un diplomat danez, uimit și el de ceea ce vede, consemna:
„Istoria nu a cunoscut până acum situația în care o femeie de o condiție atât
de joasă să se ridice la o asemenea poziție“.

În trecut, Ecaterina fusese o simplă slujnică. Despre
întâlnirea de taină dintre Marta Skavronska și Petru I a relatat un diplomat
francez: „Suveranul a privit-o intens și lung, i-a pus întrebări, a găsit că
are spirit și și-a încheiat conversația în glumă, spunându-i că ar trebui ca
atunci când el va merge la culcare, ea, Marta, să-i aducă sfeșnicul în cameră.
Era o hotărâre fără apel pe care o pronunțase însă amuzându-se“.

Țarul avea mai multe amante, dar, încet-încet, „acest despot
cu voința de fier s-a îndrăgostit nebunește de slujnica sa“.

La scurt timp, țarul a instalat-o într-o căsuță de lemn de
pe malurile Nevei, a botezat-o în credința ortodoxă, dându-i numele de
Ecaterina Alekseevna și o numea, îndrăgostit până în vârful urechilor,
„Katerinușca“ sau „hirzensfreudchen“ – „mica mea prietenă de suflet“.

Acolo, în căsuța de lemn de pe Neva, își petrecea nopțile
Petru cel Mare. Un istoric francez de origine rusă, Henri Troyat, scria că
„Ecaterina era cea mai înșelată femeie din lume – nu-i stătea în fire țarului
să renunțe de tot la aventurile amoroase de ocazie – dar și cea mai iubită
ființă omenească din lume“.

Petru cel Mare

La începutul lui 1711, Petru cel Mare, care ajunsese să o ia
pe amantă inclusiv pe câmpul de luptă, și-a anunțat rudele apropiate că o
consideră pe Ecaterina soția lui și țarină a Rusiei și, cum pleca într-o
campanie, le-a anunțat că, în cazul în care nu se va întoarce, s-o considere
văduva lui legitimă.

Dar s-a întors viu și s-a ținut de cuvânt. „Pe 19 februarie
1711, la ora 7 dimineața, la capela prietenului său, Menșikov – generalul care
i-o dăduse țarului pe slujnica Marta Skovronska – s-a căsătorit, după datinile
rusești, cu Ecaterina Alekseevna. Două fetițe superbe, de cinci și trei ani,
domnișoare de onoare, au ținut trena imensă a miresei“.

Petrecerea a continuat cu un bal fastuos, în prim plan cu
cadrilul occidental, cu mazurca poloneză și, mai ales, cu cazaciocul mujicilor
de pe Volga și Don.

Cei doi au avut nouă copii dintre care doar două fete au
ajuns la maturitate, Ana și Elisabeta. 

Petru cel Mare a murit fără să numească un succesor, așa încât Ecaterina a fost
prima femeie care a condus Imperiul Rus, deschizând calea legală a celor
șaptezeci de ani de domnie a femeilor în Rusia.