România are una dintre cele mai
ridicate incidențe și mortalități prin cancer de col uterin din Uniunea
Europeană. Anual, aproximativ 3.380 de
cazuri noi de cancer de col uterin sunt
înregistrate în țara noastră, potrivit raportului ICO/IARC Information Centre
on HPV and Cancer (2023). Însă puține infecții sunt atât de răspândite și, în
același timp, atât de puțin înțelese precum HPV. „Aproximativ 8 din 10 femei
active sexual vor avea o infecție HPV la un moment dat. În practica clinică,
infecțiile HPV sunt foarte frecvente, în special la femeile tinere”, a
precizat dr. Bianca
Panda, medic specialist ginecolog în cadrul MedLife
Arad.
Vestea bună legată de virusul
papilloma (HPV) este că, de cele mai multe ori, organismul îl elimină singur.
Vestea proastă? Unele tulpini pot duce, în timp, la cancer de col uterin, dar
nu numai, ci și la alte tipuri de cancer. Se estimează că anual mor aproximativ
1.805 femei din cauza cancerului de col uterin, conform raportului ICO/IARC.
Cele mai
periculoase tulpini HPV sunt oncogene
Infecția cu HPV este de cele mai multe
ori asimptomatică, motiv pentru care multe femei nici nu știu că au fost
infectate. Majoritatea infecțiilor sunt tranzitorii și se elimină spontan în
1–2 ani. Dar există și infecții periculoase, care nu trebuie ignorate. „Cele
mai frecvente tulpini asociate cancerului de col uterin sunt HPV 16 și 18. Pe
lângă acestea, mai există și alte tulpini cu risc oncogen crescut: 31, 33, 45,
52 și 58”, a precizat dr. Panda. Drumul de la simpla infecție la cancer
este lent, dar real: „Dacă infecția este persistentă, poate duce la
modificări celulare, apoi la leziuni precanceroase (HSIL, CIN2/3) și, în timp –
în medie 10–15 ani – la cancer invaziv de col uterin”, a explicat dr.
Bianca Panda.
Evoluția depinde de:
- tulpina virală,
- sistemul imunitar,
- stilul de viață.
Factorii
de risc care cresc pericolul și semnele care trebuie să trimită urgent la medic
Pe lângă infecția cu HPV, riscul
crește în cazul:
- debutului sexual precoce și al numărului
mare de parteneri, - fumatului,
- imunosupresiei,
- istoricului de boli cu transmitere
sexuală, - lipsei testărilor regulate,
- folosirii îndelungate a contraceptivelor
fără control ginecologic.
De cele mai multe ori, leziunile nu
dau simptome. Totuși, pot apărea:
- sângerări după contactul sexual,
- scurgeri vaginale anormale,
- sângerări între menstruații,
- dureri pelvine (mai ales în stadii
avansate).
Un caz real, cel al unei paciente de
28 de ani, diagnosticată cu HSIL (CIN3) în urma unui simplu screening, arată
importanța care trebuie acordată aceste infecții. „Provocarea principală a
fost lipsa completă a simptomelor și anxietatea ridicată a pacientei la
noțiunea de «leziune precanceroasă”, a povestit dr. Panda, care a făcut excizia
leziunilor precanceroase (LEEP), o procedură minim invazivă.
„Recuperarea
a fost rapidă, iar fertilitatea a fost păstrată. Lecția pe care o poate învăța
oricare dintre noi este că screeningul salvează atât vieți, cât și sănătatea
reproductivă”, a subliniat medicul.
Cea mai tânără pacientă cu HPV, tratată
de dr. Bianca Panda avea 25 ani, iar cea mai vârstnică, 50 ani, cu HSIL, tratate
prin conizație cu evoluție favorabilă. Aceste cazuri arată că HPV poate afecta
femei de orice vârstă și subliniază importanța screeningului constant.
Ce rol
joacă PAP și testul HPV
Testul PAP detectează modificări
celulare anormale. Testarea HPV identifică tulpinile cu risc înalt responsabile
de apariția leziunilor.
„Cele două teste sunt complementare: PAP
arată efectul infecției asupra celulelor de la nivelul colului uterin, iar HPV
arată cauza. Combinarea lor (co-testarea) are cea mai mare acuratețe pentru
depistarea leziunilor precoce”, a explicat medicul ginecolog.
Folosite împreună, cele două teste cresc
rata de depistare și scad riscul de cancer invaziv.
„PAP
reprezintă un screening morfologic, iar HPV un screening molecular, detectează
riscul înainte ca modificările să apară”, a mai
spus dr. Panda, care a explicat ce înseamnă rezultatele acestor investigații:
·
ASC-US – modificări celulare minore. Se
recomandă testare HPV și colposcopie dacă HPV este pozitiv.
·
LSIL – leziuni ușoare. Se recomandă
colposcopie.
·
HSIL – leziuni de grad înalt (CIN2/3).
Necesită evaluare colposcopică și, adesea, tratament excizional.
Tratamentul
leziunilor precanceroase (LEEP) versus vaccinarea HPV
Procedurile precum LEEP sau conizația
au o eficiență de 90–95% în prevenirea progresiei către cancer. Riscurile de
sângerare, infecție, rareori insuficiență cervicală sunt reduse, dar după
tratament, monitorizarea este esențială: PAP + HPV la 6 luni, apoi anual, timp
de 2–3 ani.
Vaccinarea este recomandată ideal între 11–14 ani, cu 2 doze
înainte de 15 ani, și cu 3 doze după 15 ani sau la persoanele imunocompromise.
„Femeile se pot vaccina până la 45 de ani, iar băieții
trebuie vaccinați la fel de mult ca fetele pentru că HPV afectează și bărbații,
putând cauza cancere anogenitale, orofaringiene și condiloame. Vaccinarea
contribuie la imunitatea de grup și scade transmiterea”, a atras atenția dr. Panda.
Un studiu
arată că vaccinarea împotriva HPV reduce incidența cancerului de col uterin cu
86% la femeile vaccinate înainte de 16 ani (și
68% la cele vaccinate la 17–19 ani), iar altul
arată că vaccinarea fetelor și screeningul periodic poate reduce drastic (până
la 90%) incidența cancerului de col uterin în decurs de decenii.
„Vaccinarea
și screeningul regulat sunt cele mai eficiente metode de prevenție. HPV este
extrem de frecvent, dar cancerul de col uterin este aproape 100% prevenibil
când depistăm precoce leziunile”, a concluzionat dr. Bianca
Panda.
Surse:
https://hpvcentre.net/statistics/reports/ROU_FS.pdf
Sursa – Adevarul
Daca vreti sa ne fiti alaturi si sa contribuiti financiar la proiectele noastre, puteti sa ne ajutati cumparandu-ne … o cafea tare 🙂
