Educația în România, în colaps din cauza sărăciei. Mircea Dumitru: Sărăcia te împiedică să aloci timp studiului

Rezultatele dezastruoase ale testelor PISA sau cele obținute de elevi la examenele naționale sunt o consecință directă și de necontestat a sărăciei crunte în care aceștia trăiesc. Nu mai este niciun secret: lipsurile materiale sunt mână în mână cu lipsa de educație peste tot în lume, însă în țara noastră situația este de-a dreptul dramatică. Mai mulți specialiști în educației au explicat pentru „Adevărul” fenomenul și au venit cu soluții. 

Sistemul de învățământ din România este la pământ. Ultima dovadă o reprezintă dezastrul de la simularea examenului de Evaluare Națională, acolo unde mai mult de jumătate dintre elevi nu au reușit să obțină nota cinci la matematică. Însă, situația în care ne aflăm nu ar trebui să fie o surpriză. Să nu uităm testarea PISA din 2022, poate cel mai rece duș primit de educația românească, un reper dureros și greu de digerat pentru toți care încă mai speră la o Românie ca-n afară. 

De ce am ajuns într-o astfel de situație? Printre motive, spun experții consultați de „Adevărul”, se numără sărăcia la nivel macroeconomic, lipsurile materiale ale copiilor care locuiesc mai ales în mediul rural și care, pur și simplu, nu au bani să meargă la școală. Peste toate acestea se suprapune amprenta extrem de puternică a mediului în care elevii trăiesc. Vorbim despre un cerc vicios: părinții, la rândul lor fără educație, nu au cum să-și susțină copiii și să-i încurajeze în această direcție. Practic, lângă un om needucat și sărac va crește un copil la fel de needucat și, cel mai probabil, la fel de sărac. Evident, există și excepții, însă sunt doar excepții care confirmă regula. 

Concret, potrivit datelor furnizate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) , elevii care provin din familii cu statut economic superior au obtinut rezultate mai bune la testele PISA 2022 față de cei care se confruntă cu lipsuri materiale. În România însă decalajul dintre copiii avantajați financiar și cei vulnerabili este unul uriaș. Acesta echivalează cu o diferență de aproape trei ani de studiu. Mai exact, un elev de clasa a IX-a care provine dintr-o familie săracă are, de cele mai multe ori, cunoștințele unuia de clasa a VI-a. Concret, potrivit monitorsocial.ro, la matematică, elevii români cu venituri mari au obținut 500 de puncte, iar cei cu venituri foarte mici au obținut numai 368 puncte. Scorul mediu al copiilor avantajați financiar este cu 36% mai bun decât al celor cu veniturile cele mai mici. Ca o comparație, în Bulgaria este cu 29% mai mare. La polul opus, al țărilor cu rezultatele cele mai bune, în Finlanda diferența este de 19%, iar în Estonia de 17%.

Eterna întrebare: „De ce?”

„Sărăcia te împiedică să aloci timp studiului. E nevoie de tine ca să lucrezi pentru a-ți întreține familia extinsă. Pe de altă parte, dacă nu studiezi, nu ai o meserie bună și nu poți depăși condiția asta. Cât despre rolul părinților în această ecuație, aceștia nu văd în educație o soluție pentru copiii lor. Iar asta, din păcate, adâncește și mai mult fenomenul”, a declarat pentru „Adevărul” academicianul Mircea Dumitru.  

Marian Staș, expert în politici educaționale, ne-a explicat că în România există discrepanțe uriașe din punct de vedere socio-economic între mediul rural și cel urban. „Iar aceste diferențe reverberează negativ în zona educației. Problema României nu este una pur educațională. Problema este, de fapt, una de context socio-economic profund blocat într-o paradigmă depășită de timp. România bananieră educațional este o Românie bananieră administrativ-teritorial”, a percizat specialistul. 

La noi în țară, această diferență între rezultatele copiilor bogați și săraci nu este de ieri, de azi. A crescut în timp, puțin câte puțin în fiecare an, generată atât de o scădere a performanței elevilor săraci, cât și de o îmbunătățire a performanței elevilor cu bani. 

„Educația în România nu este echitabilă”, este de părere sociologul Gelu Duminică. „Avem zone de marginalitate și marginalizare în România, în sistemul educațional, imense, care sunt ignorate. Mediul rural, comunitățile de romi, anumite comunități mari din urbanul mare, sunt ignorate cu totul. Educația de calitate, cu adevărat de calitate, e frumoasă dar lipsește cu desăvârșire”, mai spune specialistul. „Avem studii care ne arată că o școală care este situată într-un mediu dezavantajat produce analfabeți de foarte multe generații și nimeni nu se întreabă de ce. Și atunci toate aceste lucruri duc către această situație, avem, cu alte cuvinte, excluziune, marginalizare, calitate slabă”, a mai precizat Gelu Duminică.

La testarea PISA, România se remarcă constant prin rezultate sub medie în comparație cu celelalte țări participante. În 2022 ne-am situat pe penultimul loc în Uniunea Europeană la toate cele trei domenii testate: matematică, citire și științe. Scorul mediu al elevilor români la aceste teste a fost de 428 de puncte la fiecare dintre cele trei probe, sub nivelurile medii ale OECD. Copiii români au înregistrat  472 de puncte la matematică, 476 la lectură și 485 la științe. 

În Europa, cele mai bune rezultate au obținut elevii din Estonia: 510 puncte la matematică, 511 la lectură și 526 la știință. „Testele PISA spun în felul următor: rezultatele corelează pozitiv foarte puternic cu nivelul de dezvoltare socio-economică a țărilor. Cu cât țările sunt mai dezvoltate economic, cu atât și rezultatele sunt mai bune. Cu cât țările sunt mai slab dezvoltate, cu atât rezultatele sunt și ele mai slabe. Pe de altă parte investiția în educație este cea mai rentabilă investiție pe care o poate face o țară.  Dar cum să investești în educație când tu, politician român, ești un incompetent?”, se întreabă Marian Staș.

Profesorii, pe cale de dispariție

Ce ar fi de făcut pe termen scurt și mediu? „Trebuie luate niște măsuri structurale, sistemice, trebuie gândite niște politici bine țintite și făcute investiții la nivelul segmentelor defavorizate” este de părere academicianul Mircea Dumitru. Și încă un aspect: potrivit specialistului, în România există din ce în ce mai puțini profesori nu numai în zonele rurale, ci și în marile orașe. Meseria în sine nu mai este una atractivă. „Sunt semnale sunt că într-un viitor foarte apropiat nu vom mai avea profesori pentru discipline fundamentale. Și acum se apelează la profesori mai în vârstă care au depășit vârsta de pensionare și care sunt încurajați să rămână la catedră și după ce au depășit 65 de ani. Unii stau până la 70 de ani sau chiar peste. Iar în viitorul apropiat acest lucru se va întâmpla chiar în orașele mari. Tinerii care ies de pe băncile facultății ar trebui încurajați să vină să predea. Să aibă salarii mai mari, sporuri, recunoaștere”, mai spune Mircea Dumitru.

„Salarii mai mari decât cele ale profesorilor de la oraș, căci și condițiile sunt mai grele. Lucrezi poate cu copii care au nevoie de o atenție mai mare, au anumite nevoi, tu faci naveta, poate chiar îți lași familia la oraș ca să vii la sat..e normal să fii plătit mai bine”. Iar dacă nu se va lua rapid o măsură, orice măsură, „în curând vom rămâne fără profesori”, anunță Mircea Dumitru.

Banii sunt, într-adevăr, necesari, dar nu un salariu mai mare nu este suficient pentru a rezolva problema, este de părere Marian Staș. „Asta au pribat-o medicii. Le-au mărit salariile dar tot iau șpagă. Nu în bani stă aspectul motivațional. E vorba despre cu totul alt statut, de recunoaștere, de multe alte componente dincolo de componenta financiară. Poate să le mărească și de trei ori salariile,40% dintre profesori tot prost or să predea”, a mai spus Marian Staș.