Expert în Rusia, la 4 ani de la începerea războiului: De ce întârzie pacea și de ce eșecul Ucrainei ar fi o catastrofă pentru România

Două
milioane de oameni, inclusiv circa 40.000 de civili, au murit în cei
patru ani de război în Ucraina, iar milioane de oameni s-au
refugiat și iar lista ororilor e interminabilă. Într-un interviu
pentru „Adevărul”, politologul Cristian Nițoiu, de la
Universitatea Loughborough din Londra, vorbește despre perspectivele
de pe front, dar și despre procesul de pace și explică de ce
armistițiul mult așteptat întârzie.

Războiul
din Ucraina intră în al cincilea an, iar ceea ce părea să fie o
ofensivă de câteva zile sau cel mult o săptămână, conform
planificatorilor ruși, a devenit o încleștare de uzură. Deși
rușii au înaintat și se află în permanentă ofensivă, avansul
este relativ lent, ceea ce le dă speranțe încă ucrainenilor și
aliaților.

Cristian
Nițoiu este cercetător și predă la Universitatea Loughborough, în
Londra. Românul este expert în probleme ce țin de politica externă
a Rusiei și a UE, relațiile internaționale ale țărilor BRICS,
relațiile UE-Rusia, Europa de Est, relațiile internaționale, sfera
publică europeană și comunicarea politică internațională.

Adevărul:
Rusia și Ucraina
sunt blocate de 4 ani într-un război provocat de ruși, iar
negocierile de până acum nu au adus pacea mult așteptată. La ce
să ne așteptăm în următoarele luni pe front, mai rezistă
Ucraina sau cele mai negre scenarii pot deveni realitate?

Cristian Nițoiu:
Este foarte greu de spus, pentru că se pot întâmpla foarte multe
lucruri pe câmpul de luptă. Imaginați-vă cât de dramatic ar fi
dacă armata ucraineană va ceda, deși nu cred că acest lucru se va
întâmpla, pentru că ultimele vești care ne vin din tabăra
ucraineană arată faptul că au început să-și creeze alte
fortificații în spatele celor care au fost deja cucerite de Rusia.
Apoi, ceea ce a fost foarte complicat pentru ucraineni, gestionarea
atacurilor asupra infrastructurii energetice în miezul iernii, a
trecut sau e pe cale să treacă odată cu apropierea primăverii.
Pentru că este evident că în timpul verii, atacurile Rusiei asupra
rețelei energetice nu va mai avea consecințe atât de grave ca pe
timpul iernii. Asta înseamnă că va fi mult mai ușor pentru ucraineni
să se apere, iar „foamea” de energie nu va mai fi aceeași.

Apoi, dronele care sunt
folosite din punct de vedere defensiv funcționează mult mai bine pe
timpul verii decât pe timpul iernii. Gândiți-vă că la
temperaturi foarte scăzute bateriile dronelor nu rezistă foarte
mult, apoi vizibilitatea e scăzută în timpul iernii. Și acesta
este un motiv pentru care din noiembrie până acum trupele ruse au
reușit să avanseze mult mai mult decât în timpul verii. Și
așteptarea e că, de când primăvara va începe, trupele ucrainene
vor avea un oarecare avantaj. Deci cel puțin până la începutul
lui noiembrie 2026 cred că ucrainenii vor face față în condițiile
actuale. Nu știu ce se va întâmpla când va începe următoarea
iarnă.

Când am putea avea pace

Președintele
Zelenski a spus la un moment dat că speră ca într-un an cel mult
să fie pace, apoi se pare că și-ar fi informat consilierii că
războiul va mai continua ani. În același timp, americanii, Trump insistă să
se ajungă la un acord până în vară. Pe de altă parte,
cancelarul german Friedrich Merz spunea că nu vede o încheiere a
războiului atâta timp cât cele două țări mai pot lupta. Cine
credeți că are dreptate aici?

Deocamdată atât ucrainenii
cât și rușii vor să arate că sunt implicați în acest proces de
pace, că sunt serioși. Nu vor să îl enerveze, ca să spun așa,
pe președintele Donald Trump. De fapt, ambele tabere nu sunt,
într-un mod veritabil, într-un mod deschis, angajate în procesul
de pace. O fac doar în mod simbolic ca să nu pară că îl sfidează
pe Trump. Așa că negocierile de acum s-ar putea ca cel mai probabil
să nu rezolve problema și să nu conducă la pace. Încă avem prea
puține indicii că Rusia și Ucraina ar fi pregătite cu adevărat
să semneze un tratat sau un armistițiu, iar speranțele unei păci
rapide s-ar putea să nu aibă suficientă susținere în realitate.
Și cel mai probabil, războiul va continua încă atâta timp cât
ambele combatante mai pot să lupte. Și pare că încă mai au
resurse să lupte, deși este evident că ambele sunt afectate și au
pierderi uriașe.

Asta înseamnă încă un
an sau doi de luptă, cel puțin?

Așa înclin să cred, dar
din nou, nu m-aș prea hazarda să fac predicții aici. Există
riscul, nu spun că asta se va întâmpla, dar este posibil ca
trupele ucrainene să cedeze, chiar dacă deocamdată se țin destul
de bine. Și vedem că ucrainenii au probleme serioase cu resursa
umană, nu mai sunt soldați să lupte. Apoi, să privim și în
Rusia, pentru că acolo există o anumită criză economică, există
și la ei suficiente probleme, deși stau mai bine la resurse umane.
Dar nu este deloc exclus, ba chiar este foarte posibil ca și în
Rusia criza economică să se adâncească, nu doar în Ucraina. Nu
știu ce va urma, nimeni nu poate să știe cu exactitate. În plus,
este greu de făcut o analiză foarte serioasă și din cauză că
informațiile pe care le dau rușii și ucrainenii trebuie privite cu
rezerve. Dar dacă lucrurile rămân constante, așa cum sunt în
momentul ăsta, nu cred că vom ajunge la un acord de pace într-un
an. Anul ăsta cel puțin chiar nu cred, aș spune că șansele sunt
minime pentru 2026.

Ce concesii își pot face rușii și ucrainenii

Ce concesii ar putea
totuși să facă cele două combatante, la un moment dat, pentru a
semna o pace sau măcar un armistițiu?

Tocmai
aceasta este problema în momentul de față, că pozițiile Rusiei
și Ucrainei sunt foarte îndepărtate în ceea ce privește
concesiile teritoriale. Să luăm Ucraina. Este foarte greu pentru
președintele Volodimir Zelenski, să nu zic imposibil, să „vândă”
anumite concesii teritoriale, mai ales grupărilor naționaliste din
Ucraina care au enorm de multă putere în acest moment. Pentru că
aceste grupări sunt cele care susțin în momentul ăsta în mare
parte, din punct de vedere ideologic, lupta. Și în mare parte
soldații de pe front care sunt extrem de motivați împărtășesc
și ei o doctrină naționalistă care exclude orice fel de concesie
făcută față de Rusia. Foarte des văd interviuri cu soldați de
pe front din Ucraina care afirmă că sunt dispuși să lupte până
la capăt, să lupte până la moarte. Și este de înțeles. Orice
concesie teritorială făcută Rusiei ar invalida toate sacrificiile
făcute pe câmpul de luptă. Deci va fi foarte greu pentru Volodimir
Zelenski sau pentru orice lider din Ucraina să convingă mai ales
partea militară activă să accepte orice fel de concesii
teritoriale. Plus că ucrainenii nu au încredere în ruși. Și nici
nu au cum să aibă.

Dar
rușii?

La fel, în ce privește
partea rusă, nivelul de încredere față de orice acord făcut cu
Ucraina sau cu Statele Unite ale Americii și Europa este zero.
Rușii invocă acordul făcut în Istanbul acum aproape 4 ani, care
ar fi fost semnat. Președintele Putin, din punctul lui de vedere, a
povestit în câteva documentare despre cum semnarea acordului a fost
condiționată de către Statele Unite și Ucraina de retragerea,
dacă vă aduceți aminte, trupelor rusești din jurul Kievului. Și
de fiecare dată când Putin vorbește despre asta, aduce aminte de
faptul că ei s-au retras crezând că partea ucraineană va semna
acordul, dar a doua zi, când s-au retras, ucrainenii au spus că nu
mai semnează nimic. Rușii susțin că ar fi fost trași pe sfoară.
Deci nivelul lor de încredere față de orice acord făcut cu
Ucraina, Statele Unite ale Americii sau Uniunea Europeană este
foarte mic. Și ei mai aduc încă în discuție, la fel ca
ucrainenii, acordurile de la Minsk. Aici ambele părți se acuză
reciproc că nu l-au respectat.

Până unde se poate ajunge

Am văzut-o recent pe
Angela Merkel, fostul cancelar german, dându-le apă la moară
rușilor…

Așa este, dacă vă aduceți
aminte și Angela Merkel a spus de mai multe ori în ultimii trei ani
că, de fapt, acordurile de la Minsk au fost semnate doar pentru a
câștiga timp pentru Ucraina ca să se înarmeze și să-și poată
lua teritoriile înapoi în timpul acela în Donbas. Deci vă dați
seama că, din punctul de vedere al Rusiei, liderii de acolo au un
grad foarte mic de încredere față de orice angajament făcut de
Ucraina sau de Statele Unite și Europa.

Și atunci care ar putea
fi soluția într-un final, ca să se pună capăt războiului și
pentru a ne asigura că Ucraina nu mai pierde alte teritorii?

Și aici este foarte, foarte
greu de anticipat. Dacă nu va exista epuizarea totală a uneia din
cele două părți, singura concesie care ar fi valabilă probabil e
recunoașterea legală internațională a acelor teritorii. Adică
Ucraina să elaboreze un tratat care să fie recunoscut de marea
majoritate a statelor ONU în care să cedeze acele teritorii. Pentru
că altfel, din punctul de vedere al rușilor, orice procedură de
post-factum ar păstra orice revendicare ucraineană asupra acelor
teritorii și, să spunem, în 10-20 de ani, Ucraina ar păstra un
motiv legitim pentru a lua teritoriile înapoi din punct de vedere
legal. E ceea ce s-a întâmplat, de exemplu, cu statele baltice,
care niciodată nu au recunoscut din punct de vedere legal
încorporarea lor în Uniunea Sovietică. Pentru
că dacă ne gândim la zona Bucovinei de Nord sau a Republicii
Moldova, liderii din România, în Al Doilea Război Mondial, au
semnat un tratat legal din punct de vedere al dreptului internațional
cu Uniunea Sovietică, care după 1991, când s-a dezintegrat, pur și
simplu a făcut ca orice revendicare a României să fie nelegitimă
din punct de vedere legal. Dar statele baltice s-au aflat într-o
situație diferită, pentru că ele nu au semnat niciodată un acord
legal cu Rusia. Deci asta, din punctul de vedere al Rusiei, e
principala concesie pe care o vor din partea Ucrainei: ca acele
teritorii să fie cedate din punct de vedere legal și acest lucru să
fie recunoscut la nivel global.

Când ar putea deveni Ucraina parte a UE

Uniunea Europeană a
anunțat la finele săptămânii trecute, prin vocea președintelui
Consiliului European, Antonio Costa, că dorește să înceapă „cât
de curând posibil” negocierile formale privind aderarea Ucrainei.
Anterior, Ursula von der Leyen afirmase exact același lucru, dar a
precizat și că Ucraina va ceda teritorii în schimbul păcii. Acum,
când ar putea Ucraina să devină parte a UE?

Dacă
vorbim de integrarea Ucrainei în Uniunea Europeană, aici e foarte
complicat de văzut cum și când se va întâmpla această
integrare. Spun asta pentru că regulile actuale ale Uniunii Europene
privind accederea noilor membri sunt foarte stricte. Sunt foarte
multe etape și statele care aspiră să devină parte a Uniunii
Europene trebuie să parcurgă un proces lung și dă arate că sunt
o democrație, că respectă statul de drept și că țin în frâu
corupția, dar și să aibă tratate de prietenie cu celelalte state.
Dacă ne referim la aceste reguli, din păcate Ucraina, în mare
parte, nu îndeplinește condițiile. Asta înseamnă că procesul de
negociere a integrării în mod normal este unul foarte anevoios,
pentru că sunt mai mult de 30 de capitole care trebuie negociate. În
plus, o condiție esențială este ca toate celelalte state să fie
de acord că fiecare capitol a fost negociat în mod corect și poate
fi închis. Asta durează foarte mult, iar acum vedem că există și
țări care se opun. Și chiar dacă aceste țări s-ar răzgândi și
ar da undă verde, ne amintim în cazul României cât de mult a
durat.

S-a vorbit de totul felul
de variante pentru a urgenta acest proces, iar Zelenski a și dat
asigurări că Ucraina va face tot ce îi stă în putință pentru a
fi pregătită din punct de vedere tehnic până în 2027.

Așa
este, și sunt discuții despre cum se poate regândi ideea de a fi
membru. Adică Ucraina să fie membru în mod formal, dar în
realitate să nu fie membru… Adică să participe în mai multe
structuri și dinamici ale Uniunii Europene, deci să fie mai mult o
chestie de PR, aș spune. Și speranța ar fi că tot procesul acesta
al integrării, care se baza pe negocierea pe capitole tehnice, să
aibă loc și, odată ce un capitol a fost negociat și terminat de
statele membre și Ucraina, Kievul să aibă acces la acele părți
ale structurilor europene care au fost negociate. În momentul
acesta, ca să ai acces și să devii membru, trebuie să fii
negociat toate capitolele. Așa că Uniunea Europeană, în momentul
ăsta, e oricum prizoniera propriilor abordări. Și asta se întâmplă
pentru că a fost, aș spune, un răspuns emoțional în fața
agresiunii ruse, că Moldova și Georgia vor deveni membre. În
momentul acesta trebuie să acționeze în așa fel încât Ucraina
să devină membru. Pentru că altfel ar fi o problemă în ceea ce
privește angajamentele făcute de Uniunea Europeană și de
credibilitatea sa față de alți parteneri. Și acum e o mare
provocare pentru liderii de la Bruxelles să-și găsească, să
identifice cele mai potrivite mecanisme prin care cel puțin Ucraina
poate deveni membru cât mai repede. Și ideea asta că va fi membru
mai mult simbolic inițial, dar, pe măsură ce lucrurile se
negociază, aceasta poate fi până la urmă un succes. Dar nu cred
că începerea procesului prin care Ucraina devine un membru simbolic
inițial este legată de concesii teritoriale. Cred că sunt discuții
diferite aici.

Scenariul catastrofal pentru România și UE

Revenind la procesul de
pace, Kievul și aliații europeni ar vrea garanții ferme și trupe
occidentale în Ucraina, dar Rusia nu vrea să audă. Riscăm o
escalandare sau se va ajunge până la urmă la un compromis?

În
momentul de față nu întrevăd așa ceva, nu văd un compromis
posibil. Nu cred că Rusia va accepta vreodată în vreo formă să
existe trupe NATO pe teritoriul Ucrainei. În ce privește riscul
escaladării, acesta există, nu putem să-l ignorăm. Rusia a și
anunțat că va considera aceste trupe NATO ținte legitime. Riscul
va fi uriaș, presupunând că cei din coaliția de voință vor să
trimită trupe în Ucraina ca parte a unei garanții. Chiar dacă
Rusia și NATO au evitat până acum o confruntare directă, aici ar
putea fi marele test. Și de aici văd și riscurile cele mai mari.

De ce ar trebui să ne
temem cel mai mult aici?

Rușii
ar putea fi tentați să folosească și arme nucleare, iar dezastrul
ar fi complet. Doctrina lor le permite asta, ei pot pretinde că sunt
amenințați de acele trupe NATO și că folosirea armelor nucleare
este singura cale să se apere. De altfel, în 2022, atunci când
Ucraina a avut acea contraofensivă reușită, riscul a fost real. Au
spus-o americanii, au spus-o și europenii, exista temerea că Rusia
ar putea recurge la armele nucleare tactice pentru a opri ofensiva
ucraineană. Nu s-a întâmplat, dar nu putem ști dacă și pe
viitor va fi evitat. Ar fi un dezastru complet chiar dacă ar folosi
doar arme nucleare tactice.

Ce ar însemna un astfel
de război în care să fie folosite arme nucleare chiar aproape de frontierele României?

Pentru
noi, pentru România, ar fi o catastrofă. Suntem foarte aproape de
Ucraina și aproape sigur norul radioactiv ar ajunge și la noi. Este
un scenariu cumplit, dar nu este din păcate complet de scos din
calcule. Va trebui să fim pregătiți pentru orice scenariu, asta
este realitatea neplăcută, dar care nu poate fi schimbată.
Aminteam de acel moment din 2022 când se vorbea despre riscul ca
rușii să folosească armele nucleare. Atunci, la Londra se făceau
deja calcule despre cum ar putea ajunge în Regatul Unit norul
radioactiv. Iar România nu e la mii de kilometri de Ucraina, ci e mai mult decât aproape.