Insula transformată într-un loc al morții și al disperării. Locul care și-a căpătat tristul renume de „cimitir al Atlanticului de Nord”

O insulă de numai 31 de kilometri pătrați din largul coastelor Canadei este considerată un adevărat ”cimitir al Atalanticului”. Un cimitir de ambarcațiuni, de la corăbii din secolul al XVI-lea și până la vase de mari dimensiuni din secolul XX. În plus, aici au pierit și multe echipaje.

La 300 de kilometri distanță de Halifax, pe coastele nordice ale Canadei, se află o limbă de pământ sub formă de semilună. Are 31 de kilometri pătrați, este populată doar de cai sălbatici și este cunoscută drept ”Cimitirul Atlanticului de Nord”. În realitate poartă numele de Sable Island și este acoperită în mare parte cu nisip și vegetație pitică sau ierburi înalte. Este un loc unde nu poți găsi adăpost, bătut de vânturi reci și la cheremul intemperiilor. Și-a câștigat renumele de loc de coșmar pentru marinari, din cauza numeroaselor naufragii. În mod misterios, de-a lungul secolelor sute de nave, efectiv s-au izbit direct în țărmurile nisipoase ale ”semilunii” nordului.

Deșertul din Atlanticul de Nord, în calea rutelor comerciale

Insula Sable a fost descoperită pentru prima dată de exploratorul portughez Joao Alvares Fagundes, în anul 1520. Prima dată insula a purtat numele exploratorului, Fagunda. Mai apoi, aceeași insulă apare în hărțile portugheze cu nume diferite, Santa Cruz, Barcelos sau Isola della Rena. În anul 1600, francezii se instalează în zona Canadei și redenumesc insula, spunându-i simplu Sable, ceea ce înseamnă, în franceză, nisip. Insula, cu o lungime de 40 de kilometri și o lățime de numai 1.2 kilometri, și-a primit numele datorită coastelor sale acoperite cu nisip fin și alb.

Este un teritoriu puțin ospitalier, o întindere de nisip și câmpie ierboasă măturată de vânturi puternice. Curenții oceanici îi modelează constant forma și, în plus, au creat bariere de nisip subacvatice pe o distanță de 30 de kilometri în multe părți ale insulei. Din cauza curenților calzi din Gulf Stream care se întâlnesc cu cei reci, stârniți de curentul Labrador, dau naștere cețurilor dese care ascund insula pentru o perioadă de 125 de zile pe an. Pe insulă nu cresc copaci, nu există adăposturi și puțini oameni au trăit, pentru perioade limitate de timp, în acest loc aspru. În schimb, este plină de cai sălbatici. Deși o picătură în ocean, această insulă s-a aflat mereu pe rutele comerciale care străbăteau Atlanticul de Nord, dinspre Europa, către America de Nord. De aceea și existența ei semnalată pe multe hărți maritime încă din epoca marilor descoperiri geografice. 

Cimitirul Atlanticului de Nord, un loc al disperării și al morții

Insula Sable a fost însă un adevărat loc blestemat pentru marinari și călători de-a lungul secolelor. Inclusiv pentru antreprenorii care pierdeau toată marfa sau armatorii care rămâneau fără corăbii sau vase comerciale de mare tonaj. Din cauza cețurilor care ascund insula, aproximativ patru luni pe an, dar și a barierelor de nisip subacvatice, timp de câteva secole navele s-au înfipt efectiv în insulă, fără să o observe. Lucrurile erau complicate și de curenții oceanici extrem de înșelători care efectiv schimbau direcția de deplasare a navelor. Accidentele erau grave, epavele rămânând efectiv prinse în nisip și maluri, cu pagube însemnate.

Naufragiu în zona Insulei Sable FOTO cbc.ca

Conform unei estimări, în jurul insulei au fost înregistrate nu mai puțin de 350 de epave, din secolul al XVI-lea și până la sfârșitul secolului XX. Insula Sable nu este doar un cimitir al epavelor, dar și unul al victimelor naufragiilor. Fiind o insulă fără adăpost și fără prea multe resurse, în afară de câteva surse de apă dulce și iarbă, supraviețuirea era aproape imposibilă. În plus, naufragiile erau atât de grave încât mulți mureau înecați în apropierea țărmurilor nisipoase. Efectiv, multe ambarcațiuni se izbeau brusc de barierele nisipoase, care le ieșeau brusc în față. Odată înfipte în nisip, multe ambarcațiuni erau efectiv distruse de valurile și curenții puternici, fără ca echipele de salvare să mai poată face ceva. O parte dintre cai care s-au sălbăticit pe insulă au ajuns acolo în urma naufragiilor.

Marile tragedii de pe malurile ”cimitirului Pacificului de Nord”

Primul mare naufragiu consemnat pe Insula Sable a avut loc în anul 1583. O corabie britanică HMS Delight naviga împreună cu o fregată regală, comandată de Sir Humphrey Gilbert, un aventurier britanic și explorator din timpul domniei Elisabetei I. HMS Delight conținea o cantitate mare de provizii atunci când efectiv s-a lovit de unul dintre pragurile nisipoase din jurul Insulei Sable, pe care nu o observase din cauza ceții. Corabia s-a scufundat din cauza stricăciunilor produse. Fregata care asista această navă nu a putut interveni din cauza apei prea mici și a bancurilor de nisip. Mare parte din echipajul corăbiei s-a înecat. O altă catastrofă notabilă a avut loc la finele secolului al XIX-lea atunci când nava la Burgogne, considerată cea mai rapidă navă de linie franceză a anilor 1880, a eșuat pe țărmurile Insulei Sable. Nava efectiv s-a pierdut în ceață, a lovit o ambarcațiune britanică și mai apoi s-a izbit în nisipurile Insulei Sable.

Epavă pe Insula Sable FOTO amusingplanet.com

Mai mult de 500 de oameni, adică aproape 90% dintre pasageri, s-au înecat. Sute de nave, se presupune că 350, au eșuat pe țărmurile Insulei Sable, iar mii de oameni au murit, fie în apele din jurul insulei, fie pe insulă. Din această cauză, guvernul britanic a fondat „Humane Establishment on Sable Island” în anul 1801, o organizație care îngrijea două stații de salvare, câte una la fiecare capăt al insulei. Aceste stații de salvare aveau angajați permanent și au reușit să ajute mulți naufragiați timp de mai bine de un secol. Odată cu noile instrumente de navigație, accidentele au fost mai rare pe Insula Sable, iar personalul retras, mai ales că ducea o viață grea pe insulă. Accidente, deși mai rare, au continuat să se petreacă în zonǎ. Ultimul naufragiu cunoscut a avut loc în anul 1999, atunci când iahtul Merrimac s-a izbit de insulă. Echipajul a fost salvat de niște angajați la o platformă petrolieră din zonă.