Întoarcerea acasă: chirurgul cardiovascular care a ales România după Franța și Luxemburg

După șase ani în care și-a făcut rezidențiatul în Franța și Luxemburg, medicul Raul Doroftei a decis să se întoarcă în țară. ,,Am regăsit o Românie în schimbare, cu progrese reale, dar și cu probleme care persistă. Sistemul medical funcționează adesea datorită implicării oamenilor, nu datorită unei structuri solide”, spune acesta. Într-un interviu pentru „Adevărul”, chirurgul a povestit de ce a plecat, de ce s-a întors, dar și care crede că sunt principalele lucruri din Vest pe care și România ar trebui să le aplice. Medicul profesează acum la Spitalul Județean de Urgență din Baia Mare, dar și în sistemul privat. 

,,Nu ești singur în decizie, că există protocoale clare și o echipă care funcționează ca un tot unitar”

Adevărul: Unde ați făcut facultatea și de ce ați ales specialitatea Chirurgie Cardiovasculară?

Raul Doroftei (medic specialist Chirurgie Cardiovasculară): Am urmat facultatea de medicină în Târgu Mureș. Alegerea chirurgiei cardiovasculare s-a conturat în timp, odată cu contactul direct cu acest domeniu în perioada facultății. M-a atras responsabilitatea foarte mare și faptul că, în această specialitate, nu există loc real pentru amânări sau jumătăți de măsură.

Este un domeniu care te obligă să fii prezent în fiecare moment și să îți asumi deciziile până la capăt. Această presiune constantă m-a format nu doar profesional, ci și ca om, influențând felul în care privesc medicina și relația cu pacientul.

Când și cum ați decis să plecați în străinătate?

Decizia de a pleca a fost una pragmatică, luată cu gândul la formare. Am simțit că, pentru a deveni medicul care îmi doream să fiu, aveam nevoie de un sistem medical foarte bine structurat, cu expunere constantă la cazuri complexe. Această etapă s-a întins pe aproape șase ani, timp în care am putut să mă formez într-un cadru profesional riguros. Nu a fost o plecare din nemulțumire, ci o etapă firească. Experiența din străinătate mi-a oferit nu doar cunoștințe profesionale, ci și o altă perspectivă asupra modului în care poate funcționa un sistem medical coerent.

Unde ați profesat? Cum era viața de medic acolo?

Am profesat aproape șase ani în Franța și Luxemburg, în sisteme medicale diferite, dar unite prin aceeași rigoare și claritate. Viața de medic era solicitantă, cu un ritm intens de muncă, însă foarte bine organizată. Fiecare zi avea o structură clară, fiecare membru al echipei știa exact ce rol are, iar deciziile erau luate într-un cadru bine definit, nu sub presiunea improvizației.

În ambele sisteme am simțit un respect profund pentru actul medical și pentru responsabilitatea pe care o implică. Presiunea era mare, mai ales în cazurile complexe, dar exista și predictibilitate: știai că nu ești singur în decizie, că există protocoale clare și o echipă care funcționează ca un tot unitar. Acest lucru oferă o anumită liniște profesională, chiar și în situații dificile.

În același timp, viața de medic în Vest înseamnă multă disciplină, evaluare constantă și așteptări ridicate. Este un mediu care te obligă să fii permanent atent, să te perfecționezi și să îți asumi deciziile. Toate aceste experiențe au contribuit esențial la formarea mea profesională și la felul în care privesc astăzi medicina.

Medicul Raul Doroftei în sala de operație

,,Am învățat, înainte de toate, ce înseamnă un sistem care funcționează coerent”

Care sunt principalele lucruri pe care le-ați învățat și pe care ați vrea să le vedeți implementate și în România?

În Franța și Luxemburg am învățat, înainte de toate, ce înseamnă un sistem care funcționează coerent. Lucrul în echipă nu era doar un concept, ci o realitate zilnică: chirurgul, cardiologul, anestezistul și medicul de familie făceau parte din același parcurs al pacientului. Comunicarea era constantă, deciziile erau luate împreună, iar responsabilitatea era împărțită.

Un alt aspect esențial a fost respectarea protocoalelor și continuitatea îngrijirii. Pacientul nu dispărea după externare, ci era urmărit, monitorizat și ghidat. Mi-ar plăcea să vedem și în România mai mult accent pe prevenție și pe educația medicală, nu doar pe intervenția de moment, atunci când boala este deja avansată.

În ce puncte se deosebește cel mai tare sistemul de sănătate din România de cel din vestul Europei?

Diferențele nu țin de nivelul profesional al medicilor. România are specialiști foarte bine pregătiți. Diferența majoră este modul în care sistemul este organizat. În Vest, pacientul intră într-un circuit clar și previzibil, unde fiecare etapă este gândită din timp. În România, de multe ori, lucrurile se rezolvă prin efort individual și improvizație.

Un alt aspect important este prevenția. În Franța și Luxemburg, pacientul ajunge la medic mult mai devreme, înainte ca problema să devină o urgență. La noi, din lipsă de informație sau acces, pacienții ajung adesea târziu, când opțiunile sunt deja limitate.

,,Am regăsit o Românie în schimbare, cu progrese reale, dar și cu probleme care persistă”

De ce ați decis să vă reîntoarceți în România?

Întoarcerea a venit natural. Am simțit nevoia să lucrez și aici, să folosesc ceea ce am învățat într-un context care are, poate, mai multă nevoie de asta. Decizia nu a venit din lipsa de propuneri sau de opțiuni profesionale. Au existat alternative, însă întoarcerea a fost o alegere asumată și deloc ușoară. Am ales să revin pentru că am simțit că pot contribui concret, nu doar prin intervenții chirurgicale, ci și prin modul de lucru, prin comunicare și prin accentul pus pe prevenție.

Cum ați regăsit lucrurile după anii în care ați lipsit?

Am regăsit o Românie în schimbare, cu progrese reale, dar și cu probleme care persistă. Sistemul medical funcționează adesea datorită implicării oamenilor, nu datorită unei structuri solide. Am întâlnit colegi dedicați și pacienți care au nevoie, înainte de toate, de explicații și de încredere. De multe ori, acest dialog face diferența între prezentarea la timp și ajungerea târziu, în situații critice.

,,Pacienții români au nevoie, înainte de toate, de explicații clare și de încredere”

De ce credeți că au nevoie pacienții români?

Cred că pacienții români au nevoie, înainte de toate, de explicații clare și de încredere. Mulți ajung târziu la medic nu din nepăsare, ci din teamă sau din lipsă de informație. În vest am văzut cât de mult contează dialogul medic–pacient și cât de mult poate prevenția să schimbe un parcurs medical.

Din acest motiv, pe lângă activitatea din spital, am început să vorbesc și în mediul online despre sănătatea inimii, semnele de alarmă și importanța prezentării la timp la medic. Este, pentru mine, o continuare firească a relației cu pacientul și o încercare de a ajunge la oameni înainte ca boala să devină o urgență.

În ce condiții ați pleca din nou?

Nu privesc lucrurile în termeni de plecare sau rămânere definitivă. Pentru mine, criteriul esențial este sensul muncii mele și posibilitatea de a fi util oamenilor. Atât timp cât simt că pot contribui și că munca mea ajută concret pacienți reali, acesta este locul în care aleg să fiu.