Povestea celui mai vechi bar de lesbiene din lume este una învăluită de secrete. Oamenii vorbeau despre el în șoaptă, iar membrii trebuiau să spună o parolă pentru a intra („Dorothy”).
Lesbienele din Londra se întâlneau în secret la Gateway Grind FOTO captură Gateway Grind trailer
Clubul doamnelor
era subteran, în spatele unei uși verzi care nu atrăgea atenția, într-o pivniță
întunecată și murdară din vestul Londrei, care fusese anterior un bar de
striptease. Barul avea reguli stricte: niciun oaspete după ora zece și cei care
provocau probleme erau imediat dați afară.
Și a trebuit să
fie secret, dat fiind că la începuturile sale, în 1931, homosexualitatea era considerată o infracțiune.
Aproape un secol
mai târziu, poveștile fascinante ale acestui club sunt încă păstrate sub cheie,
pentru că atunci când regizoarea Lucie Warrington a decis să aducă istoria sa
în lumină, a fost întâmpinată de multe uși închise, scrie Metro.
Timp de peste
cincizeci de ani, clubul Gateways, situat în apropierea Kings Road din Chelsea,
a reprezentat o eliberare pentru lesbienele din Londra.
„Era locul unde
se întâmpla viața. Le oferea femeilor un loc unde să trăiască și să-și creeze
relațiile, familiile și casele și să-și trăiască viața, să se întâlnească și
să-și dezvolte afacerile”, spune Gina Ware, fiica fondatorului clubului, Ted
Ware.
Ea a condus barul
împreună cu soția sa, care se numea tot Gina.
Clubul a fost o
casă a literaturii până la închiderea sa în 1985. Cunoscut cu afecțiune drept
„Gates”, a fost un refugiu pentru mulți, iar foștii membri au vorbit despre
amintirile lor în documentarul BBC al lui Lucie Warrington, Gateways Grind,
numit astfel după o modalitate specifică de dans care aducea femeile la orgasm.
Poeta Trudy
Howson povestește în documentar că, pentru ea, clubul era ca „un târg de întâlniri”.
„Acest lucru era înainte de telefoanele mobile sau de întâlnirile online, așa
că oamenii chiar te priveau și spuneau dacă te găseau atrăgător”, explică ea.
„Avea un conținut sexual foarte ridicat”, își amintește Trudy.
„Era un loc
minunat pentru a te relaxa. Un loc minunat pentru a dansa”, își amintește
artista Maggi Hambling. „Am fost dată afară de două ori. Prima dată pentru că
dansam sugestiv. Nu știu cum să dansezi nesugestiv.”
Cu toate că
homosexualitatea a fost dezincriminată în 1967 (și aceste legi nu se aplicau
oricum femeilor) femeile lesbiene trebuiau adesea să-și țină sexualitatea
secretă de frică să nu își piardă locurile de muncă, casele sau, mai rău,
copiii.
Acum, consiliul din
cartierul londonez Kensington and Chelsea luptă pentru a comemora clubul ca
parte a lunii istoriei LGBT+.
Într-o încercare
de a-și aminti trecutul, ușa verde a clubului Gateways, de atunci vopsită în
alb, a fost revopsită. De asemenea, se face o campanie pentru o placă albastră care
să comemoreze locul plin de istorie londoneză.
Sursa – Adevarul
Daca vreti sa ne fiti alaturi si sa contribuiti financiar la proiectele noastre, puteti sa ne ajutati cumparandu-ne … o cafea tare 🙂
