Miracolul de Crăciun din 1914: în Primul Război Mondial, inamicii au oprit spontan lupta pentru a celebra Nașterea Mântuitorului

În timpul iernii
sumbre și devastatoare din 1914, în mijlocul noroiului, sângelui și haosului
Primului Război Mondial, s-a întâmplat ceva cu totul neașteptat – un fenomen
extraordinar cunoscut sub numele de „Armistițiul de Crăciun”.

A fost o perioadă
unică în care soldații inamici aflați pe Frontul de Vest au decis să depună
armele și să se întâlnească într-un spirit de pace și umanitate.

Unul dintre martorii
acestui moment istoric a fost pușcașul Graham Williams, din Brigada 5 de
Pușcași din Londra, care se afla de gardă în Ajunul Crăciunului. În timp ce
privea către tranșeele germane în No Man’s Land, ceva uluitor s-a întâmplat. De-a
lungul tranșeelor inamice au apărut luminițe, iar soldații germani au început
să cânte ‘Stille Nacht, heilige Nacht‘ („Silent Night„). Acela a fost
începutul încetării spontane a ostilităților.

Williams și
camarazii săi au răspuns printr-un cântec de Crăciun britanic, „The First
Noel„. Acest schimb de cântece și gesturi de bunăvoință a marcat începutul
unui fenomen surprinzător – soldații inamici au început să interacționeze, să
schimbe țigări, mâncare și suveniruri din țările lor de origine.

Istoricul
evenimentelor indică faptul că acel „Armistițiu de Crăciun” din 1914 nu a fost
un eveniment uniform, ci mai degrabă o serie de evenimente localizate.

În unele zone,
acesta a durat doar câteva ore, în altele până a doua zi de Crăciun, iar în
cazuri izolate până la Anul Nou. Din păcate, în anumite sectoare ale Frontului
de Vest, conflictul a continuat, iar 77 de soldați britanici au fost uciși în
lupte chiar în ziua de Crăciun.

Un alt martor al
acestei perioade a fost colonelul Scott Shepherd, un ofițer care lupta în
apropierea orașului Armentières din nordul Franței. În dimineața zilei de
Crăciun, o ceață densă a acoperit No Man’s Land, oferind soldaților ocazia
să-și repare tranșeele. Însă, pe măsură ce ceața s-a ridicat, soldații de pe
ambele părți au realizat că inamicii lor fac același lucru. A urmat un moment
de ezitare, după care câțiva soldați s-au îndreptat spre ceilalți, au schimbat
mărfuri și au început să discute. Războiul luase o pauză.

Generalul Walter
Congreve, care conducea Brigada de Pușcași, a descris această încetare a
ostilităților într-o scrisoare către soția sa ca fiind „o stare
extraordinară de lucruri„. Datorită proximității tranșeelor, soldații au
putut să-și strige salutări, inițiind conversații. Unele surse menționează
chiar că un german a propus un armistițiu pentru o zi, și un soldat britanic a
ieșit din tranșee, deschizând calea pentru ca mai mulți să urmeze. Acești
oameni care cu doar câteva ore înainte încercau să se omoare reciproc, acum împărțeau
țigări, mâncare și cântece de Crăciun.

Armistițiul de
Crăciun a oferit soldaților un moment de pauză pentru a-și recupera camarazii
căzuți în No Man’s Land și pentru a-i înmormânta. Această pauză în ostilități a
avut un impact puternic asupra oamenilor, oferindu-le o perspectivă efemeră
asupra umanității.

Cu toate că Armistițiul
de Crăciun din 1914 nu a schimbat fundamental cursul războiului, istoricul Dan
Snow îl consideră un moment miraculos.

Într-un podcast
BBC intitulat „Voices of the First World War”, Snow spune că acest eveniment
a fost „o clipă de umanitate individuală, într-un război al birocrațiilor,
mașinilor și explozibililor.”

Efectul asupra
celor care au trăit această experiență a fost profund. Colonelul Scott Shepherd
reflectă asupra faptului că, pentru o clipă, soldații din taberele adverse s-au
văzut unii pe alții ca pe tați, frați și fii care își doreau doar să se
întoarcă acasă la cei dragi, în loc să îi vadă ca pe dușmani fără chip, de
eliminat.