Miracolul de pe front din Ajun de Crăciun. Cum au refuzat soldații simpli să-i mai asculte pe politicieni și au făcut propriul armistițiu

Primul Război Mondial a însemnat un adevărat dezastru și a provocat zeci de milioane de morți, dar au existat momente care au rămas în istorie și prin altceva decât violență și sânge vărsat. Așa au stat lucrurile și în cazul celebrului armistrițiu de Crăciun.

Unul
dintre cele mai negre momente din istorie, Primul Război Mondial, a
provocat zeci de milioane de morți, fără a-i mai pune la socoteală
pe cei care au rămas infirmi sau și-au pierdut familiile.

Chiar
dacă istoricii nu s-au pus în totalitate de acord, estimările
arată că ar fi murit aproximativ 20 de milioane de oameni, dintre
care peste 9 milioane au fost militari, iar restul civili. Cei din
urmă au fost victime colaterale fiind uciși fie de gloanețe și
obuzele rătăcite, fie de bolile și de fometea provocată. Și
totuși, lecția nu a fost învățată, dovada că a urmat un război
și mai cumplit, Al Doilea Război Mondial, care a provocat între 70
și 85 de milioane de morți. Ca și cum nu ar fi suficient, azi se
vorbește încă și cu multă detașare despre un posibil al treilea
război mondial, dorit aparent cel puțin, de politicieni și analiști
militari din toate taberele.

Cum a învins umanitatea de Crăciun

Printre
atâtea atrocități și atâtea legende, dar și povești adevărate
au rămas și unele care arată că până și în cele mai negre
momente ale istoriei a existat o fărâmă de umanitate și de
rațiune, care a învins fie și pentru câteva ore sau chiar zile
setea de sânge a unor generali și ambițiile unor politicieni
dispuși să treacă peste cadavre.

Un
astfel de moment, mult timp uitat, a fost readus în memoria
oamenilor și are legătură cu Sărbătoarea de Crăciun. Pe lângă
miracolul Nașterii Domnului, sărbătorit de toți soldații, un alt miracol a avut loc pe frontul de
Vest, în timpul Primului Război Mondial, acum exact 111 ani. Este
vorba despre Armistițiul de Crăciun, moment magic în care soldații
din cele două tabere au decis, peste capul politicienilor și a
generalilor, că sărbătoarea trebuie respectată chiar și pe timp
de război.

Povestea
a fost relatată în filmul Joyeux Noël (Crăciun fericit): militarii britanici și francezi, alături de aliații lor, au
decis că nu vor mai trage asupra dușmanilor ascunși în
tranșeele aflate nu departe, germanii și aliații acestora. Filmul prezintă povestea armistițiului de Crăciun din
decembrie 1914, dar prezentat prin ochii soldaților francezi,
scoțieni și germani. Drama a fost scrisă și regizată de
Christian Carion și a devenit un succes.

Presa vremii a evitat să relateze evenimentul

Interesant
este că evenimentele au fost mușamalizate de presa vremii, tocmai
pentru a nu fi încurajate astfel de manifestări și pentru ca nu
cumva oamenii să se revolte împotriva politicienilor care îi
trimiteau la moarte în „abatorul” de pe front.

Momentul
a fost epic, cu militari din taberele inamice ieșind neînarmați
din tranșee. Cei care cu câteva ore în urmă se fixau și se
ținteau din tranșee stăteau acum de vorbă unii cu alții, fără
niciun fel de incidente, ba chiar mâncau împreună și își
dăruiau țigări și mici atenții.

Se pare că tonul l-ar fi dat soldații germani și cei britanici, în Flandra, dar
informațiile sunt aici relativ puține. Ultimul supraviețuitor al
armistițiului, sergentul Alfred Anderson a murit în anul 2005, la
vârsta de 109 ani, dar a lăsat în urmă scrisorile și jurnalele sale în care dezvăluie o față neștiută a războiului.

Jurnalul cu mărturiile soldaților spune întreaga poveste

În
același timp, o parte din amintiri îi sunt datorate lui Albert
Moren, care a rememorat o scenă din Ajunul Crăciunului chiar lângă
satul francez La Chapelle d’Armentières. The New York Times
a redat cele întâmplate. Potrivit sursei citate, în seara de Ajun, în jurul orelor
19:00-20:00, soldații germani au început să cânte cântece de
Crăciun care s-au auzit până în tranșeele britanicilor.

Nu
este foarte clar cine a dat tonul, dar se pare că primul cântec
fredonat din tranșeele germanea fost „Stille Nacht”. Primele momente au fost fără îndoială pline de tensiune, iar neîncrederea sădită în sufletele soldaților din cele două tabere i-a îndemnat la multă prudență. Cu toate acestea, miracolul a fost posibil. Căpitanul german Josef Sewwald a povestit din perspectiva germanilor primele momente. El a fost printre primii, dacă nu cumva primul care a dus ideea unui armistițiu mai departe, fără să țină cont de ceea ce gândeau politicienii și șefii armatei germane. Sewwad și-a luat inima în dinți și i-a anunțat pe britanicii care erau în tranșee, nu departe, că ar dori un armistițiu. Iar oferta sa de pace a dat rezultate.

„Am strigat la dușmanii noștri că nu vrem să tragem și că am vrea să facem un armistițiu de Crăciun. Am spus că voi veni din partea mea și vom putea vorbi unii cu alții. La început a fost un moment de tăcere, apoi am mai strigat încă o dată, i-am invitat, iar britanicii au strigat să nu tragem. Apoi, un bărbat a ieșit din tranșee, am făcut și eu același lucru și ne-am dat mâna cu prudență”, a povestit căpitanul german Josef Sewwald. 

Dușmanii de ieri și-au dat mâna de Crăciun

„Am
dat mâna, ne-am urat Crăciun Fericit și am început să avem
conversații de parcă ne știam de ani de zile. Ce priveliște, eram grupuri de germani și britanici întinși pe tot frontul. Din
întuneric auzeam râsete și vedeam lumini. Un neamț i-a aprins
țigara unui scoțian și invers, schimband suveniruri”, și-a
amintit caporalul John Ferguson.

Și The Washington Post a relatat o poveste asemănătoare.

În
lipsa numelui primei persoane, cel mai probabil un german, care a propus
fraternizarea sau a locului unde a avut loc aceasta – probabil undeva
în Flandra, Armistițiul de Crăciun a căpătat aura unui miracol,
au scris americanii.

Aproape
peste tot unde a fost respectat armistițiul, acesta a început de
fapt în Ajunul Crăciunului, punctul culminant al sezonului pentru
germani. În multe locuri, a durat până la Boxing Day, ziua de după
Crăciunul sărbătorit de englezi. În câteva părți ale liniei
frontului, ostilitățile nu au reluat decât după Anul Nou, o altă
sărbătoare cu o semnificație specială.

Politicienii au avut grijă ca momentul să nu se mai repete

La
presiunea politicienilor din ambele tabere, ostilitățile au fost
reluate însă, iar în următorii ani, până la sfârșitul
Primului Război Mondial, în noiembrie 1918, s-a ajuns la milioane
de morți. Potrivit The Washington Post, au pierit un milion de
soldați din Imperiul Britanic, două milioane de germani, 1,7
milioane de francezi, 1,5 milioane de soldați din Imperiul
Habsburgic, 1,7 milioane de ruși, 460.000 de italieni, sute de mii
de turci și 50.000 de americani. Consecințele politice și
teritoriale au fost numeroase și complicate, dar nu doar că nu au
adus o pace durabilă, ci au pus bazele altui război, și mai mare
și cu și mai multe victime, care a avut loc o generație mai
târziu.

În
acest context, armistițiul de Crăciun din 1914 iese în evidență
cu o emoție deosebită. Deși existaseră armistiții pentru
sărbătorile religioase și laice încă din epoca clasică,
evenimentele care au avut loc acum 90 de ani, săptămâna aceasta,
au fost un strigăt spontan, necondus, pentru sănătate mintală,
înainte de apariția războiului industrializat.