Naștere naturală vs. cezariană. Care e preferabilă?

Sarcina și aducerea pe lume a unui copil sunt două aspecte de o importanță crucială în viața unei femei. Nașterea este un moment la care gravida se gândește, inevitabil, cu oarecare temere și care îi stârnește nenumărate întrebări.

În Marea Britanie este promovată nașterea pe cale naturală, aceasta fiind, de fapt, cea mai sănătoasă și fiziologică, atât pentru mamă, cât și pentru copil. Femeia este întrebată la luarea în evidență dacă s-a gândit la modul de naștere, iar dacă are alte gânduri față de nașterea naturală, este ajutată să înțeleagă de ce acest lucru este important, mai ales pentru copil. Ea este trimisă la diferite sesiuni de consiliere și discuții cu specialiști în domeniu, pentru a se vedea de ce dorește cezariana, de exemplu, întrucât operația nu trebuie să se întâmple decât dacă există indicație medicală. Cezariana la cerere maternă se face doar dacă pacienta a trecut prin toate sesiunile și discuțiile posibile, a înțeles riscurile operației, dar refuză în continuare încercarea unei nașteri naturale.

Trebuie să clarificăm câteva noțiuni:

• Nașterea la termen este nașterea care are loc începând de la 37 săptămâni de sarcină și până la 42 săptămâni.
• Nașterea prematură este nașterea care are loc înainte de 37 săptămâni.
• Nașterea post termen (sarcina prelungită) este nașterea care are loc după 42 săptămâni. În cazul în care travaliul nu s-a instalat până la 42 săptămâni, nașterea este indusă, respectiv este stimulată.

Revenind la tema principală a articolului, modalitățile de naștere sunt:

Nașterea naturală 100%

Nașterea naturală 100% este nașterea care a debutat spontan (sau a fost indusă, în cazul în care femeia nu a intrat în travaliu spontan până la 42 săptămâni, dar nu necesită monitorizare sub controlul medicului), unde nu se folosește anestezie peridurală sau alte substanțe medicamentoase, iar expulzia se realizează pe cale vaginală.

Acest tip de naștere este ideală pentru bebeluș, deoarece organismul lui este făcut de așa natură încât să treacă prin canalul vaginal, să sufere compresia fiziologică a capului, a cutiei toracice, ceea ce îl pregătește treptat pentru întâlnirea cu mediul exterior (spre deosebire de cezariană, unde evenimentele se petrec foarte repede, copilul este scos imediat, nebeneficiind de pregătirea treptată a organismului).

Nașterea pe cale naturală, ajutată

Aceasta este nașterea pe cale naturală, dar unde pacienta dorește anestezie peridurală pentru a nu avea dureri. Peridurala se pune după ce se confirmă intrarea în travaliu a femeii, și anume dilatația colului uterin de 4 cm.

Aici există două posibilități:

1. femeia are anestezie peridurală, progresează bine, nu are dureri, iar travaliul decurge satisfăcător și are loc nașterea.
2. din cauza periduralei, travaliul este încetinit, ceea ce este de așteptat și extrem de des întâlnit. Această situație impune folosirea hormonului oxitocină, care stimulează uterul în mod fiziologic. Acesta se administrează intravenos, după anumite protocoale clare. Se recurge la utilizarea acestui hormon deoarece hormonul natural din corpul femeii nu este suficient odată ce s-a pus anestezia peridurală.

Ulterior, travaliul poate progresa satisfăcător și are loc nașterea fiziologică, pe cale vaginală, fără niciun alt fel de intervenție.

Există și situația în care travaliul a progresat până într-un punct, respectiv bebelușul a coborât prin canalul vaginal în mod fiziologic, respectiv colul uterin s-a dilatat corespunzător, însă progresul a încetinit și trebuie ajutor instrumentar în vederea nașterii copilului. În această situație, se apelează fie la forceps, fie la ventuză, în funcție de poziția capului bebelușului și de nivelul la care a coborât. Nașterea instrumentară, în cazul în care trebuie recurs la ea, se discută în detaliu cu mama, cu beneficii și riscuri. În foarte multe cazuri, beneficiile sunt mai mari decât riscurile, întrucât este doar un ajutor dat copilului pentru a ieși.

Riscurile în cazul unei nașteri instrumentare (dar și ale nașterii naturale fără niciun fel de ajutor) sunt mai ales rupturile de perineu, care și acestea sunt de diferite grade. Rupturile de perineu sunt comune, suturile se vindecă bine, deoarece aceasta este o zonă foarte bine vascularizată.

În toate cele trei situații, bebelușul și contracțiile uterine sunt monitorizate în mod continuu cu ajutorul unui cardiotocograf (CTG), pentru a se vedea starea fătului și contracțiile sub influența anesteziei și a medicației.

Cezariana

Este o operație care durează în general în jur de 30-40 minute, chiar și mai puțin, iar pacienta se află în sala de operație pentru aproximativ o oră. Se face anestezie rahidiană care oferă chirurgului un timp de operație de 2 ore. NU se face anestezie generală decât în cazuri de urgență excepționale, deoarece există un potențial efect asupra copilului, care trebuie scos extrem de repede.

Beneficii: operație planificată (în cazul în care nu s-a intrat natural în travaliu înainte) la 39 săptămâni, timp de „naștere” rapid, nu este dureros.

Riscuri: recuperare post operatorie mai lentă decât după nașterea naturală, este vorba despre o operație majoră. Cele mai frecvente riscuri sunt infecție și sângerare, risc de cheaguri în sânge (tromboze, embolie pulmonară), dăunarea vezicii urinare sau a intestinului în timpul operației, mai ales dacă există aderențe. De asemenea, există riscul de dăunare a arterelor uterine. Dacă se întâmplă aceste evenimente nedorite, iar diagnosticul a fost pus pe loc, se va face reparația la momentul respectiv.

Alte riscuri: transfuzie sangvină, în caz că se pierde mult sânge, histerectomie, respectiv îndepărtarea uterului și a anexelor uterine. Un risc extrem de scăzut, dar care există și de care trebuie ținut cont, este cazul în care uterul nu se contractă în ciuda medicației și a tuturor măsurilor posibile, iar femeia continuă să piardă mult sânge. Riscul este în jur de 1:100 000, însă toate pacientele sunt informate în acest sens, deoarece nu se poate prevedea dinainte ce se poate întâmpla, în ciuda tuturor măsurilor posibile.

Riscuri ulterioare: dezvoltarea de aderențe intraabdominale pentru că deja există o operație, risc crescut de cezariană la al doilea copil; în cazul în care se formează aderențe, orice operație viitoare poate fi mai delicată.

În general, cezarienele decurg fără probleme, dar riscurile trebuie înțelese foarte clar, pentru că se pot întâmpla oricui, medicii iau toate precauțiile posibile și fac tot ce le stă în putere, dar există anumiți factori care țin de elementul uman și care trebuie conștientizați.

Cezarienele pot fi:

• planificate, dacă există indicație medicală (ex.: prezentație pelviană care nu s-a întors în prezentație cefalică în urma rotației externe sau pacienta a refuzat acest procedeu, placenta praevia, făt macrosom, care cântărește mai mult de 4.500 kg, situație întâlnită la mamele cu diabet în timpul sarcinii etc.);
• de urgență, în cazul în care travaliul nu a progresat corespunzător și nu se poate utiliza instrumentul (forcepsul sau ventuza).

Este important de știut că în Marea Britanie, respectiv în NHS, o sarcină normală, fără niciun fel de alte probleme, este văzută, urmărită, numai de către moașă. În cazul lipsei complicațiilor, se fac doar două ecografii care sunt obligatorii, de o importanță reală și relevante: prima se face la 12 săptămâni de sarcină și a doua la 20 săptămâni de sarcină. Mai multe ecografii se realizează doar dacă există, într-adevăr, indicație medicală.

Nașterea, aidoma urmăririi sarcinii, dacă decurge normal și nu intervin alte complicații, este realizată de către moașă.

Medicul intervine în urmărirea sarcinii doar dacă pacienta a suferit și alte patologii înainte de a rămâne gravidă sau dacă sarcina a suferit complicații pe parcurs, respectiv pacienta naște sub supravegherea medicilor, atunci când travaliul a necesitat intervenție medicamentoasă, pacienta este monitorizată cu cardiotocogramă sau au survenit complicații medicale de altă natură.

Orice femeie gravidă se poate întreba dacă este posibil ca nașterea pe cale naturală, cea fiziologică, să implice anumite riscuri, din moment ce, într-adevăr, este modalitatea ideală de a aduce pe lume un nou-născut, însă nu se discută despre potențialele riscuri sau complicații. Doresc să subliniez că nimic în medicină nu este alb sau negru și nimic nu are garanții de 100%, însă există beneficii care cântăresc mai mult decât riscurile și există riscuri mai mici sau mai mari. Cele mai importante beneficii ale nașterii pe cale naturală le-am menționat la începutul articolului. Riscurile cele mai frecvente sunt rupturile perineale, care se rezolvă prin sutură și care implică mult mai puține complicații decât o operație de cezariană.

Doctor Felicia Elena Buruiană, PhD (ST3 Obstetrics and Gynaecology)