Astăzi, 19 septembrie, se împlinesc 27 de ani de când
ne-a părăsit una dintre cele mai importante figuri ale scenei românești. Ștefan
Mihăilescu Brăila pleca dintre noi, la 71 de ani. Marele actor murea într-o
sărăcie lucie, uitat de lume, după ce a trăit o viață în lumina reflectoarelor.
Ștefan Mihăilescu-Brăila a fost unul dintre cei mai îndrăgiți
actori români. Deși nu avea studii de specialitate, a fost extrem de talentat
și a făcut roluri memorabile în filme precum „Secretul lui Bachus” sau „Nea
Mărin miliardar”.
Ștefan Mihăilescu-Brăila FOTO Wikipedia
A început să joace în piese de teatru încă din 1949, iar
în film a debutat în 1957, într-una din cele mai reușite comedii româneși:
Ciocolată cu alune.
Din păcate, actorul a avut de suferit foarte mult după ce
a făcut un accident vascular cerebral.
Dan Negru a dezvăluit, recent, pe rețelele de socializare,
despre problemele pe care le-a avut marele actor, după ce a făcut accidentul
vascular cerebral. El a vorbit despre cum a trebuit să învețe din nou să
meargă, sau să învețe alfabetul.
Singur, în ultimele săptămâni de viață
„Mi-a povestit-o Mircea Albulescu….Unul din
cei mai mari actori, Ștefan Mihăilescu-Brăila a murit uitat și în sărăcie in
timpurile nostre, în 1996! Albulescu mi-a povestit că actorul a făcut un atac
cerebral pierzându-și memoria și a fost obligat să-și ia viața de la zero, să
reânvețe alfabetul, mersul, cititul…”, a spus Dan Negru. El a continuat
apoi cu detalii despre ultimele zile din viața lui.
„Ultimele săptămâni din viață și le-a petrecut singur într-un spital din
București și la înmormantarea lui au fost vreo 10 oameni. Anul trecut, în top 3
al celor mai urmărite filme românești de la tv, erau «Nea Mărin Miliardar» și «Secretul
lui Bachus». Ambele cu Ștefan Mihăilescu-Brăila…”, a spus Dan Negru, citat de Libertatea.
Și fiul său, Florin Mihăilescu-Brăila, a vorbit la o
emisiune despre tatăl său.
„Nu era deloc un tip comod. Era cu toane. Dar
acum, că vremea a trecut, pot spune că toţi avem aşa ceva. Când era supărat era
bine să nu insişti, să-l laşi în pace să-i treacă. Când căutai ceva şi nu
găseai şi te vedea că nu reuşeşti să găseşti, venea şi spunea: «Bă, poate n-ai
avut!» Într-o zi, n-am de lucru, când îşi căuta el ochelarii, teribil de grăbit
pentru că întârzia la spectacol, şi repeta întruna: «Unde i-am pus? Unde i-am
pus?» şi spun: «Dar poate n-ai avut». O dată s-a întors spre mine: «Vezi că te
bag undeva!». Atunci mi-am dat seama că este o chestie unilaterală. Merge de la
el spre mine; invers este mai bine să nu”, afirma Florin Mihăilescu-Brăila,
car a lucrat, și el, în televiziune.
Mireasă fără zestre
Ștefan Mihăilescu-Brăila a fost căsătorit cu Georgeta
Rahtopol. Ea a dezvăluit unele lucruri din viața lor personală, care au fost
publicate în volumul „O carte atipică despre un actor atipic – Ștefan
Mihăilescu-Brăila”, semnată de actrița Rodica Mandache. „Aveam 8 cereri în căsătorie şi l-am ales pe el”, a început ea
relatarea.„ Când m-a cerut în căsătorie
mi-a spus: să nu cumva să ai zestre. Asta mi-a stârnit interesul. Eram o
mireasă fără zestre, deşi aparenţele erau altele. Mama mea era croitoreasă, îmi
făcea rochii apretate şi cochete. Au urmat 46 de ani de căsnicie. Avea respect
pentru familie”, a mai spus ea.
Apoi a mai făcut unele mărturisiri chiar mai intime. „Era copil din flori şi vroia să avem 11
copii. I-au plăcut femeile uşoare. Nu s-a arătat în faţa mea. Avea în Piaţa
Amzei o casă unde se ducea şi dormea pe acolo…”.
Dar soția lui nu a fost singura care a făcut dezvăluiri
despre omul Ștefan Mihăilescu-Brăila. Și cum nu există niciun om fără defecte,
sora soției sale l-a descris așa cum îl vedea ea. Chira Dragomir, fostă
parteneră de teatru, i-a făcut un portret mai puțin așteptat.
Complexat din cauza înălțimii
„Cum era? Era urât. Avea un nas enorm, a fost
chel de tânăr, cel puţin eu aşa mi-l amintesc. Avea o gură cu buze subţiri şi
cea de jos era puţin mai scoasă afară şi mai decolorată. Doi ochi mici, foarte
apropiaţi, negri, strălucitori. Şi nasul acela era aşa de proeminent încât
făcea impresia că trage şi ochii după el. Era un bărbat de 1,62 m, maximum 1,65
m, ceea ce era foarte greu de acceptat pentru un bărbat. Lat în umeri, cu alură
sportivă, foarte agil, cu gesturi spontane”, a spus ea. De asemenea, a mai făcut referiri la complexul pe care îl avea
actorul din cauza înălțimii sale.
„Mergea cu gâtul întins, aşa, ca să pară mai înalt. Ei, a suferit mult că
era scund. Mergea foarte repede, era sprinten, îi plăcea să meargă pe jos, să-l
vadă lumea. Şi era când cu capul învârtit la dreapta, când la stânga să vadă
dacă este observat, dacă îl recunoaşte cineva. Îi plăcea să cânte şi să
danseze. Îi plăcea să fie în centrul atenţiei, era leneş, foarte. Decât să bată
un cui într-un scaun, mai bine şi-l bătea în mână. Era foarte ciudat”, a mai spus ea.
Ea a mai făcut apoi mărturisiri despre actorul care ne-a
încântat cu rolurile sale memorabile.
„Își cunoștea valoarea”
„Nu era modest. Îşi cunoştea bine valoarea. Mâncarea şi amorul îl făceau
fericit, dar banii erau pentru el suprema importanţă. Fiind sărac în copilărie
devenise zgârcit. Circula cu clasa a II-a la tramvai, cumpăra Sportul Popular,
îl citea şi-l revindea”, a mai spus Chira
Dragomir.
Ștefan Mihăilescu-Brăila a fost unul dintre geniile comedei
românești. A murit în 1996, sărac și uitat de lume, de prieteni, de
telespectatori.
Bachus din filmul Secretul lui Bachus, realizat în 1984 de
regizorul Geo Saizescu, a fost ultimul mare rol al lui Ștefan Mihăilescu
Brăila. „Am lucrat cu cei mai buni actori ai timpului. Pleiada de aur. Pentru
rolul lui Bachus l-am ochit încă de la început pe Ștefan Mihăilescu-Brăila. Era
extraordinar! A studiat rolul și apoi a intrat perfect, din prima, în pielea
lui Bachus. Căpăta o privire de gheață care parcă tăia ca un laser”, spunea Geo
Saizescu despre actorul brăilean, conform Wikipedia.
În 1964, actorului
Ștefan Mihăilescu-Brăila i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii
Populare Romîne „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul
teatrului, muzicii și artelor plastice”. A fost, de asemenea, distins cu
Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a în 1967 „pentru merite deosebite în
domeniul artei dramatice”.
Sursa – Adevarul
Daca vreti sa ne fiti alaturi si sa contribuiti financiar la proiectele noastre, puteti sa ne ajutati cumparandu-ne … o cafea tare 🙂
