Poveştile Palatului Kretzulescu

Palatul Kretzulescu, un palat istoric neogotic amplasat lângă Parcul Cişmigiu din Bucureşti, este situat în partea dinspre strada Ştirbei Vodă.

Elena Kretulescu (1857-1930), descendentă a două mari familii boieresti, fiica Mariei Filipescu şi a vornicului Constantin Kretzulescu, născută în 1857 la Paris, a moştenit terenul şi casele din Bucuresti ale tatălui său, construite în 1718. La începutul secolului al XX-lea, în 1902, ea l-a angajat pe ahitectul Petre Antonescu (1873-1965), să realizeze planurile pentru construirea unei clădiri mai mari, în stilul Renaşterii franceze cu influenţe baroce. Ridicarea palatului s-a desfăşurat pe o perioadă de doi ani.

Iubitoare a naturii şi florilor, Elena Kretzulescu (foto) a construit în aripa dreaptă a palatului o seră. Scara monumentală a palatului ducea într-un parc mare, amenajat după gusturile Elenei Kretzulescu. “În jurul palatului, Elena Kretzulescu a amenajat un parc în suprafaţă de aproape două hectare, cu terase, fântâni arteziene, bazine, izvoare şi poduri.”[1] (actualul parc Cişmigiu) Grajdurile se aflau în partea de vest a palatului, unde se găseau şi spălătoria şi camerele pentru personalul de serviciu.

„Palatul Kretzulescu de lângă Cişmigiu a trecut prin multiple transformări, etape, funcţiuni. Cei care l-au locuit, l-au construit, au lucrat în spaţiile lui sunt legaţi de istoria oraşului Bucureşti. Reconstituirea genealogiei Kretzuleştilor, cu multiple încrengături, este palpitantă şi lămuritoare pentru mentalităţi şi concepţii dintr-un veac sau altul”, scrie autoarea Cezara Mucenic.

FRAGMENT

„Palatul Kretzulescu a fost prima lucrare concepută de arhitectul Petre Antonescu în sti­lul eclectic. Prin talentul său, arhitectul a reuşit să creeze o operă arhitectonică care depăşeşte cu mult calificati­vul desuet de «imitaţie», şi care rezistă de‑a lungul anilor tocmai prin valenţele sale artistice. Abordând apoi exprimarea în limba­jul curentului neoromânesc, va reveni mai târziu, este drept rar, la eclectismul academic, desigur din acelaşi considerent al nevoii de a răspunde solicitării comanditarului. Se încadrează acestei expre­sii stilistice casele Enescu din str. Berzei (ulterior Cobălcescu) nr. 1 (construită anterior anului 1911) şi Sturdza din str. Polonă nr. 8 (cca. 1910‑1912) ca şi modificările radicale ale casei Marghiloman (azi dispărută) din bd. Take Ionescu. Mai târziu, în anii senectuţii, când îşi va evalua opera, Petre Antonescu, prezentându‑şi lucră­rile într‑o carte, va aprecia ca aparţinând „arhitecturii clasice” ope­rele de expresie eclectică. Confuzia este explicabilă pentru un fost elev de la „Beaux‑Arts” pentru care regula academică trebuie con­siderată ca regula clasică. Tot arhitectul Antonescu va cuprinde în aceeaşi viziune şi clădirile realizate la Sinaia (1913, 1914), respec­tiv Cazinoul şi Hotelul Palace, ambele aparţinând unui eclectism dominat de motive Art Nouveau. Dar prezenţa acestor realizări în creaţia sa nu‑i va modifica opţiunile teoretice personale.

Palatul Kretzulescu, opera arhitectului Petre Antonescu

Transformarea casei bătrâneşti Văcărescu/Kretzulescu într‑o reşedinţă nouă se va dovedi de la început o obligaţie dificilă pentru arhitectul Petre Antonescu. Pe de o parte comandita­rul, doamna Hélène Kretzulescu, porneşte la realizarea lucrării cu reţinere, hotărând încetul cu încetul modificările pe care le doreşte, ceea ce‑l obligă pe arhitect să‑şi modifice soluţiile din mers. Cauza nu este fireasca etapizare a unui demers de aseme­nea grandoare, ci oscilaţia proprietarei în stabilirea amplorii şi deci a costurilor ce doreşte să le acorde acestei intervenţii. De aceea apar cererile succesive de autorizare a lucrărilor, ca şi cum doamna Kretzulescu se întrece cu altă construcţie pe care vrea să o depăşească. Pe de altă parte, dificultăţile sunt cauzate de nevoia de a realiza un racord logic arhitectural şi constructiv între celegramului de construcţie, arhitectul trebuie să‑l adapteze terenu­lui de amplasare, situat în pantă pronunţată, ceea ce determină diferenţe de aproape un etaj între latura nord şi latura sud.

La aceste multiple întrebări, Petre Antonescu a răspuns cu îndrăzneala tânărului. Planul ţine cont de vechea structură pe care se înalţă, după cum s‑a dovedit în modul cel mai concret, dar îmbogăţeşte şi diversifică spaţiile. Cuprins între această stradă [Ştirbei Vodă] şi Cişmigiu, terenul în mijlocul căruia se ridica vechea casă prezintă o pronunţată declivitate, coborând de la stradă înspre grădină. Acest profil a permis amenajarea unui adevărat parter cores­punzător nivelului şi în continuarea pivniţelor pe care este fundamen­tată casa…28. Arhitectul înglobează pivniţa veche în cea nouă, pe care o extinde astfel ca să ocupe întregul teren de sub construcţie. Practic dublează unele ziduri, deşi cele originale erau suficient de viguroase pentru a susţine noua încărcătură, realizând astfel suficiente spaţii pentru bucătărie, spaţii tehnice şi pivniţă. (…) Parterul propriu‑zis s‑a păstrat aproape neschimbat faţă de proiectul iniţial, fiind menit a cuprinde apartamentul de recepţie. Planul este aproape cel al vechii case româneşti: intrare prin ves­tibul într‑o galerie centrală, care te conduce până în partea opusă a casei, spre deschiderea ce comunică cu grădina.

Pe stânga şi dreapta sunt camerele. Noutatea constă pe de o parte în unele nivele de separare a acestui spaţiu central denumit acum, după limbajul vremii, hol, şi a cărui ultimă parte, cea spre grădină, capătă funcţiunea de birou cu bibliotecă. Camerele sunt şi ele concepute, ca amploare şi concepţie a circulaţiei interioare, în raport cu funcţiuni specifice epocii în care se construieşte şi evi­dent fiind legate şi de interesele comanditarei – doamna Elena Kretzulescu. Spre răsărit, unde până atunci se afla parcul palatu­lui, se găsesc în succesiune salonaşul şi apoi spaţiul cel mai amplu al casei, spaţiu ce este atribuit funcţiunii „moderne” preluate din planul casei occidentale, salon cu seră – grădină de iarnă. Acesta se deschide şi spre sud către o loggie din care se poate coborî direct în grădina palatului, ceea ce‑i conferă o comunicare mai speci­ală, fiind legat direct cu exteriorul. Pe această latură se produc şi modificările proiectului. Iniţial, sera era susţinută la sud şi nord de câte un turnuleţ care spre grădină conţinea scara ce ducea la podul existent pe această latură, iar la nord cuprindea un vesti­bul cu o ieşire secundară. (…)Conform planului tradiţional, sufrageria era un spaţiu de reprezentare, deci situat spre stradă, iar dor­mitorul unul privat, intim, deci se plasa în zona liniştită, spre curte/grădină. Este ceea ce indică şi arhitectul Petre Antonescu când îşi prezintă activitatea la senectute. Adevărul însă era altul. Planul depus la primărie, ca şi schiţa prezentată la celebrul proces Kretzulescu versus Sotiriu, ne situează sufrageria casei şi cu ofi­ciul spre grădină, această cameră fiind de dimensiune mai mică faţă de aceea care se situa spre stradă. Ne confirmă şi aceasta una dintre trăsăturile gazdei ce nu era amatoare să primească prea mulţi oaspeţi. Spre stradă, de unde puteai vedea şi „spiona” ce se mai întâmplă, se situează dormitorul, mai mare ca sufrageria, şi aşa‑numitul budoar, încăperi în care s‑a produs „marele furt” şi a căror dispunere a fost desenată pentru înţelegerea juraţilor. (…) Palatul Kretzulescu, deşi situat pe o stradă populată, se bucură de spaţiul privilegiat al grădinii sale, care va rămâne chiar dacă nu‑i mai aparţine şi este transformată în grădină publică. (…)

Palatul Kretzulescu în zilele noastre

Prezenţa Centrului european UNESCO pen­tru Învăţământ Superior în Palatul Kretzulescu a însemnat împli­nirea favorabilă a unui destin bun ce i s‑a oferit acestei creaţii artistice reprezentative pentru valorile arhitecturale ale oraşului Bucureşti. Apoi modificarea statutului acestei instituţii a dus la abandonarea clădirii, care nu şi‑a găsit încă un rost pe măsura valorii sale şi a istoriei pe care o cuprinde”. (Fragmente din volumul „Palatul Elena Kretzulescu” de Cezar Mucenic, Oliver Velescu, Copyright Editura Vremea)

Sursa – Adevarul

Daca vreti sa ne fiti alaturi si sa contribuiti financiar la proiectele noastre, puteti sa ne ajutati cumparandu-ne … o cafea tare 🙂