Primul fizician atomist al României, ucis de comuniști, la Aiud. George Manu a refuzat să lucreze în laboratoarele Uniunii Sovietice VIDEO

Atomistul George Manu, care a publicat primul tratat de
fizică nucleară din țară, în 1944, a fost arestat de comuniști și a murit la
Aiud.

La 13 februarie 1903 se năștea George Manu, fizicianul de
renume mondial, descendent al unei vechi familii de intelectuali patrioți,
fiind nepotul generalului George Manu care s-a distins în Războiul de Independență.

După ce a absolvit liceul în 1921, a devenit în 1925 dublu
licențiat, atât în fizico-chimie cât și în matematici, al Facultății de Științe
din București. Un an mai târziu este titular al certificatului de studii
superioare de chimie și fizică și radioactivitate al facultății de Științe din
Paris.

A refuzat oferta Laboratorului Curie de a rămâne acolo și
s-a întors în țară unde a devenit asistent al Facultății de Științe din
București. La Universitatea din București a publicat primul tratat de fizică
nucleară din țară, în 1944. Celelalte două au rămas la stadiul de manuscris.

În anii celui de-al Doilea Război Mondial, carieră să
universitară nu a avut de suferit. În aprilie 1945 a fost numit titular al
conferinței de Radioactivitate în cadrul nou înființatei catedre universitare
de structura materiei. Încă din luna următoare, din cauza apartenenței sale politice,
a intrat în preocupările Comisiei de triere a legionarilor. Cum la adresa să nu
era nicio acuzație gravă, rectorul Universității din București a propus o
sancțiune minoră: suspendarea sa timp de un an.

Ca opțiune politică, scriu cercetătorii CNSAS, a fost
legionar. Aderând la această mișcare în anul 1937, după finalizarea studiilor
sale pariziene, anul în care Legiunea a atras o serie de tineri intelectuali de
mare valoare. 

George Manu a activat în Mișcarea Națională de Rezistență
din România, grupare ce lupta pentru eliberarea de sub dominația sovietică,
încercând să se pregătească pentru eventualitatea unui război între URSS și
puterile occidentale. În 1946, la Curtea Militară de Casare și Justiție, este
judecat procesul organizațiilor subversive. Prin decizia din 18 noiembrie 1946
sunt condamnate nu mai puțin de 90 de persoane, având cap de afiș pe generalul
de armată Aurel Aldea.

El era acuzat de participare la complot
pentru distrugerea unității statului, crimă de răzvrătire și crimă de
insurecție armată. Judecat în lipsă, el a fost prins după o tentativă de
trecere a frontierei, la 21 martie 1948.

Se spune despre el că, după condamnare, a fost vizitat la
Aiud de un consilier sovietic care i-ar fi propus că în schimbul eliberării ,
să accepte să lucreze în laboratoarele din Uniunea Sovietică alături de un
cunoscut atomist rus cu care el fusese coleg de studii în Germania. Dar
profesorul George Manu a refuzat demn această ofertă, întrucât nu a vrut să
lucreze pentru cei pe care îi considera dușmani ai neamului românesc, scria Demostene Andronescu în „Reeducarea de la
Aiud. Peisaj lăuntric.
Memorii și
versuri din închisoare“.

Despre acest episod amintește un alt deținut, Nicu
Păun, își amintește: „Ne comunicam prin perete și prin sistemul Morse pe ață. El era
singur, izolat de cealaltă lume. Îmi comunică o informație mai aparte. Fusese
chemat la conducerea închisorii, propunându-i-se eliberarea imediat, cu
condiția ca să lucreze în cercetare nucleară la Dubno, în U.R.S.S.. […]

Când aude el
ce i se cere, fără nici o rezervă le dă un răspuns categoric de refuz. Nici nu
voia să audă de una ca asta. În acest scop venise cineva special în Aiud, să-i
vorbească. A rămas intransigent, pe poziția sa demnă și fără compromisuri“.

Bolnav de tuberculoză

Revenit în Aiud în anul 1954 de la mina de plumb Baia Sprie
cu un lot de 60 de deținuți, toți în lanțuri, mutați în această închisoare disciplinar
în urmă unei greve care a avut loc la această mină, profesorul George Manu se
numără printre cei peste 50 de deținuți din acest lot bolnavi de tuberculoză.

La început a fost diagnosticat cu TBC ganglionar dar, supus
împreuna cu toți ceilalți unui regim disciplinar extrem de sever, fără hrană
adecvată, fără asistență medicală și fără îngrijirea elementară reclamată de
această boală, starea sănătății lui s-a înrăutățit continuu, ajungând până la
urmă să-i fie fatală.

Chiar și în acest condiții, el a fost dascăl în închisoare
pentru mulți tineri care fuseseră arestați de pe băncile școlii sau ale
universităților și care erau, prin urmare, cu studiile neterminate. El a
transmis, prin viu grai celor care au avut norocul să împartă celulă cu el, ori
cu el, ori prin morse celor din celelalte celule, zeci și sute de conferințe,
prelegeri ori lecții din toate domeniile științelor umaniste: istorie, drept,
geografie, filozofie, literatură, limbi străine (franceză și engleză mai ales)
etc., care erau memorate ori scrise pe pereți, pe bucăți de săpun, pe cioburi
de sticlă, etc. și apoi, transmise din celulă în celulă și din om în om.

Scrierea pe ață

Profesorului George Manu i se datorează și inventarea
scrierii, cu ajutorul alfabetului morse, pe firul de ață. Un grup de studenți
care se aflau la un alt etaj decât cel pe care se afla el i-au cerut (prin
morse, bineînteles) să le transmită câteva dintre principiile de baza ale
Constituției americane. Profesorul a refăcut din memorie, cu aproximație, toate
cele șapte articole ale Constituției respective și aștepta un moment prielnic
că să le poată transmite la destinație. Tocmai în acel moment s-a deschis ușa
și gardianul a dat celor din celulă ac și ață pentru repararea echipamentului.

Văzând ața, profesorului Manu i-a revenit ideea că să transpună pe ea, în
alfabet morse (un nod dublu, linia, un nod simplu, punctul) textul pe care îl
avea de transmis. Cu multă răbdare, făcând mii de noduri, a reușit să
„scrie” pe câțiva zeci de metri de ață textul celor șapte articole
ale Constituției americane. A făcut apoi un ghem pe care l-a transmis
destinatarilor împreuna cu instrucțiunile de decodare. Această nouă metodă de
scriere a constituit o adevărată revoluție de comunicare din închisoare, scria Demostene Andronescu în „Reeducarea de la
Aiud. Peisaj lăuntric.
Memorii și
versuri din închisoare“.

Din cauza regimului inuman la care a fost supus în urmă
refuzului său categoric de a face declarațiile care i se cereau, boala i s-a
agravat. A murit în 1961, în infirmeria Aiudului. Era Duminica Floriilor.