Programul SAFE și capcana dependenței de importuri: România riscă să prioritizeze achizițiile externe în detrimentul industriei de apărare

Aprobarea aplicației României pentru finanțarea prin SAFE – 16,68 miliarde de euro – redeschide o dezbatere importantă: pot acești bani revitaliza industria românească de apărare sau vor alimenta, în mare parte, economiile occidentale? Răspunde la întrebare generalul (r) Dan Grecu, președinte AORR.

Comisia Europeană a aprobat aplicația României pentru finanțare prin instrumentul SAFE (Security Action for Europe), ceea ce permite țării să acceseze 16,68 miliarde euro, a doua cea mai mare sumă alocată în cadrul programului.

În ce măsură cele 16,68 miliarde de euro pot revitaliza industria locală (Romarm, Aerostar, IAR, șantiere navale) sau există riscul ca banii să se ducă aproape integral către furnizori occidentali (SUA, Germania, Franța) a încercat să răspundă generalul (r) Dan Grecu, președintele Asociației Ofițerilor în Rezervă din România (AORR).

Generalul, care a avut misiuni în Afganistan, Irak, Eritreea și Etiopia și a fost decorat pe rând de Statele Unite ale Americii, ONU și NATO, avertizează din start că optimismul trebuie temperat. „Eu spun că n-am nicio convingere că vom avea de a face cu o renaștere a industriei de armament locală”, afirmă tranșant acesta.

Cheia, subliniază generalul în rezervă, este ca România să nu rămână „simplu cumpărător”, ci să devină furnizor de armament. „Ideea de bază este să renaștem industria națională de apărare cu ajutorul programelor de înzestrare în cadrul cărora România trebuie să fie și furnizor”, spune Grecu.

El invocă exemplele recente de cooperare industrială ca modele funcționale: „Pentru blindatele Cobra, turcii ne-au livrat o parte, iar următoarele vor fi produse în cooperare cu industria națională. La fel pentru obuzierele K9 obținute din Coreea de Sud: o parte ne sunt livrate, o altă parte vor fi asamblate în România”. În opinia sa, acesta este tipul de investiție care contează pe termen lung.

Generalul respinge ideea clasică de offset: „Este mai mult decât offset-ul. Offset-ul înseamnă să contrabalansezi o achiziție cu alt comerț. Aici vorbim de altceva: cumpăr de la tine, dar după un termen produc eu în țara mea”. Mai mult, aceste capacități nu dispar după finalizarea contractelor: „Fabrica rămâne și are competența să exporte. Instituțiile industriei naționale de apărare să producă acele produse militare și să se asigure perspectiva producerii în viitor, în parteneriat sau sub altă formă, care să asigure producție pentru nevoile interne și posibilități de export.”

Varianta ideală, spune generalul, este ca banii să fie investiți în armament produs de industria românească de la zero. „Din păcate însă, zeci de ani, noi nu am investit în industria noastră națională de apărare, n-am investit în structurile de cercetare care să producă pentru industria națională de apărare. Din păcate, Ministerul Apărării Naționale și celelalte sisteme cum ar fi cel de Apărare și ordine publică nu au făcut comenzi pentru industria autohtonă de armament”, a explicat el.

Cât din cele aproape 17 miliarde vor ajunge efectiv în România?

Întrebarea esențială rămâne însă proporția. Cât din cele aproape 17 miliarde vor ajunge efectiv în România? Grecu este prudent: „Teoretic, aproximativ o treime sau până la 30% intră pe infrastructură ceea ce este foarte bine pentru că va contribui la dezvoltarea infrastructurii românești.”

Grecu a precizat că în ceea ce privește armamentul, există mai mult condiții: maximum 35% din costul componentelor unui produs finanțat poate proveni din afara UE / EEA / Ucraina. Aceasta înseamnă că cel puțin 65% trebuie să fie produse în UE, EEA sau Ucraina, ca să fie considerate eligibile pentru finanțare SAFE.

Practic echipamentele sau sistemele militare cumpărate sau dezvoltate cu bani SAFE trebuie să aibă o parte semnificativă din valoare generată în spațiul european, ceea ce înseamnă un avantaj pentru fabricanții din UE (inclusiv, potențial, România).

„În acest context, cât din aceste sume va ajunge în producția militară românească nu pot să vă răspund pentru că este o problemă a ministerelor”, a explicat el.

Tiparul istoric dăunător României: „Poziția ghiocelului nu ajută”

Riscul este ca România să repete un tipar istoric: „În aplicarea SAFE-ului conform, din păcate, istoriei, nu recente, ci chiar îndelungate, noi vom accepta propuneri care nu ajută industria națională de apărare.” Deși aceste propuneri vor fi utile pentru înzestrarea Armatei, Grecu crede că mai trebuie îndeplinită o condiție: să fie implicată și industria românească de armament. „Puterea națională este reprezentată de foarte multe aspecte, putere diplomatică, politică, economică și așa mai departe, dar și militară. Ori dacă România nu are capacitatea să-și asigure necesarul de armament, vom avea o breșă în puterea națională.”

 În ceea ce privește achizițiile de armament, România a încercat să facă pe plac unor jucători geopolitici importanți: „Poziția Ghiocelului, pe care noi o avem de mult timp din păcate nu ne ajută din perspectiva apărării naționale.”

Grecu insistă asupra unei priorități strategice: reducerea dependenței de importuri. „Este o prioritate stringentă ca dependența de importuri să fie redusă la maximum”, spune el, amintind că astăzi peste 70% din componentele folosite sunt din afara țării.

În același timp, generalul nu susține iluzia autosuficienței totale. „Nu putem fabrica noi avioane F-35, nu putem face tancuri Abrams, dar putem face mentenanță. Pe de altă parte putem produce blindate, artilerie, sisteme de apărare antiaeriană SHORAD și MIDRAD, armament de infanterie, muniție standard NATO”.

Un rol central îl poate juca conceptul de dual-use, adică dezvoltarea și în scop civil al unor aplicații, cum ar fi dronele care sunt folosite și pe front, dar și în agricultură.

„Dual use-ul este o necesitate stringentă”, afirmă Grecu. „Tot ce s-a întâmplat în cercetarea militară a avut aplicații civile – dronele sunt exemplul cel mai clar”.

Cumpărăm arme din SUA sau din Europa?

În final, dilema „SUA sau Europa” este, în viziunea sa, falsă. „Luăm de oriunde, atât timp cât ne asigură dezvoltarea producției în România”, spune Grecu, explicând că relația cu SUA și consolidarea industriei europene de apărare trebuie privite complementar.

Rugată să facă un top al necesităților stringente astăzi ale Armatei Române, Grecu a precizat: „artilerie care înseamnă atât artilerie clasică cât și artileria reactivă după sistemele MLRS și mijloace de protecție pentru forțele terestre, adică blindate de orice tip. Plus, indiscutabil și absolut necesar, sistemele de comandă și control de nivel tactic, cooperativ și chiar strategic”.

SAFE poate fi, așadar, fie punctul de cotitură al industriei românești de apărare, fie încă un exercițiu de achiziții fără moștenire industrială. Diferența nu o va face Bruxelles-ul, ci autoritățile române. Generalul Dan Grecu avertizează: „dacă nu sunt comenzi de la Ministerul Apărării și alte ministere, industria națională va produce”.