Recuperarea galionului San José, scufundat în 1708, ar putea începe în aprilie. Locaţia a fost păstrată secretă aproape 9 ani | VIDEO

În 2015, marina
columbiană a descoperit locul în care s-a scufundat, în anul 1708, galionul
spaniol San José. De atunci, locația sa a rămas un secret de stat, epava rămânând
adânc sub apele Caraibelor, pentru a fi protejată de vânătorii de comori potrivit The Guardian.

Eforturile de
conservare a vasului și de recuperare a încărcăturii sale prețioase au fost
prinse într-un șir complicat de dispute juridice internaționale, Columbia,
Spania, grupuri indigene boliviene și o companie de salvare din SUA revendicând
epava. Interesul este cu atât mai mare cu cât aurul, argintul și smaraldele de
la bordul navei sunt evaluate la circa 17 miliarde de dolari.

Conexiunile
internaționale care au dus la litigii juridice

Deși epava a fost
găsită în apele columbiene, Spania a susținut că San José a făcut parte din
flota spaniolă și că se întorcea din ceea ce făcea parte atunci din imperiul
spaniol.

De asemenea, Sea
Search Armada (SSA), o companie de salvare cu sediul în SUA, a fost implicată
într-o bătălie juridică cu Columbia, susținând că ea a fost cea care a
localizat pentru prima dată zona în care s-a scufundat San José, încă din 1981.
SSA a susținut că, de fapt, Columbia a fost de acord să împartă orice profit,
dar un tribunal american a declarat că galeonul este proprietatea statului
columbian.

La rândul lor, comunitățile
indigene din Bolivia și-au exprimat, de asemenea, dreptul la orice posibilă
bogăție, susținând că strămoșii lor ar fi exploatat argintul și aurul folosite
îde spanioli.

Când Columbia a
încercat să scoată la licitație o parte din recompensă pentru a finanța
costurile colosale de recuperare a navei, au intervenit UNESCO și înaltele organisme
ale țării, care au împiedicat acest proces.

Oficialii spun acum
că lasă politica deoparte și ar putea începe chiar din aprilie să ridice
artefacte din „Sfântul Graal al epavelor”, aşa cum este numit galionul spaniol.

„A existat această viziune persistentă despre acest galion
ca fiind o comoară. Vrem să întoarcem pagina în această privință”, a declarat Alhena Caicedo, directorul Institutului
columbian de antropologie și istorie. „Nu
ne gândim la o comoară. Ne gândim la cum să accesăm informațiile istorice și
arheologice din sit”, a mai spus ea.

Ce transporta San
José

San José se
întorcea în Europa cu comori pentru a ajuta la finanțarea războiului de
succesiune spaniol, când a fost scufundat de o escadrilă britanică, în 1708, în
apropiere de orașul-port Cartagena, din Caraibe.

Încărcătura lui San
José include articole din sticlă, porțelan și piele, iar istoricii speră că
acest transport ar putea contribui la înțelegerea rețelelor comerciale globale
din secolul al XVIII-lea, a ierarhiei coloniale complexe a Spaniei și a vieții
celor 600 de suflete de la bord.

Ei spun că epava ar
putea ajuta la dezvăluirea multor lucruri despre imperiul spaniol la apogeul
puterii sale și despre istoriile comune și suprapuse ale Europei și Americii
Latine.

Specialiştii speră
să ridice nava cu totul şi să o expună într-un muzeu

În cele din urmă, directorul
Institutului columbian de antropologie și istorie şi echipa sa speră să ridice
epava în sine și să o expună într-un muzeu construit la comandă, unde
vizitatorii vor putea explora „toate
secretele de pe fundul oceanului”, a declarat ea. Dar, pe măsură ce
expediția continuă să exploreze situl, se confruntă cu tot mai multe probleme. Puține
nave precum San José au fost recuperate vreodată și niciuna nu a fost salvată
vreodată din apele calde tropicale.

„Aceasta este o
provocare uriașă și nu este un proiect care să aibă multe precedente. Într-un
fel, suntem pionieri”, a declarat Alhena Caicedo.

„San José este o navă foarte, foarte specială. Este
comparabilă cu Mary Rose prin faptul că a fost în acțiune la apogeul
tehnologiei și construcțiilor navale spaniole”, a declarat Ann Coats, profesor asociat în domeniul
patrimoniului maritim la Universitatea din Portsmouth, referindu-se la o altă
epavă celebră.

Dar, în timp ce
Mary Rose zăcea în apele de coastă friguroase, San José s-a scufundat în ape
tropicale adânci, care probabil ar putea face ca recuperarea să fie una dintre
cele mai costisitoare și complexe din istorie.

Marina columbiană a
studiat Mary Rose și alte proiecte de conservare marină de acest gen pentru a
vedea cum ar putea ridica și conserva San José, nava de 40 de metri lungime, și
conținutul său fără ca totul să se prăbușească.

„Conținutul este foarte variat și nu avem
nicio idee despre cum vor reacționa rămășițele când vor intra în contact cu
oxigenul. Nici măcar nu știm dacă este posibil să scoatem ceva din apă”, a
declarat Alhena Caicedo.

Locația exactă a
epavei este un secret de stat pentru a proteja situl de jefuitori, dar
autoritățile columbiene au dezvăluit că se află la 600 de metri sub nivelul
mării, prea departe pentru ca scafandrii să ajungă.

Armata columbiană
dezvoltă în prezent roboți subacvatici care vor fotografia, filma și
cartografia epava înainte de a încerca să o recupereze.

„Cât de mult poate fi recuperat din epavă va depinde de o
multitudine de factori: curenții, temperatura mării, tipul de nămol în care
este scufundată epava, modul în care cele 60 de tunuri de bronz ale navei au
plonjat pe fundul mării și chiar ce creaturi trăiesc acum acolo”, spune șeful programului de cercetare al Mary Rose, Alex Hildred.
„Galionul San José a fost, de asemenea,
incendiat.  (…) Ridicarea navei și
crearea unui muzeu va fi foarte dificilă, foarte costisitoare și incredibil de
dificilă… Și apoi toată lumea vrea o bucățică din ea. Este pur și simplu un
coșmar”, a declarat Alex Hildred.

Blestemul banilor

Ministerul
columbian al Culturii spune că guvernul a autofinanțat prima etapă de explorare
cu 7,3 milioane de dolari și că nu va vinde niciunul dintre artefactele
prețioase, așa cum a pledat UNESCO în 2018.

„Banii au condus întotdeauna povestea lui San
José. Britanicii au vrut să îl captureze pentru a refuza să dea bani Spaniei,
apoi banii de la bord au impulsionat căutările arheologice ale epavei”, a spus Ann Coats. „Apoi, disputele au stat în calea studierii
navei. Ar fi frumos dacă, măcar o dată, banii nu ar conduce lucrurile și ar
putea avea loc o colaborare culturală uriașă pentru a o studia cum trebuie”,
s-a arătat ea optimistă.