Religia, armă veche într-un război nou. Cum face Biserica Ortodoxă Rusă lobby la Washington, sub acoperirea credinței

O campanie prezentată drept o luptă pentru libertatea religioasă, dar înrădăcinată în narațiunile Kremlinului, a ajuns pe holurile Congresului american. Mesajele sunt vechi, publicul-țintă este nou: creștinii din Statele Unite, puțin familiarizați cu realitățile religioase și de securitate din Ucraina.

Într-un moment în care sprijinul SUA pentru Ucraina devine tot mai ezitant, pe fondul oboselii politice și al negocierilor de pace blocate, o delegație neobișnuită de clerici ortodocși și activiști religioși a descins pe Capitol Hill. Scopul declarat: protestul față de o lege ucraineană care, susțin ei, ar persecuta bisericile afiliate Patriarhiei Moscovei, scrie Kyiv Post.

La mijlocul lunii decembrie, membrii delegației au avut întâlniri cu zeci de birouri congresionale și au apărut public alături de congresmeni republicani precum Anna Paulina Luna (Florida), Eli Crane (Arizona) și Derrick Van Orden (Wisconsin). Organizatorii au prezentat inițiativa drept un demers independent, axat pe apărarea libertății religioase.

Pentru experții care monitorizează operațiunile de influență rusești, campania a ridicat însă semnale serioase de alarmă.

Libertatea religioasă ca ambalaj pentru propaganda Kremlinului

Analiștii spun că mesajele promovate la Washington reproduc fidel teme cultivate de ani de zile de propaganda rusă: Ucraina ar persecuta creștinismul, ar interzice Ortodoxia și ar transforma un conflict de securitate națională într-o vendetă ideologică. Toate aceste afirmații ignoră însă realitatea de pe teren.

Un raport de investigație publicat în decembrie 2025 de cercetătorii Olga Lautman și Andrii Lucikov arată că acuzațiile de „persecuție religioasă” urmează un tipar clar: ele pornesc din propaganda de stat rusă, sunt preluate de rețele bisericești aliniate Moscovei, „spălate” prin canale juridice și media occidentale, apoi reintroduse în spațiul politic american ca apeluri umanitare.

„Nu mai vorbim de mesaje oficiale ale statului rus, ci de intermediari care oferă credibilitate instituțională narațiunilor Kremlinului”, explică autorii raportului. Autoritatea religioasă, sprijinul oligarhic, avocați occidentali și platforme media simpatizante funcționează ca filtre succesive.

O realitate ignorată: Ucraina este o țară profund creștină

Teza potrivit căreia Ucraina ar fi ostilă creștinismului se lovește de datele sociologice. Ucraina este una dintre cele mai religioase țări din Europa. Potrivit Pew Research Center, 78% dintre ucraineni se declarau ortodocși în 2015 – un procent mai mare decât în Rusia.

Mai mult, influența Bisericii Ortodoxe Ucrainene afiliate Moscovei (UOC-MP) s-a prăbușit după invazia rusă. Un sondaj realizat la finalul lui 2024 arată că doar 6% dintre ortodocșii ucraineni mai aparțin acestei structuri. În același timp, 80% dintre ucraineni susțin interzicerea organizațiilor religioase cu legături instituționale cu Rusia.

„La baza acestor întâlniri stă o mistificare deliberată”, spune Olga Lautman. „Măsurile de securitate națională sunt prezentate drept o ‘interzicere a Ortodoxiei’, pentru un public occidental care nu cunoaște structura bisericilor din Ucraina.”

Cine sunt, de fapt, lobbyiștii

Campania a fost organizată de Society of Saint John of Shanghai and San Francisco (SSJ), o organizație înființată chiar în 2025, înregistrată ca firmă comercială în Carolina de Nord – în aceeași zi în care delegația a început întâlnirile cu congresmenii.

SSJ colaborează strâns cu Union of Orthodox Journalists of America (UOJ-America), o extensie a unei rețele media apărute în 2014, simultan cu prima invazie rusă în Ucraina. Investigațiile jurnalistice și academice arată că această rețea a amplificat constant narațiuni pro-Moscova, fiind asociată cu cercuri oligarhice apropiate Kremlinului.

De altfel, Ministerul rus de Externe a citat public materialele produse de activiștii implicați în lobby-ul de la Washington, folosindu-le ca „dovadă” a presupuselor abuzuri religioase din Ucraina.

Contrastul dur: ce face Rusia în teritoriile ocupate

Acuzațiile lansate la adresa Kievului devin și mai greu de susținut în comparație cu realitatea din teritoriile ocupate de Rusia. Acolo, bisericile fără înregistrare oficială rusă sunt închise, iar liderii religioși – în special protestanți și evanghelici – au fost răpiți, torturați sau uciși.

„Este o ipocrizie grotescă”, spune jurnalista Lucy Ash, autoarea cărții The Baton and the Cross. „În zonele ocupate, libertatea religioasă nu există. Dar aceste fapte sunt complet absente din narațiunea promovată la Washington.”

Datele confirmă afirmațiile: peste 660 de lăcașuri de cult au fost distruse de armata rusă, iar în unele regiuni ocupate nu mai funcționează nicio biserică protestantă.

Reacții dure și receptivitate limitată în Congres

Senatorul republican Chuck Grassley a respins ferm acuzațiile delegației: „În Ucraina, oamenii își practică liber credința. În teritoriile ocupate, Rusia torturează pastori și obligă credincioșii să se roage în secret.”

Alți congresmeni au fost mai receptivi, în special din zona „America First”. Cea mai vocală susținătoare a poziției pro-Moscova a fost Anna Paulina Luna, care a sugerat public că Ucraina ar primi „cec-uri în alb” în timp ce ar persecuta creștinii.

Religia, armă veche într-un război nou

Folosirea Bisericii Ortodoxe ca instrument politic nu este o noutate. Stalin a reactivat Patriarhia Moscovei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial pentru a mobiliza populația. Vladimir Putin și Patriarhul Kirill folosesc astăzi aceeași strategie, adaptată războiului informațional modern.

„Este o tehnică clasică: acuzi adversarul de exact ceea ce faci tu”, explică analiștii. Sub protecția statutului religios – care oferă și scut legal în SUA – narațiunile Kremlinului pătrund în dezbaterea politică americană fără filtrul aplicat lobby-ului clasic.

Campania de pe Capitol Hill nu este un simplu demers religios. Este parte dintr-un ecosistem mai larg de influență, în care credința devine vehicul pentru mesaje geopolitice. Fără o înțelegere clară a contextului ucrainean, riscul ca libertatea religioasă să fie instrumentalizată împotriva securității democratice rămâne major.