Romanciera rusă Ludmila Uliţkaia, opozantă a lui Putin, distinsă cu premiul Formentor pentru întreaga operă

Scriitoarea, în vârstă de 79 de ani, a fost recompensată „pentru vocea narativă puternică cu care înregistrează cele mai subtile emoţii ale sufletului uman, pentru sensibilitatea cu care povesteşte epopeea oamenilor aruncaţi în labirintul lumii, pentru delicateţea cu care reîmbracă demnitatea bărbaţilor şi femeilor supuse soartei nenorocirii”, a indicat juriul într-un comunicat. 

 

Ludmila Uliţkaia este una dintre puţinele scriitoare ruse contemporane care a cucerit publicul străin. NRF tocmai a editat „Le Corps de l’âme”, în traducerea semnată de Sophie Benech.

 

Iubind să înfrunte Kremlinul, apărând oponenţii închişi sau urmăriţi, Ludmila Uliţkaia a părăsit Rusia la câteva zile după invadarea Ucrainei din 24 februarie pentru a ajunge la Berlin, apoi la Paris. Războiul din Ucraina, „m-a ucis”. „M-am născut în timpul războiului, sub Stalin, şi speram să mor fără să-l fi văzut pe următorul. Desigur, au fost toate aceste mici războaie tot timpul, Cecenia, Oseţia de Sud… Dar ceea ce se întâmplă astăzi este de neimaginat”, a declarat ea pentru Le Monde într-un interviu publicat miercuri.

 

Născută în 1943 în Urali, unde părinţii ei fuseseră evacuaţi în timpul războiului, Ludmila Uliţkaia a crescut apoi la Moscova şi a studiat biologia şi genetica. În 1970, când liderul sovietic Leonid Brejnev a impus un control draconic asupra vieţii politice, ideologice şi culturale din URSS, ea şi-a pierdut postul din cauza apropierii de disidenţi. După ce şi-a pierdut locul de muncă, se dedică literaturii, devenind autoare prolifică de romane, nuvele, piese de teatru şi scenarii de film.

 

Primul său roman, „Soniecika” (1995; Humanitas, 2004), i-a adus imediat notorietatea, fiind nominalizat pe lista scurtă la Premiul Booker pentru Literatura Rusă şi recompensat cu premiile Médicis étranger şi Giuseppe Acerbi. Următorul roman, „Medeea şi copiii ei” (1996), i-a sporit renumele cu o nouă nominalizare la Premiul Booker, pe care şi l-a adjudecat în 2001 pentru „Cazul Kukoţki”, roman încununat şi cu Premiul Penne (2006). „Înmormântare veselă” (1997; Humanitas, 2005), unul dintre cele mai apreciate romane ale autoarei, a fost tradus în peste douăzeci de limbi. De acelaşi succes s-a bucurat volumul de povestiri „Fetiţele” (2002; Humanitas Fiction, 2013), precum şi romanele „Minciunile femeilor” (2003; Humanitas, 2005) şi „Al dumneavoastră sincer, Şurik” (2003; Humanitas Fiction, 2008), câştigător a mai multe premii: Romanul anului 2004 în Rusia, Premiul Naţional pentru Literatură în China (2005) şi Grinzane Cavour în Italia (2008).

 

În 2010, Uliţkaia a publicat romanul „Cortul verde”, tradus în română cu titlul „Imago” (Humanitas Fiction, 2016), primit elogios de presa internaţională, iar în 2015, „Scara lui Iakov” (Humanitas Fiction, 2018), care a câştigat, în cadrul Premiilor Bolşaia Kniga, locul al treilea şi Premiul cititorilor.

 

Cărţile Ludmilei Uliţkaia s-au vândut până în prezent în peste două milioane de exemplare. În 2013 i-a fost acordat distincţia Officier de la Légion d’honneur şi în 2014, Premiul de Stat al Austriei pentru Literatură Europeană.

 

Înfiinţat de un grup de editori europeni, premiul Formentor a fost atribuit scriitorilor: Jorge Luis Borges, Samuel Beckett, Saul Bellow, Jorge Semprún, Witold Gombrowicz, Carlos Fuentes, Juan Goytisolo, Javier Marías, Enrique Vila-Matas, Ricardo Piglia, Roberto Calasso, Alberto Manguel, Mircea Cărtărescu, Annie Ernaux, Cees Nooteboom şi César Aira.