Organizația
Salvați Copiii România cere imperativ reconsiderarea dispozițiilor
Codului Penal care incriminează actul sexual cu un minor sub 16 ani.
Cauza de impunitate de 5 ani este excesivă și creează condițiile
abuzurilor sexuale, atrag atenția reprezentanții organizației
nonguvernamentale.

Prevederea
care stipulează că actul sexual cu un minor care nu a împlinit 16
ani este considerat viol dacă diferența de vârstă depășește
cinci ani, potrivit modificărilor aduse Codului Penal, este excesivă
și creează condițiile comiterii de abuzuri sexuale.

Salvați
Copiii solicită expres restabilirea diferenței maxime de vârstă
de la 5 ani la 3 ani, doar pentru situațiile în care implicați în
actele sexuale sunt doar minori, cu excluderea acestei cauze de
impunitate (diferența de vârstă între făptuitor și minor) dacă
unul dintre parteneri este major.

O
altă problemă gravă a modificărilor aduse este lipsa de protecție
a minorilor între 16 și 18 ani împotriva relațiilor sexuale
consensuale comise de un membru de familie sau de o persoană care
conviețuiește cu minorul, de o persoană care avea obligații de
îngrijire, ocrotire, educare ori de pază față de minor, comise în
scopul producerii de materiale pornografice ori dacă acestea au avut
ca urmare vătămarea corporală sau au pus în pericol viața
minorului în orice alt mod, se mai arată într-un comunicat al
organizației.

Cauza
de impunitate introdusă în 2009, în Codul Penal, ca urmare a
propunerii Salvați Copiii, prevedea doar o diferență maximă de 3
ani.

În
Italia, Austria, Elveția, unele state americane, diferența e
stabilită la 3 ani, în altele, precum Canada, la 2 ani. În
prezent, această diferență a fost majorată la 5 ani și este
luată în considerare pentru câteva infracțiuni care se referă la
abuz sexual asupra unui minor sub 16 ani, comise fără acte de
constrângere și care nu corespund niciuneia dintre situațiile
agravante de la aliniatul 4, 5 sau 6.

”Diferența
de vârstă de 5 ani poate fi interpretată ca o încercare de a
echilibra protecția minorilor cu realitatea relațiilor
interpersonale. Cu toate acestea, noua prevedere, de extindere a
cauzei de impunitate de la 3 ani la 5 ani, nu ține cont de
maturitatea emoțională și psihologică a minorilor, care variază
semnificativ, situație care poate conduce la forme de abuz și
exploatare sexuală. De exemplu, un copil de 11 ani și un adolescent
de 16 ani sunt la stadii foarte diferite de dezvoltare și maturizare
sexuală, iar o relație între ei ar putea fi considerată abuzivă
ori inadecvată din punct de vedere etic și psihologic, chiar dacă
este „permisă” de lege, cu efecte psihologice pe termen lung
asupra copilului de vârstă mai mică. O disproporție mult mai
accentuată a discernământului sexual (sau a „majorității
sexuale”, cum este numită în doctrina penală franceză) o putem
constata în relația sexuală pe care noile prevederi penale o
permit între copiii cu vârsta de la 13 ani până la împlinirea
vârstei de 16 ani și majorii de 18-21 de ani, situație pe care
dispozițiile penale anterioare o interziceau și o sancționau cu
pedeapsa cu închisoare”, se argumenetează în comunicat.

Astfel,
diferența de vârstă de 5 ani, care va intra în vigoare la 1
ianuarie 2024, se aplică tuturor faptelor care se încadrează la
art. 218^1 (Violul săvârșit asupra unui minor), art. 219^1
(Agresiunea sexuală săvârșită asupra unui minor), art. 221
(Coruperea sexuală a minorilor).

Un
simplu calcul aritmetic va conduce la respingerea plângerilor penale
în cazul unor acte sexuale care au loc între parteneri cu
următoarele posibile configurații ale vârstelor: 11-16 ani, 12-17
ani sau situațiile inedite nepermise până în prezent, 13-18 ani,
14-19 ani și 15-20 de ani, susțin experții Salvați Copiii
România.

”Din
perspectiva efectelor abuzurilor sexuale asupra copiilor, această
modificare creează o situație de risc pentru copiii sub 16 ani,
ceea ce nu ar fi fost posibil în condițiile reglementărilor
anterioare. Diferența maximă de 3 ani, propusă de Salvați Copiii
în 2009, proteja copiii împotriva raporturilor sexuale între
minorii aflați la o vârstă extrem de vulnerabilă (sub 13 ani) cu
alți minori aflați la vârsta adolescenței capabili să exploateze
lipsa de discernământ sexual a celor mai mici. Devine evident
faptul că implicarea unui copil de 11-12 ani într-o relație
sexuală cu un adolescent de 16-17 ani (așa cum va permite noua
diferență de 5 ani), chiar fără niciun act de constrângere
fizică ori morală, poate fi privită ca abuz ori exploatare
sexuală. Această concluzie reiese din lipsa de discernământ
sexual a copilului de 11 ani și prezența discernământului sexual
a adolescenților mai mari de 16 ani. Discernământul sexual al
celor mai mari de 16 ani este prezumat în Codul Penal, cu excepția
situațiilor vulnerabile prevăzute la aliniatul 4, cazuri în care
adolescentul beneficiază de protecția judiciară. Cu atât mai
inacceptabilă devine situația în care apare un major între 18 și
20 de ani împliniți ca partener al unor copii între 13 și 15 ani
care, potrivit legii, nu pot consimți la acte sexuale de orice
natură. În acest fel, Codul penal creează premisele unor relații
sexuale între majori și minori pe care vechiul Cod penal le declara
inadmisibile. Concluzia este că noile prevederi privind diferența
de vârstă între participanții la un act sexual, spre deosebire de
reglementările anterioare încă în vigoare până la 1 ianuarie
2024, nu protejează copiii sub 16 ani împotriva abuzurilor sexuale
comise fie de majori (în cazul copiilor între 13 și 16 ani), fie
de adolescenți de 16-17 ani (în cazul copiilor între 11 și 13
ani)”, potrivit sursei mai sus citate.

O
altă problemă gravă constatată, mai spun reprezentanții Salvați
Copiii România, este ”lipsa de protecție a minorilor între 16 și
18 ani împotriva relațiilor sexuale consensuale (cu penetrare)
comise de un membru de familie sau de o persoană care conviețuiește
cu minorul, de o persoană care avea obligații de îngrijire,
ocrotire, educare ori de pază față de minor, comise în scopul
producerii de materiale pornografice ori dacă acestea au avut ca
urmare vătămarea corporală sau au pus în pericol viața minorului
în orice alt mod etc. În cazul infracțiunilor de viol asupra
copiilor sub 16 ani, de agresiune sexuală și coruperea sexuală
există astfel de reglementări”.

Alte neconcordanțe

Conform
interpretărilor judecătorului Cristi Dănileț, „dacă un minor
de 17 ani și jumătate mângâie în locuri intime un minor cu
vârsta de 12 ani care își dă acordul, autorul comite infracțiunea
de agresiune sexuală săvârșită asupra unui minor. Însă dacă
cei doi întrețin relații sexuale cu penetrare, cu acordul
victimei, fapta nu constituie nicio infracțiune, căci noua lege nu
mai consideră ilicite niciun fel de acte sexuale cu penetrare comise
între minori”.

De asemenea, dacă un major care nu a împlinit 20
de ani determină un copil de 15 ani să comită acte cu caracter
exhibiționist ori să asiste la spectacole sau reprezentații în
cadrul cărora se comit acte sexuale de orice natură, sau să pună
la dispoziția acestuia materiale cu caracter pornografic, constituie
infracțiunea de corupere sexuală. Însă, adulții nu vor fi
urmăriți penal dacă îi implică pe copii în derularea actelor
sexuale.

O altă situație similară ce necesită o corectare
imediată a textului legal o reprezintă infracțiunea de racolare a
minorilor în scopuri sexuale, sancționată penal, nu însă și
dacă întâlnirea propusă va conduce la comiterea de acte sexuale
consensuale (cu sau fără penetrare).

Nu în ultimul rând, este
semnalat dezechilibrul în stabilirea sancțiunilor penale pentru
infracțiunea de agresiune sexuală săvârșită asupra unui minor
(art. 219^1), când, în cauzele cu victime minori sub 16 ani,
pedeapsa cu închisoarea este mai mică (3 până la 10 ani de
închisoare) decât în cauzele cu victime minori între 16 și 18
ani (4-10 ani de închisoare).

Propuneri de modificare a Codului Penal

Restabilirea
diferenței maxime de vârstă de la 5 ani la 3 ani, doar pentru
situațiile în care implicați în actele sexuale sunt doar minori,
cu excluderea acestei cauze de impunitate dacă unul dintre parteneri
este major. În acest mod, nu mai sunt posibile situațiile descrise
mai sus la punctul „Alte neconcordanțe în construcția juridică
a Codului penal în materia abuzului sexual asupra copiilor”.

Completarea
articolului 218^1 (Violul săvârșit asupra unui minor) cu următorul
aliniat:

(…)
Dacă faptele prevăzute la alin. (1) sunt comise asupra unui minor
care a împlinit 16 ani în una din următoarele împrejurări:

a)
fapta a fost comisă de un membru de familie al minorului sau de o
persoană care conviețuiește cu acesta;

b)
minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau
tratamentul făptuitorului sau acesta a abuzat de poziția sa
recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului ori de
situația vădit vulnerabilă a acestuia, cauzată de boală,
handicap psihic sau fizic, situație de dependență sau de o stare
de incapacitate fizică sau psihică;

c)
fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice;

d)
fapta a avut ca urmare vătămarea corporală sau a pus în pericol
viața minorului în orice alt mod, pedeapsa este închisoare de la 3
la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

o
Reechilibrarea regimului sancționatoriu în cazul Articolului 219^1
(Agresiunea sexuală săvârșită asupra unui minor).

Ținând
seama de importanța deosebită a aspectelor subliniate mai sus, din
perspectiva necesității de a asigura o practică judiciară
coerentă și în acord cu dreptul fundamental al copiilor de
protecție împotriva oricărei forme de violență, Salvați Copiii
solicită Guvernului României, Președinției și Parlamentului
demararea urgentă a unui proces de reconsiderare și reelaborare a
dispozițiilor Codului Penal prin crearea unui grup de lucru. Salvați
Copiii își oferă disponibilitatea de a contribui la găsirea celor
mai adecvate soluții juridice de combatere a abuzului sexual
împotriva copiilor, conchide comunicatul.