Europa se află din nou în fața unei schimbări majore de securitate, prinsă între Statele Unite ale lui Donald Trump și o Rusie tot mai agresivă. După invazia pe scară largă a Ucrainei — prima mare confruntare terestră pe continent de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial — un nou moment definitoriu îl constituie retragerea Washingtonului din angajamentele tradiționale față de securitatea europeană, relatează The New York Times.
Potrivit unor oficiali și experți europeni, obiectivul central al președintelui Trump nu este obținerea păcii în Ucraina, ci apropierea Statelor Unite de Rusia. O astfel de reașezare strategică ar putea submina NATO și Uniunea Europeană, punând în pericol arhitectura de securitate a continentului.
Deși retorica președintelui american — care descrie Europa drept „în declin” — a atras numeroase reacții, liderii europeni privesc situația într-un context mult mai amplu. Aceștia se confruntă simultan cu constrângeri bugetare, o opinie publică tot mai sceptică și presiunea partidelor de extremă dreapta, în timp ce încearcă să mențină sprijinul pentru Kiev și să întărească propriile capacități de apărare.
„Pentru prima dată după cel de-Al Doilea Război Mondial, America nu este de partea noastră în chestiuni de război și pace. Se aliniază punctului de vedere al agresorului, împotriva Ucrainei și împotriva intereselor europene de securitate”, afirmă Norbert Röttgen, membru marcant al partidului cancelarului german Friedrich Merz. În opinia sa, intenția Washingtonului de a se poziționa drept mediator între NATO și Rusia echivalează cu o redefinire a rolului Statelor Unite în Alianță.
Soarta Ucrainei se află în centrul acestor dezbateri. Trump pledează pentru o soluție negociată în principal în termenii Moscovei, în timp ce liderii europeni consideră Ucraina esențială pentru propria securitate și susțin efortul de a obține condiții mai favorabile pentru Kiev.
Provocările cărora Europa trebuie să le facă față sunt însă multiple
NATO a stabilit anul 2029 drept termen-limită pentru întărirea capacității de descurajare în fața Rusiei, dar există temeri că Moscova ar putea testa unitatea Alianței mult mai devreme. În acest interval, statele europene trebuie să găsească resurse suplimentare pentru a continua sprijinul militar acordat Ucrainei și, în același timp, să reducă dependența de capabilitățile americane, într-un moment în care economiile lor sunt afectate de datorii ridicate și bugete în tensiune.
Pe lângă presiunea externă, guvernele europene se confruntă și cu ascensiunea partidelor populiste și naționaliste, care beneficiază de sprijin explicit în noua Strategie de securitate națională a administrației Trump. Documentul acuză guvernele europene că ar submina democrația și ar contribui la ceea ce Washingtonul numește „distrugerea civilizației”.
Într-un interviu recent pentru Politico, președintele Trump i-a descris pe liderii europeni drept „slabi” și a afirmat că imigrația riscă să facă unele state de pe continent „neviabile”.
Un test crucial se va desfășura săptămâna viitoare, când liderii Uniunii Europene se reunesc pentru un summit decisiv. Ei trebuie să identifice aproximativ 200 de miliarde de dolari pentru sprijinirea Ucrainei în următorii doi ani. Între statele membre nu există încă un acord privind finanțarea prin utilizarea activelor rusești înghețate — o variantă la care Belgia se opune.
„Europa se află în fața unui moment al adevărului. Este nevoie de voință politică pentru a rămâne un actor relevant, nu doar de discuții juridice. În caz contrar, riscăm să pierdem influență”, avertizează Röttgen.
Dacă activele rusești nu pot fi folosite, marile puteri europene, inclusiv Regatul Unit, ar putea fi nevoite să creeze un mecanism paralel de finanțare în afara cadrului UE — o soluție costisitoare și cu riscuri politice evidente.
În pofida angajamentelor de sprijin, Europa nu dispune de o strategie proprie pentru încheierea conflictului. Lipsesc atât presiunile economice comparabile cu cele ale SUA asupra Rusiei, cât și garanții de securitate consistente pe care Occidentul le-ar putea oferi Ucrainei în eventualitatea negocierilor. Iar Moscova a respins în mod repetat orice idee privind prezența forțelor NATO în Ucraina, chiar și după un eventual acord de pace, ceea ce pune sub semnul întrebării eficiența inițiativelor vizând o „coaliție a celor dispuși”.
În paralel, oficialii europeni caută să atenueze tensiunile cu Washingtonul printr-o propunere comună de plan de pace, discutat împreună cu Ucraina și SUA, înainte de a fi prezentat Rusiei.
Europa trebuie să se pregătească să își apere singură securitatea
În ciuda anunțului privind retragerea a 3.000 de militari americani din România, aproximativ 79.000 de soldați americani rămân dislocați în Europa — mai mult decât întreaga armată britanică. Totuși, liderii NATO recunosc că anumite capabilități esențiale ale SUA, precum supravegherea satelitară, apărarea antiaeriană și armamentul cu rază lungă, nu pot fi înlocuite rapid.
În acest climat tensionat, un oficial european de rang înalt avertizează că Europa trebuie să se pregătească să își apere singură securitatea, în eventualitatea în care Washingtonul va decide să nu intervină.
„Ucraina este linia de apărare a Europei în fața Rusiei, însă nu realizăm nici amploarea, nici costul acestui fapt. Activele rusești sunt indispensabile pentru ca Ucraina să continue lupta. Trebuie să ne asumăm riscuri mai mari acum, altfel vom plăti mult mai mult mai târziu”, afirmă Anna Wieslander de la Atlantic Council.
Noua orientare a Washingtonului ar putea marca un punct de cotitură definitiv în relațiile transatlantice — cu acorduri vechi repuse în discuție și consecințe care ar putea fi resimțite pe întreg globul.
Sursa – Adevarul
Daca vreti sa ne fiti alaturi si sa contribuiti financiar la proiectele noastre, puteti sa ne ajutati cumparandu-ne … o cafea tare 🙂
