Școala românească, locul în care educația se face cu pumnul

Actele de violență care se petrec zilnic în unitățile de învățământ din România sunt îndreptate inclusiv către profesori. Mulți dascăli cad victime unor tineri cu comportamente deviante, al căror loc nu este în bănci, ci după gratii. Jigniți, umiliți amenințați și agresați fizic, profesorii nu prea au cui să se plângă.

Vorbim despre o lume în care elevii nu mai sunt elevi, ci agresori, iar dascălii cad victimele unor tineri cu comportamente deviante, al căror loc nu este în bănci, ci după gratii. Mulți dintre ei jigniți, umiliți amenințați și agresați fizic, profesorii nu prea au cui să se plângă. Pe ei cine îi protejează? Lor cine le ia apărarea? 

Incidentul care a avut loc Colegiul Național „Alexandru Papiu Ilarian” din Târgu Mureş, acolo unde un elev și-a bătut profesoara până a băgat-o în spital este șocant – deși nu ar trebui să ne mai mire nimic – și mai mult decât revoltător. Vorbim despre un dascăl care, pentru că a vrut să-și facă meseria, a fost călcat în picioare la propriu. 

Povestea pe scurt: un elev de clasa a VIII-a de la Colegiul Național „Alexandru Papiu Ilarian” din Târgu Mureş  a fost reținut de polițiști după ce și-a bătut cu pumnii și picioarele diriginta de la clasă. Agresiunea a avut loc în incinta școlii, în fața tuturor elevilor care se aflau în acel moment pe coridor și, cel mai grav, în fața mamei care își încuraja copilul să mai dea o dată.

Conflictul dintre elev și profesor a început încă de dimineață, în momentul în care diriginta i-a cerut băiatului să stingă țigara pe care acesta și-o aprinsese în oră și să coboare de pe dulapul pe care se urcase în semn de protest. Pentru că tânărul a refuzat, i-a vorbit urât și a jignit-o, femeia a anunțat conducerea școlii și a chemat poliția. Elevul, recalcitrant și cu oamenii legii, a fost încătușat, dus la secție, amendat, iar apoi eliberat. Scandalul, însă, era departe de a se fi încheiat.  Întors la școală, însoțit de mama sa care îl încuraja, agresorul s-a dezlănțuit. Nimeni nu a prevăzut ce urma se întâmple: „Am văzut cum a sărit înspre ea și-a luat-o de gât și a început să o lovească puternic cu pumnii până ce doamna profesoară a căzut jos. După ce a lovit-o, a intervenit paznicul și l-a pus la pământ în timp ce el striga către profesoară „vei muri în chinuri”. La fața locului era și mama lui care era la fel de recalcitrantă ca și el și a început să zbiere către profesoară „acuma sună tu la poliție, proasto!”, a declarat presei locale o elevă care a asistat la întreaga scenă. Profesoara a ajuns la spital, elevul este reținut, iar colegii săi și dascălii sunt absolut șocați de cele întâmplate. 

Și ne punem întrebarea: de ce am ajuns într-o astfel de situație? Cum de am lăsat să se întâmple una ca asta? De ce am închis ochii în fața unor astfel de comportamente? Căci elevul respectiv era recunoscut ca fiind un copil problemă. De ce nu s-au luat măsuri încă de la început? Trebuie să ajungem să ni se dea în cap, la propriu, pentru ca cineva facă ceva concret, să ia atitudine? Cum am putea preveni astfel de incidente?  Sunt întrebări la care a încercat să răspundă psihologul Ovidiu Telegescu, specialist care a venit și cu mai multe soluții. Căci, dacă se vrea, se poate. Astfel de acte de violență pot fi prevenite, spune el. 

Profesorii și-au uitat rolul de formatori de oameni

În fața unor astfel scene, care aproape că frizează nebunia, ar trebui să simți revoltă, pe de-o parte, dar mai ales dorința de a face ceva ca să nu se mai întâmple. Însă problema, este de părere psihologul Telegescu, este una extrem de complexă. Ce e de făcut? În cazul doamnei profesoare de la liceul din Târgu Mureș este târziu să mai previi ceva. Faptul s-a consumat. „Însă, haideți să ne gândim ce avem de făcut de acum încolo. Pentru că prevenția se face din mai multe direcții”, ne-a declarat specialistul. Acesta aduce în discuție familia, autoritățile dar și școala, acolo unde copiii ar trebui să fie educați, nu numai învățați să scrie, să citească și să socotească. „Dascălul trebuie să știe cum să comunice cu copiii, cum ajungă la ei, cum să și-i apropie. Să le vorbească, dacă vreți, pe limba lor. Să coboare de la catedră, să ajungă în mijlocul lor, să întrețină un dialog constant, să încerce să-i cunoască. Tu, domnule profesor, trebuie să descoperi copilul și să ți-l apropii. În momentul în care îl cunoști, deschizi, practic, o poartă către comunicare, către dialog. Altfel nu sunt șanse. În clasă nu ar trebui să fim doar profesori și elevi, ci în primul rând oameni care comunică. Ne cunoaștem, ne ajutăm și rezolvăm probleme”, explică psihologul .

Într-adevăr, rolul unui dascăl nu se rezumă doar la a preda o lecție, ne-a mărturisit directoarea unei școli generale din județul Bihor, acolo unde peste 70% dintre copii sunt de etnie, cu probleme familiale dintre cele mai diverse.

„Noi încercăm, pe cât putem, să ținem locul părinților pe care acești copii nu-i au lângă ei. Nu reușim în totalitate, dar încercăm să le fim și mamă și tată, să închegăm o relație cu ei, dincolo de cea profesor – elev. Altfel, nu am putea comunica cu ei. Nu ne-am putea înțelege”, este de părere dascălul. 

Însă, chiar și așa, recunoaște directoarea, și la ea în școală au existat probleme. „Am chemat și poliția. A fost cazul unui elev care și-a agresat fizic un coleg. L-a dat cu capul de perete. Problema s-a rezolvat în urma consilierii psihologice, am vorbit și cu părinții, și cu copilul. Apoi, am avut și cazul unui profesor care a fost înjurat la oră. Motivul? Elevul respectiv nu voia să scrie. Atunci am recurs la sancțiuni mai dure: elevului i s-a scăzut nota la purtare, pe lângă discuțiile pe care le-am avut cu el, cu familia lui. Ce trebuie să știm, însă, este faptul că profesorii, dincolo de a fi profesori, sunt oameni și au și ei limitele lor. Și da, uneori ne simțim singuri într-o luptă oarbă, fără nici o susținere din partea părinților acestor copii, din partea sistemului și a societății până la urmă”, mărturisește dascălul.

„Nu mai există respect, rușine, dascălul și-a pierdut demnitatea și autoritatea”, mai spune directoarea școlii. 

Societatea își ascunde gunoiul sub preș 

Pe de altă parte, dincolo de relația strânsă dintre profesor și elevi, care ar putea preveni astfel de incidente, dascălul are datoria de a semnala orice comportament inadecvat.

„Rolul profesorului este unul educațional. Iar educația înseamnă inclusiv a semnala astfel de comportamente și de a le sancționa. Însă, de cele mai multe ori, ne facem că nu vedem ce se întâmplă în jurul nostru. Dacă cineva ar fi sesizat aceste probleme încă de la începutul apariției lor, dacă s-ar fi luat imediat măsuri, astăzi acea doamnă profesoară nu ar fi fost internată în spital. Semnale, de-a lungul timpului, sigur au fost. Dacă acest copil ar fi fost îndrumat, dacă s-ar fi vorbit cu el, dacă ar fi fost consiliat de către un specialist, dacă s-ar fi încercat un dialog adevărat cu familia..Exista cel puțin o șansă de rezolvare. Care, iată, a fost ratată prin neimplicare”, continuă psihologul Ovidiu Telegescu. 

Și să nu uităm un lucru esențial, mai spune acesta: un copil agresiv are nevoie de ajutor la fel de mult ca și victima. Pentru a-l salva însă ar trebui să se implice familia, școala, autoritățile, societatea. Cine are grijă de el?

De cele mai multe ori, nimeni „Noi, ca societate, nu facem altceva decât să ascundem gunoiul sub preș, prefăcându-se că nu există. Practic, prin această atitudine indiferentă,  îi aprobăm tacit comportamentul. Sunt și situații și mai strigătoare la cer, când chiar protejăm copilul agresiv prin scuze de genul e mic, nu a știut, a greșit…Însă, atenție! Cine protejează un copil agresor îi face o mare defavoare. Dacă faptele nu sunt sancționate din fașă, acel copil va deveni un adult care va perpetua comportamentul agresiv. Și nu vom mai auzi despre profesoare bătute, ci despre lucruri mult mai grave”, atenționează expertul. 

Prevenția, până la urmă, înseamnă inclusiv să luăm atitudine și să sancționăm. „Iar când agresorul este încurajat de propria familie, așa cum s-a întâmplat la școala din Târgu Mureș, trebuie să intervină prompt autoritățile. În cazul de față, cei de la Protecția Copilului. Sunt singurii care mai pot interveni din punct de vedere legal. Au servicii specializate, e de datoria lor să se ocupe. Sunt singurii abilitați să facă ceva în acest sens. Dacă familia nu cooperează, iar scoala este depășită de situație, să-l lăsăm pe specialiști să preia problema”. 

Psihologul a precizat că, în cazul incidentului din Târgu Mureș, profesoara agresată a suferit o traumă peste care va putea trece doar după multe ore de consiliere psihologică. „Este teribil prin ce a trecut acest dascăl, dar și prin ce va trece de acum încolo. Gândiți-vă că ea trebuie să se întoarcă la catedră, în fața unor copii care, unii dintre ei, poate, chiar au asistat la incident. S-a prăbușit încrederea în ea, stima de sine a scăzut. Comportamentul acelui copil a fost validat de adulți,  iar acest lucru este foarte greu spre imposibil de digerat. Este, practic, și cel mai grav lucru în toată această poveste: comportamentul elevului a fost validat în mod direct de părinții săi și în mod indirect, prin tăcere, de către ceilalți”, mai explică psihologul. 

Dascălul agresat are nevoie de susținere din toate punctele de vedere, pentru că lucrurile acestea nu trec de la sine și nu se șterg cu buretele. „Să nu uităm că există profesori care agresează verbal, ridica tonul…toate frustrările, nemulțumirile, traumele poate…ies cumva la suprafață. Se manifestă. Nu uităm timpul e cel mai mare dușman dacă aparent lucrurile se pot rezolva, ele nu se vor rezolva ba din contra vor ieși vor înflori sub alte forme manifeste”, atenționează Ovidiu Telegescu. 

Ce ar trebui făcut de acum încolo? Să nu mai închidem ochii, să nu mai aprobăm tacit bullying-ul și agresiunile, să nu lăsăm ca lucrurile să treacă pe lângă noi. Să ne implicăm. Să ne pese. „Și atunci vom avea toate șansele să prevenim, nu să tratăm”, mai spune psihologul Ovidiu Telegescu. Ce ar mai trebuit făcut? Să ne implicăm cu toții în educarea copiilor.

„În familie, la școală, societatea însăși trebuie să acționeze în această direcție. Să observăm, să educăm, și da, să sancționăm. Știu, pare un cuvânt dur. Însă a sancționa un comportament deviant este spre binele nostru, dar mai ales spre binele acelor copii pe care trebuie să-i corectăm. Dacă nu, am putea deveni victimele propriei noastre ignoranțe. Iar ei, cazuri pierdute”, concluzionează psihologul.    

Legea învățământului prevede anumite sancțiuni pentru elevii indisciplinati sau care nu-și respectă îndatoririle. Sancțiunile, aplicate în funcție de gravitatea faptei comise sunt:  observație individuală, mustrare scrisă, retragerea temporară sau pe durata întregului an școlar a burselor de care beneficiază elevul. Mai mult, acesta poate fi mutat disciplinar la o clasă paralelă din aceeași unitate de învățământ, poate fi suspendat temporar sau chiar exmatriculat. Însă, pentru că cele opt clase sunt obligatorii, exmatricularea nu este definitivă. Prin urmare, vorbim despre exmatriculare cu drept de reînscriere în anul școlar următor, în aceeași unitate de învățământ, exmatriculare cu drept de reînscriere în anul școlar următor, în altă unitate de învățământ, exmatriculare fără drept de reînscriere pentru elevii din învățământul postliceal. 

De cele mai multe ori, însă, astfel de sancțiuni nu rezolvă problema. Și iată cum, în lipsa unor alte metode mai eficiente de combatere a violenței, școala se transformă într-un adevărat câmp de război unde se duce zi de zi o luptă aprigă. Pe de-o parte cea între generații, pe de altă parte cea între mentalități. la mijloc se află viitorul copiilor.