Soldații ucraineni spun că implozia Wagner le-a permis să facă în sfârșit progrese: „Aveau o abordare diabolică”

Soldații spun că recruții Wagner în sectorul Bahmut sunt mai
puțin pregătiți, slab echipați și mai predispuși la fugă.

„Acum ne luptăm cu o armată rusă convențională, dar
înainte ca Bahmut să cadă, grupul Wagner se afla în zonă și au avut o abordare
deosebit de teribilă în acest sens. Grupul a trimis înainte oameni neînarmați,
majoritatea prizonieri, cu muniție pentru următorul grup, care erau mercenari
experimentați”, spune Matthew, medic în cadrul Brigăzii a treia de asalt
din Ucraina, potrivit thedailybeast.com.

Michael Kofman, de la Center for Naval Analysis, a declarat
pentru The Daily Beast:

„Trupele
wagneriene erau mai bine motivate, dar în tradiția stalinistă este nevoie de
mai mult curaj pentru a te retrage decât pentru a ataca”.

El notează că ei aveau, de asemenea, „un avantaj semnificativ de artilerie
furnizat de armata rusă (de aici și argumentele nesfârșite ale lui Prigojin
pentru mai multe muniții), având flancurile asigurate de aviația rusă și o mare
cantitate de luptători dispensabili din sistemul de închisori rusesc”,
toate acestea lipsind forțelor rusești actuale.

El subliniază, de asemenea, că „Wagner nu a fost folosit, sau înființat, ca forță defensivă în
acest război și, prin urmare, nu este clar cum s-ar fi descurcat în apărarea
din jurul flancurilor lui Bahmut”.

De când Wagner a dispărut, Matthew spune că a scăzut calitatea
soldaților ruși, iar oamenii sunt mai predispuși să fugă sau să lase
liniile să se rupă sub presiune. „Cei
pe care îi întâlnim nici măcar nu-și ridică morții”, a spus el.

În ziua în care au fost vizitați de ziariști, ei și-au atins
în sfârșit obiectivul de a recuceri satul Andriivka, ceea ce a durat mai mult
de două luni.

Capturarea acestuia permite Ucrainei să amenințe una dintre
liniile cheie de aprovizionare în Bahmut, un pas important pentru încercuirea
rușilor în interiorul orașului. „Cunoaștem
prețul; fiecare kilometru este plătit cu sângele băieților noștri”, spune
Matthew.

Ei au zdrobit cu artileria pozițiile rusești rămase în sat
înainte ca unitățile de infanterie să se deplaseze pentru a curăța ultimele
buzunare de rezistență. Înainte de război, într-o altă viață, Matthew a fost
designer de interior. „Avem nevoie
de voi pentru a rămâne în siguranță aici – lumea are nevoie de voi pentru a
arăta ce naiba fac rușii pe pământurile ucrainene”.

La  un punct de
evacuare desemnat, a cărui locație nu poate fi făcută publică, era o ceață de
mișcare. Mai multe vehicule blindate aduseseră oameni răniți din alte părți ale
frontului. Rușii aflaseră că ucrainenii cuceriseră complet Andriivka și, în
semn de răzbunare, au aruncat în aer părți din oraș.

Matthew, împreună cu restul unității sale, a luptat în Bahmut
și în împrejurimi din luna ianuarie a acestui an. Este o unitate de voluntari
în întregime, cu puțin echipament occidental sofisticat, cum ar fi tancuri
Leopard sau vehicule de luptă Bradley. Echipamente vechi din epoca sovietică,
inclusiv tancuri T-72, se plimbă în mod constant pe drum. Brigăzile de aici au
obținut unele dintre cele mai notabile succese ale contraofensivei, iar brigada
consideră că experiența lor vastă de luptă contează mai mult decât orice arme
ar primi.

Mulți dintre localnicii din zonă încă îi văd pe ucraineni ca
pe un inamic. „Prea mulți dintre cei
care sunt încă aici îi așteaptă pe ruși. Nu pot să înțeleg această
mentalitate”. Rușii le oferă localnicilor doar 100 de dolari pentru
informații atât despre potențiale ținte civile, cât și despre poziții militare
ucrainene. El își amintește că odată și-a deschis fereastra la o bază și a
văzut un civil care filma soldații cu telefonul din exterior. „Era cât pe ce să-l împușc în față chiar
acolo”.

După un atac cu rachete asupra unei pizzerii din Kramatorsk
în iunie, SBU a arestat un bărbat pe care l-a acuzat că a filmat scena și a
trimis-o responsabililor militari ruși.

Stanislav, un operator de drone din cadrul unei unități care
luptă mai la nord, în apropiere de orașul Kreminna, spune că un alt impuls
major pentru forțele ucrainene a fost sosirea munițiilor cu dispersie fabricate
în SUA.

Armele sunt foarte controversate, deoarece lasă bombe care
pot să nu explodeze și rămân un pericol pentru civili timp de zeci de ani după
încheierea conflictului.

Soldații ucraineni nu iau în serios acest argument. „Le-am văzut lucrând și, imediat ce tragem,
rușii se împrăștie, se ascund”, a declarat Stanislav pentru The Daily
Beast. Înainte de sosirea lor, forțele ucrainene pierdeau teren în această
regiune în fața unei ofensive rusești. Acum, aceasta a fost în mare parte
blocată.

„Contraofensiva
merge bine”, spune el, dar ceea ce se teme cel mai mult este un război
mai lung. „Toți cei care au vrut să
lupte s-au înrolat cu mult timp în urmă”, spune el dintr-o cafenea din
orașul Slovyansk. „Dacă rușii ar fi
vrut, au milioane de oameni pe care îi pot mobiliza. Noi suntem la limita
noastră totală”.

Rămâne de văzut dacă succesele ucrainenilor în acest domeniu
vor fi suficiente pentru a-și consolida câștigurile. În luna care a trecut de
la capturarea Andriivka, câștigurile ucrainene în zonă au încetinit, deși
soldații susțin că se consolidează pentru a continua să împingă spre est.

În mod similar, rușii au lansat o ofensivă majoră proprie în
zonă, vizând orașul Avdiivka de lângă orașul Donetsk, ocupat de ruși. Cu toate
acestea, în ciuda utilizării unei cantități enorme de blindate și artilerie,
asaltul pare să fi fost în mare parte respins. Matthew spune: „Rușii atacă, dar nu au niciun rezultat, iau
câteva puncte, dar doar temporar. În direcția noastră am făcut o treabă
excelentă. Acum, luăm o pauză pentru a ne recupera și rămânem în rezervă. Cred
că va fi o iarnă fierbinte”.

În timp ce ucrainenii au provocat pierderi grele rușilor,
aceste evoluții arată că rușii încă mai au capacitate de luptă în zonă.

De asemenea, arată dificultatea de a face progrese serioase
acum că liniile de front din Ucraina au fost atât de puternic fortificate de
ambele părți. Soldații știu că va trece mult timp până când vor elibera restul
teritoriilor lor. „Aici este
spiritul de fraternitate. Cu toții ne cunoaștem limitele și punctele forte și
ceea ce putem face pentru țară”, spune Mario, un paramedic de 22 de
ani. Pe 24 februarie 2022 – ziua în care a început invazia pe scară largă a
Rusiei – el și tatăl său s-au înrolat în armată la prima oră a dimineții. Era
la patru ani de la obținerea unei diplome de medicină la cea mai bună
universitate din Ucraina. „Familia
mea mă tot întreabă când mă voi întoarce să îmi termin studiile”,
spune el. „Eu le spun că încă mai
este nevoie de mine aici”.