SPECIAL Maria Cuțarida-Crătunescu. Prima femeie medic din România, nevoită să facă voluntariat

Deschizătoare de drumuri, prima femeie medic din România și-a ghidat întreaga carieră prin grija pentru mame și copii – a deschis prima creșă de fabrică de la noi și a făcut voluntariat din cauza refuzului medicilor bărbați de a-i oferi un post.

La mijlocul secolului al XIX-lea, cu doi ani înaintea
Unirii Principatelor Române, doi medici – Nicolae Kretzulescu și Carol Davila –
înființează la București Școala Națională de Medicină, devenită câțiva ani mai
târziu prima Facultate de Medicină din țara noastră. Aproape un deceniu mai
târziu este consemnată prezența primei studente care avea să se înscrie la
Medicină: Olga Secară. Însă prima femeie din România care obține titlul de
doctor în medicină avea să devină în 1884, la Montpellier, Maria
Cuțarida-Crătunescu. 

Patriotismul unei studente

Se naște pe 10 februarie 1857, în Călărași, și urmează
cursurile primare și secundare în România, studiile liceale făcându-le la
Școala Centrală din București. Ulterior își dă Bacalaureatul la Zürich. În 1877
se înscrie în orașul elvețian la Facultatea de Medicină, însă, se pare că din
cauza dificultăților în ceea ce privește limba, decide în 1879 să se transfere
la facultatea din Montpellier cu același profil. Chiar dacă își urmează visul
de a deveni medic, Maria nu uită de România și urmărește îndeaproape situația
din țară. Astfel că, un an mai târziu, când România era în plin război de independență, tânăra încearcă să își ajute țara natală, chiar dacă situația ei
financiară nu era una tocmai bună. Maria trimit Armatei Române suma de 100 de
franci, așa cum aflăm din scrisoarea adresată Ministerului de Război şi
publicată în Monitorul Oficial al României nr. 288 din 30 decembrie 1878:
„Totdeauna am fost mândră de a fi româncă, însă de la glorioasele evenimente
ale României, mi s-a îndoit mândria şi îmi place să sper că şi eu, la venirea
mea în ţară, ca medic, voi face onoare iubitei mele patrii, până atunci însă,
vin domnule ministru, a oferi cu plăcere, această mică sumă de 100 de franci,
în folosul industriei noastre armate care, cum zic, mă face mândră şi veselă“.
Câțiva ani mai târziu, patriotismul tinerei avea să se traducă nu doar prin
activitatea profesională, ci și prin implicarea socială.

Ajunsă în Franța, Maria Cuțarida-Crătunescu își
continuă studiile la Facultatea de Medicină din Montpellier, unde pe 12 iulie
1880 primește nota maximă la primul examen pe care îl susține în doctoratul în
medicină. În timp ce are rezultate spectaculoase la studii, situația ei
materială devine din ce în ce mai precară, însă, hotărâtă să devină medic,
tânăra apelează la ajutorul țării natale. Maria se adresează Adunării
Deputaților printr-o petiție în care solicită o bursă pentru a-și putea termina
studiile de la Monpellier. Cererea tinerei studente a fost prezentată
deputaților de către politicianul Pantazi Ghica. „Domnişoara Maria V. Cuţarida,
prin petiţiunea dată onor. Camere legiuitoare, arată că sunt doi ani şi
jumătate de când, cu resursele tatălui său, care şi el are mijloace foarte
restrânse, studiază medicina la facultatea de la Montpellier; că mai are încă
trei ani şi jumătate spre a-şi săvârşi studiile începute, dar, din cauza
relelor recolte, tatăl său, nemaiputând-o susţine în străinătate, se vede
expusă a întrerupe cursurile sale şi se roagă de reprezentaţiunea naţională a
ţării să i se dea un ajutor de trei sute franci pe lună şi taxa universităţii
până ce-şi va săvârşi studiile ca să nu le întrerupă“, se adresează Pantazi
Ghica deputaților.

Dovada meritelor

Maria Cuțarida-Crătunescu, pentru a-și convinge
compatrioții să îi acorde ajutorul necesar pentru terminarea studiilor, trimite
alături de petiție și câteva acte doveditoare ale rezultatelor sale de la
Facultatea de Medicină, cu precădere articole de presă în care îi sunt
recunoscute meritele. „D-şoara Maria Cuţarida, născută la Călăraşi, în  România, a fost primită, sâmbăta trecută, la
primul examen de doctorat în medicină la facultatea noastră. Această jună
persoană a dobândit, după meritul său, la această cercare dificilă, nota prea
bine şi laudele membrilor juriului“, se menționa în nr. 208 din 30 iulie 1880
al gazetei franceze „Le Messager du Midi“. De asemenea, și în ziarul
„Telegraful“ din 17 noiembrie 1877, într-o rubrică intitulată „Română studentă
la medicină“ este lăudatul demersul româncei care urmează studiile în medicină
și promite să devină un bun doctor în medicină. Totodată, în rubrica „O română
în străinătate“, publicată în ziarul „Pressa“ din 22 februarie 1880, îi sunt
din nou aduse laude româncei care „urmează cu mult succes studiile în medicină,
lucrând în sălile de discuţiuni şi punând silinţe meritorii spre a dobândi
doctoratul“.

Reușitele Mariei la Montpellier au fost lăudate și în presa din România

Raportorul comisiei de petițiuni Pantazi Ghica îi
recunoaște meritele în fața Camerei Deputaților și susține acordarea unei burse
care să o ajute să urmeze studiile în continuare pentru a deveni doctor în
medicină: „Considerând că D-şoara Maria V. Cuţarida a fost întâia femeie care a
cugetat a îmbrăţişa o profesiune liberă şi face pentru aceasta studii speciale
în medicină; Considerând că o femeie medic poate aduce servicii insemnate
societăţii; Considerând că asemenea silinţe lăudabile trebuiesc încurajate;
Având în vedere că ar fi chiar în dauna societăţii ca o tânără studioasă să
întrerupă învăţăturile urmate cu succes până aci din cauza lipsei de mijloace
şi că este just, este bine să se acorde resurse la asemenea persoane meritorii,
care se îndeletnicesc cu studiul ştiinţelor şi se pregătesc a-şi face o carieră
prin specialitatea dobândită în o profesiune liberă; Mi-a făcut onorul a mă
însărcina, ca raportor, să supun la aprobarea D-voastră următoarea rezoluţiune:
Camera legiuitoare acordă D-şoarei Maria V. Cuţarida o bursă de 2.400 lei pe
an, pe timp de patru ani, calculaţi de la 1 octombrie anul 1880, plus taxele
anuale la facultatea de medicină de la Montpellier. Această bursă va înceta
dacă D-şoara Maria Cuţarida va întrerupe studiile sale în medicină. D. ministru
al cultelor şi instrucţiunii publice va veni cu o cerere de credit până la
încetarea anului financiar 1880 şi va trece suma acordată în bugetul
instrucţiunii publice la capitolul cuvenit pe anul 1881“.

Însă aprobarea rezoluției stârnește vâlvă în Camera
Deputaților, iar politicianul Vasile Maniu susține că ar fi mai bine dacă
Guvernul ar face un proiect de lege pentru acordarea acestui ajutor tinerei
studente. Cel care sprijină demersurile Mariei Cuțarida-Crătunescu este Pantazi
Ghica: „D-lor, este o persoană care a făcut studii şi care, pe cât am văzut din
ziare, a făcut studii strălucite. Este o persoană care ne-a prezentat atestate
de progresele pe care le-a făcut şi comisiunea de petiţiuni a mers până acolo
încât a făcut restricţiunea aceasta: dacă va înceta studiile, să înceteze şi
subvenţiunea care i se acordă. Ei, D-lor, mi se pare că ar fi prea mult şi prea
pernicios de a se căuta nod în papură şi d-a veni cu acea dorinţă de extreme
economii, cum are D. Maniu“. În cele din urmă, votul a fost reluat în ședința
din 2 februarie 1881, când comisia a hotărât ca bursa să îi fie acordată
printr-un proiect de lege întocmit de Guvern. Astfel că, pe 20 mai 1882,
proiectul este promulgat de Regele Carol I, după ce primise câteva voturi
contra atât la votul din Adunarea Deputaților, cât și la cel din Senat. „Se
acordă  D-rei Maria V. Cuţarida o bursă
de 2.400 lei pe an, pe timp de 4 ani, calculate de la 1 octombrie 1882, plus
taxele anuale la facultatea de medicină de la Montpellier. Această bursă va
înceta dacă D-ra Maria Cuţarida va întrerupe studiile sale în medicină“,
prevedea proiectul.

Doctor în medicină

Doi ani mai târziu, pe 5 iunie 1884, tânăra studentă
își susține teza de doctorat cu titlul „Despre hidroree şi valoarea ei
semiologică în cancerul colului uterin“. Despre această reușită se scrie și în
presa românească: „Domnişoara Maria Cuțarida, din România, a susţinut în mod
distins tesa de doctor în medicină la Facultatea de medicină din Paris; domnişoara
Cuţarida e prima femeie română care a obţinut această distincţiune“, consemna
revista „Familia“ în iunie 1884.

Câteva luni mai târziu, era anunțată întoarcerea
Mariei Cuțarida-Crătunescu în România și întâlnirea acesteia cu Regina
Elisabeta: „Se anunţă sosirea în Capitală a d-şoarei Maria Cuţarida, care şi-a
depus nu de mult examenele de doctor în medicină cu un succes strălucit
înaintea facultăţii din Paris. Duminica trecută, juna doctoreasă a mers la
Sinaia pentru a face omagiu Maiestăţii Sale Reginei teza în baza căreia a
obţinut diploma. Aflăm că d-şoara Cuţarida se va stabili în Bucureşti, pentru
a-şi exercita profesiunea ei de medic. Din parte-ne ne facem o plăcere şi o
datorie de a saluta în domnişoara Maria Cuţarida pe cea dintâi femeie română cu
titlul de doctor şi-i urăm cea mai deplină isbândă în greaua şi frumoasa
carieră ce a îmbrăţişat“, consemna ziarul „Universul“ pe 15 septembrie 1884.

Prima femeie medic din România îl întâlnise în timpul
studiilor din Franța și pe Vasile Alecsandri, care vizita sudul țării. Aceasta
l-a salutat în numele studenților români, i-a oferit o cunună cu flori și i-a
recitat o poezie pe care o compusese chiar ea, de altfel și singura
manifestarea lirică din viața medicului.

Maria Cuțarida-Crătunescu este nevoită, la întoarcerea
în țară, să își echivaleze diploma obținută în Franța cu mențiunea „Magna Cum
Laude“ pentru a putea obține astfel dreptul de liberă practică în Vechiul
Regat. Izbânda tinerei este anunțată și de Direcţia Generală a Serviciului
Sanitar pe 31 octombrie 1884: „D. decan al facultăţii de medicină din
Bucureşti, prin adresa nr. 346 din 1884, comunică că D-şoara Maria Cuţarida,
născută în 1857 în Călăraşi, cu diploma de doctor în medicină de la facultatea
din Paris, conform prescriptului – verbal al juriului examinator din 30
octombrie 1884, a obţinut dreptul de liberă practicare a medicinei în ţară. Se
publică aceasta spre cunoştinţă generală“.

Spitatul Brâncovenesc din București

Abia acum începe lupta Mariei Crătunescu în medicina
românească rezervată exclusiv bărbaților. În anul 1884, când are loc primul
congres medical național, tânăra figurează pe lista membrilor înscriși, așa cum
aflăm din presa vremii: „Au fost înscriși ca membri ai congresului 152 de doctori
în medicină, 6 licențiați în medicină, 26 medici veterinari, 63 de farmaciști.
Printre cei 152 de doctori în medicină, domnișoara Maria V. Cuțarida din
București“.

O viață dedicată mamelor și
copiilor

Odată ce obține dreptul de practică, Maria Cuțarida
își deschide o clinică particulară, dar se luptă să obțină și un post de medic
primar secundar la Spitalul Brâncovenesc, aflat în administrarea Eforiei
Spitalelor – organizație ce administra toate spitalelele din România. „Am
trecut examenele de doctorat nu ca orice bărbat mediocru, ci ca cei care au
făcut studii bune…“, își susținea Maria Cuțarida demersul în scrisoarea
adresată Eforiei pe 14 ianuarie 1885 pentru obținerea postului menționat la
secția „Boli ale Femeilor“. Este refuzată fără să i se ofere o explicație. În
același timp, medicul oferă consultații gratuite la maternitatea din cadrul
Spitalului Filantropia, iar activitatea pe care o întreprinde este cea care stă
la baza lucrării pe care o semnează mai târziu, „Despre hemoragiile uterine în
primele 6 luni ale gravidismului“.

Demersurile ei nu se opresc aici și dă concurs pentru
postul de medic primar ginecolog, însă este respinsă. Prejudecățile vremurilor
încep să îi pună piedici în carieră și nu avea să fie ultima oară. În 1886 i se
oferă un post la catedra de igienă din cadrul Azilului „Elena Doamna“, iar
cinci ani mai târziu este numită provizoriu ca medic secundar și conduce
serviciul de ginecologie din Spitalul Filantropia. Însă eforturile Mariei
Cuțarida-Crătunescu de a-și dezvolta o carieră în medicină aveau să fie din nou
lovite când, în 1894, Eforia Spitalelor decide să modifice profilul secției
unde lucra, din ginecologie în chirurgie ginecologică, ceea ce o determină ca
în cele din urmă să își dea demisia.

Grijă pentru mame și copii

În 1897 înființase societatea „Leagănul“ care urma să
funcționeze ca o creșă și un cămin de zi pentru copiii muncitorilor, însă apar
tensiuni și neînțelegeri între ea și președinta societății, Ecaterina
Cantacuzino. În semn de revoltă, înființează societatea „Materna“, sub patronajul Principesei Maria, ce era destinată copiilor nevoiași, orfani,
abandonaţi sau ai doicilor, cu vârste cuprinse între 0 și 7 ani. Implicarea
Mariei Cuțarida-Crătunescu pentru bunăstarea mamelor și copiilor depășește
granița medicală odată ce începe să lucreze ca medic la Fabrica de tutun din
București, unde le oferă asistență medicală muncitoarelor. În fapt, în perioada
1885-1898 asigură consultații pentru 2.000 de muncitoare la locul lor de muncă.
În 1899, medicul avea să stabilească aici o premieră românească prin
înființarea primei creșe de fabrică din România. Începând cu anul 1904, renunță
la cabinetul particular și se dedică în totalitate îngrijirii copiilor prin
activitatea din cadrul societății „Materna“, dar și a societății „Cultura și
ajutorul femeii“, în cadrul căreia era vicepreședintă.

În al Doilea Război Mondial, multe femei au devenit voluntare medicale. Foto: Costică Acsinte

Feminismul unui medic

De-a lungul carierei, Maria Cuțarida-Crătunescu a
participat la mai multe congrese în cadrul cărora își prezenta munca și
eforturile în medicină, dar și pe cele ale femeilor din întreaga țară în lupta
pentru emancipare. „Numărul ce rezultă din titlurile academice acordate celor
825 de fete în decurs de 26 de ani vorbește îndeajuns în favoarea activității
noastre intelectuale. Într-adevăr, din 1875, de la promovarea primei fete cu Bacalaureat
în România, numărul lor s-a ridicat până la 432 bacalaureate, 40 licențiate în
Litere și 21 licențiate în Științe, 12 doctorese în Medicină, o doctoreasă în
Drept de la Facultatea din Paris, și o licențiată în Drept, 319 profesoare de
școală secundară de fete și 2 licențiate în Farmacie. Dacă la acest număr se
adaugă cel al artistelor noastre și al femeilor de litere fără titlu, acesta va
fi destul de elocvent pentru a arăta cât de mare este la românce elanul
entuziasmului pentru munca intelectuală“, declara Maria Cuțarida-Crătunescu în
comunicarea „Munca femeii în România“ susținută la Congresul acțiunilor
feministe de la Paris din 1900. Ea era mândră de reușitele femeilor în domenii
intelectuale care abia le deveniseră accesibile în secolul precedent, până
atunci fiind rezervate exclusiv bărbaților. De asemenea, Maria
Cuțarida-Crătunescu a participat și la congresul din 1907 de la Bruxelles și
cel din 1910 de la Copenhaga, unde a prezentat eforturile medicinei românești
de a lupta împotriva mortalității infantile, precum și un studiu asupra
creșelor din România.

În timpul Primului Război Mondial, Maria Crătunescu
este mobilizată de către Comitetul Sanitar Central al Ministerului de Război la
Institutul și Internatul Evanghelic lucrând ca medic primar. Un an mai târziu,
pe 16 noiembrie 1919, la doar 62 de ani, moare în urma unei afecțiuni
cardio-renale ce se agravase în ultimii ani de viață. „A fost şi este o mândrie
Maria Cuţarida-Crătunescu pentru oraşul nostru (n.r. – Călărași). S-a născut în
vremea când oraşul era cuprins între Volna şi strada Dobrogei de astăzi. Casele
de atunci au fost demolate şi nu se mai păstrează niciun semn al existenţei
sale. Nu s-a păstrat niciun document din oraş referitor la anii 1800“, declara
pentru „Adevărul“ profesorul Nicolae Ţiripan.