Structurarea anului şcolar pe module le dă bătăi de cap elevilor şi profesorilor

Structura anului
școlar bazată pe module, devenită funcțională pentru prima dată
în anul școlar 2022-2023, îi pune în dificultate atât pe
profesori, cât și pe elevi.

Joi, 22 decembrie,
se încheie cel de-al doilea modul școlar al acestui an. Elevii ar
urma să revină la cursuri luni, 9 ianuarie 2023. Această
segmentare a învățării în cinci module, aplicată în premieră
în actualul an școlar, la inițiativa fostului ministru al
Educației Sorin Cîmpeanu, nu bucură însă pe nimeni.

Experți ai
organizației non-guvernamentale Centrul de Evaluare și Analize
Educaționale, CEAE, au făcut o analiză din care rezultă că
împărțirea pe module funcționează cu sincope. „Anunțată cu
câteva luni înainte de începerea școlii, schimbarea a fost
insuficient explicată profesorilor, iar o serie de detalii legate de
planificarea calendaristică a materiei și ritmicitatea notării au
fost lăsate la latitudinea lor. Cu alte cuvinte, au fost lăsați
«să se descurce» de unii singuri. Mai mult de atât, chestiunile
rămase nelămurite s-au dovedit a avea un impact semnificativ asupra
fluxului predării, asupra felului în care se face evaluarea și
asupra gradului de încărcare pe care îl resimt elevii”,
precizează autorii analizei.

La clasă, lucrurile nu merg cum au fost gândite

Elevii, mai arată
analiza, au ajuns în ultimele două săptămâni de școală să dea
foarte multe teste, iar gradul de dezinteres al profesorilor forțați
să se adapteze noilor schimbări a crescut.

Gabriela Deliu
este profesoară de Fizică în județul Brașov și, inițial, a
fost o susținătoare a alternanței perioadelor de învățare cu
cele de vacanță. În practică, însă, lucrurile s-au complicat.

Prima problemă a
fost planificarea pe unități de învățare. „Am încercat, din
momentul zero în care am proiectat curriculumul pe care îl aveam de
parcurs pe întregul an școlar, să așezăm ceea ce aveam de făcut
astfel încât să putem să finalizăm unitățile de învățare în
interiorul fiecărui modul. Este o chestiune ușor de înțeles: dacă
ai început ceva, trebuie să și finalizezi în interiorul acelei
structuri temporale. Începi o unitate de învățare, o finalizezi
și faci evaluare, dacă nu la fiecare unitate de învățare, măcar
la finalul a două sau trei unități. Și, pe hârtie, ies
lucrurile. În momentul în care am gândit proiectarea didactică,
ne încadram la limită. În momentul în care începi să
performezi, vezi că la clasă lucrurile pot să nu meargă în
ritmul pe care l-ai gândit. Și, dacă ți-ai făcut proiectarea
foarte la limită – și așa au ieșit proiectările, la limită –,
în momentul în care am performat nu am mai reușit să ne încadrăm
în numărul de ore. Un pic dacă depășești, nu mai reușești să
faci ceea ce ți-ai propus. Sau reușești să finalizezi partea
teoretică, iar evaluarea o faci după vacanță, ceea ce nu este ok.
Lucrul ăsta l-am constatat acum, după ce am început să lucrăm.
Teoretic, ies lucrurile pe hârtie, practic, aceste structuri trebuie
să fie mult mai flexibile”, a explicat profesoara.

Toți profesorii evaluează în același timp

O altă
dificultate a apărut la evaluare. Sistemul prevede, în cazul unor
materii, un număr la fel de mare de note precum cel anterior: este
vorba despre numărul de ore/ săptămâna +3. Adică 5 note la 2 ore
pe săptămână sau 6 la 3 ore pe săptămână.

Profesoara
mai spune că, în mod normal, după ce au predat, profesorii au
trecut la evaluare, astfel că în ultima săptămână toată lumea
a dat teste. „Copilul are de dat multe teste într-o zi, foarte
multe într-o săptămână; e un grad de încărcare foarte mare,
dezechilibrat cumva, față de ceva ce aveam într-o structură mai
lejeră”, a subliniat profesoara.

Schimbări fără analize la bază

Problema este,
comentează expertul în educație Mihai Maci, că atunci când ne
apucăm să facem astfel de schimbări în structura anului școlar
sau de altă natură, noi nu avem niciun fel de evaluări. „Nu avem
o evaluare a formulei precedente, cu împărțirea pe semestre, care
a funcționat vreo 25 de ani în România. A fost bună, nu a fost?
Cum se reflectă ea în activitatea elevilor. Nici în 1997, când am
schimbat lucrurile, nu am avut o evaluare la formula veche, cu
împărțirea pe trimestre”, explică Maci.

Și, în măsura
în care noi nu avem astfel de analize, nu știm ce trebuie să
schimbăm, astfel că facem schimbare de dragul schimbării. „Dacă
noi începem școala la 9 septembrie sau la 15 septembrie, ce
schimbare este? Niciuna. Să fim serioși! Doar creezi un interes
pentru problema educațională sau pentru ministru”, subliniază
expertul.

Probabil că
formula cu modulele ar fi mers la clasele mai mici, unde durata de
concentrare a elevilor nu este atât de mare ca la clasele mai mari.
Sau ar fi mers în anumite situații în care școlarizarea e mai
dificilă, trebuie mijloace de transport, accesul e mai greu, sunt
probleme primăvara sau alte lucruri de acest gen, adaugă expertul.
„Dar ar trebui să avem o diagnoză exactă a situațiilor ca să
ne dăm seama dacă funcționează sau nu. Unde, cum și cu ce
rezultate. Dar noi n-avem nimic”, mai spune Maci.

Marea problemă a
educației este cea a claselor mici, atrage atenția Mihai Maci.
„Atunci i se formează elevului niște deprinderi. E vorba de
atenție, de răbdare, de capacitatea de concentrare, de o anumită
disciplină pe care, de fapt, elevii de azi nu le mai au. Dacă noi
nu avem lucrurile acestea de bază, nu putem construi apoi în
gimnaziu cunoștințe și nici înțelegere. Și așa ajungem la
Bacalaureat, la facultate cu niște copii care, în cel mai bun caz,
sunt capabili să papagalicească 2-3 pagini, dar nu știu despre ce
e vorba acolo. Și, onest vorbind, nici nu-i interesează. Cam asta
este situația. Și noi tot vorbim de module, de examene de evaluare
și altele asemenea”, conchide expertul.