Suplimentele, sprijin real sau placebo în pregătirea pentru examen? „Ce îi spui creierului el asta va face”. Ce altceva ajută

Stresul pregătirii pentru examen i-a cuprins și pe părinți, care caută soluții testate pentru a-i ajuta pe copii. Au pus pe listă, pe lângă meditații, administrarea diverselor suplimente de vitamine și minerale. Ce altceva este recomandat să nu piardă din vedere.

Apropierea examenelor îi „bagă în priză” deopotrivă pe copii și părinți, ultimii căutând soluții de tot felul pentru a le fi alături elevilor care simt că Evaluarea Națională, Bacalaureatul și admiterea la facultate sunt aproape. Mulți părinți apelează la grupul de prieteni sau la comunitățile online pentru sfaturi, iar pe lângă ședințele de pregătire pentru care familiile au prevăzut resurse în buget iau în calcul și administrarea de suplimente cu vitamine și minerale. Sunt liste aproape nesfârșite de produse, din care nu lipsesc vitaminele, comprimatele pentru „liniște și focus”, produsele naturiste, suplimente pentru memorie, concentrare și rezistență la stres etc.. Părinții recomandă din experiența proprie, alții din ce au auzit că a funcționat la cunoscuți și doar din când în când întâlnești și opinii care indică să consulți medicul – cel de familie sau pediatrul – înainte de toate.

Medicul de familie Mihai Ungureanu atrage atenția că cele mai multe dintre produsele la care părinții recurg pentru a le susține copiilor concentrarea și rezistența la efort ar trebui administrate doar în cazul în care se constată un deficit, iar decizia trebuie luată de către medic. „Pentru ce Omega 3? Pentru că se administrează numai în cazul în care există probleme: dislipidemie sau alte probleme de deficit de acizi grași, or în cazul tinerilor nu se pune problema. Mai sunt situații în care s-a recomandat Piracetam-ul, pentru stimularea circulației cerebrale, își recomandă părinții între ei”, atrage atenția medicul. Multe dintre produse funcționează, de fapt, ca și placebo, „am luat ceva și mă simt mai bine”, explică medicul.

Pe de altă parte, părinții interesați de administrarea unor astfel de produse urmează un adevărat curent, mai spune medicul.

În locul administrării unui produs-minune care să-l ajute pe copil să se concentreze, poate mult mai potrivit ar fi să se adreseze unui psiholog care să evalueze care este de fapt teama copilului, „pentru că anxietatea aceasta a lor îi inhibă și au senzația că nu pot să învețe”, continuă medicul.

Dr. Ungureanu îi îndeamnă, pe de altă parte, pe părinți să le fie copiilor alături și să-i sprijine în mod concret.

„Părinții să comunice mai mult cu ei, pentru că de cele mai multe ori părinții le spun – pune mâna și învață, că eu nu mă percep!-. Nu, pui mâna și înveți cu propriul copil!”, mai spune medicul.

Alimentația echilibrată este în majoritatea cazurilor de ajuns pentru a susține un astfel de efort. Pe de altă parte, memoria se menține în parametri prin exercițiu, atrage atenția medicul, pentru că nu există medicamente care să facă minuni, ci există cel mult adjuvante.

„Să aibă grijă părinții la joint-uri și la țigări”

Grija părinților ar trebui îndreptată, mai atrage atenția medicul de familie, și asupra pericolului consumului diverselor substanțe cu efect nociv. „Să aibă grijă părinții vis-a-vis de treaba aceasta cu joint-urile și cu țigările acestea electronice. Pentru că sunt mulți copii care asta fac și fumatul nu face bine la creier”, mai spune medicul. Consumul de energizante, care dă iluzia că asigură energie, este un alt pericol. În fapt forțează organismul, iar creierul intră în modul reflex și nu mai reușește să acumuleze informație. În plus, energizantele elimină calciul și magneziul din organism și determină agitație.

Ajută în schimb un stil de viață care să sprijine ieșirile în aer liber și, foarte important, un program bine organizat.

Pentru situațiile în care părinții suspectează că ar putea fi vorba de un deficit, ar trebui în schimb să se adreseze medicului pentru tratament și/sau recomandări de investigații.

„Învățăm copiii să ne mintă și să se ascundă de noi criticându-i și certându-i în momentele grele”

Un „experiment” de tipul administrării de suplimente în perioadele cu consum intelectual intens ar putea, pe de altă parte, să aibă chiar efect invers.

„Este adevărat că simțim nevoia să-i ajutăm, dar dacă copilul tău nu a avut nevoie până la momentul acesta nu e OK să te apuci să-i dai acum. În primul rând că nu știi cum va reacționa organismul, așa că nu începi să dai un medicament într-un moment important sau înaintea unui moment important. Pot interveni complicații, intoleranță la un ingredient, și în loc să se concentreze pe examen are probleme de sănătate și prin asta îi sporești mai mult stresul și tensiunea vis-a-vis de examen”, spune la rândul său consilierul școlar Loredana Stroiuleasa.

Ajutorul oferit ar putea fi în schimb de alt tip.

„Noi trebuie să învățăm copilul să lucreze cu creierul lui, pentru că ce îi spui creierului el asta va face. Dacă îi spui creierului , poți. Dacă îi spui că ai nevoie de o minune, că trebuie să bei apă sfințită ca să reușești, atunci creierul așa va reacționa, așteaptă apa sfințită”, explică Stroiuleasa.

Cu copilul, pe de altă parte, trebuie lucrat în mod constant, pregătirea unui examen făcându-se pe parcursul anilor de școală, nicidecum în pragul examenului.

„Copilul se pregătește de examen încă de când intră la școală, de când începe să facă primele achiziții. Toate aceste achiziții îl vor ajuta mai târziu la examene. Relația cu copilul se construiește, trebuie să aibă încredere în noi, să ne povestească ce dificultăți întâmpină, unde este greu, cu ce am putea să-l ajutăm. Dacă noi nu ne facem timp să-l ascultăm și îl repezim, nu-i acordăm timp, automat nu va veni în momente de stres și se va ascunde de noi”, indică Loredana Stroiuleasa.

Orice schimbare pe care o simțim la copil ar trebui să nu o trecem cu vederea, pentru că poate fi un semn că ceva se întâmplă cu el și că are nevoie de sprijin. „Poate vine acasă supărat și trântește și nu ne spune că la școală s-a întâmplat ceva. Dar dacă tu, atunci când îți povestește ceva, începi să-l critici, începi să-l cerți și nu încerci să te pui în locul lui și să înțelegi ce i s-a întâmplat, automat îl îndepărtezi de tine. Nu o să mai vină să-ți spună. Va spune – De ce să mă duc, să mă certe? De ce să-i spun că am luat nota asta, că o să mă întrebe – dar colegul X ce nota a luat, de ce a luat atât și tu n-ai luat atât? – Așa învățăm copiii să ne mintă și să se ascundă de noi, criticându-i și certându-i în momentele grele. Pentru ei sunt multe probleme pe care ei le întâmpină și care nouă ni se par atât de banale încât le tratăm superficial. Dar sunt banale pentru experiența noastră, pentru experiența lor sunt critice”, mai spune consilierul școlar.

Program ajustat progresiv; fără mesaje care cresc anxietatea

Dacă elevul nu este obișnuit cu un program strict, nu are exercițiul de a învăța organizat, va trebui ajutat în acest sens, iar momentul nu este depășit nici acum, mai spune consilierul școlar.

„Nu ar fi târziu să facă împreună cu copilul un program care să fie din ce în ce mai strict. La început puțin mai lejer, cu mai multe ore în care să facă ce vrea, după care ajustat. Este nevoie de un program de activitate, de lucru, mai ales că acum vine și vacanța”, adaugă Stroiuleasa.

Dincolo de programul de lucru, programul de odihnă are o cel puțin la fel de mare importanță, iar pentru a-l putea respecta nu strică să urmeze toată familia aceeași regulă.

„Părinții au impresia că, gata, copiii s-au dus în camera lor și s-au culcat, dar ei stau conectați la telefon până târziu. E important ca părinții să stabilească o regulă. De exemplu: când mergem la culcare toate telefoanele rămân în bucătărie sau în sufragerie. Nu plecăm cu telefonul în cameră și nici cu televizorul pornit nu stăm”, sugerează Loredana Stroiuleasa.

Alte tehnici simple care funcționează la copii sunt cele de respirație. Un astfel de exercițiu poate fi: inspir până număr la patru, țin până număr la patru, expir până număr la patru. „E important să-i învățăm să se relaxeze prin exerciții de respirație, să se apuce de învățat și să facă pauze scurte, să meargă să bea un pahar cu apă, să ia o pauză, dar în care să nu dea fuga la telefon și să verifice ce mesaj a mai primit. Efectiv o pauză să-și recreeze ochii și creierul”, adaugă Stroiuleasa.

O avertizare pe care consilierul școlar o lansează către părinți este să evite mesajele care le cresc copiilor anxietatea. „Părinții să nu recurgă, de exemplu, la mesaje de tipul – Viitorul tău depinde de examenul ăsta -, pentru că asta crește anxietatea copilului și nu crește performanța. Trebuie să-l încurajăm că el s-a pregătit până acum, că poate, că în funcție de ce face ne vom orienta, părintele să-i demonstreze copilului că îl susține în orice situație”, a mai precizat consilierul.

„Încă de mici copiii își doresc să dețină controlul, să aibă sentimentul că ei au ales”

Consilierul școlar poate fi un sprijin real pentru părinți, mai spune Loredana Stroiuleasa, pentru că este persoana cu care copilul poate să stea de vorbă liber.

„Consilierul școlar în cabinet are teste care nu etichetează copilul, nu îi dă un diagnostic, dar îi arată că poate să facă anumite lucruri. Îi arată că poate să se autodepășească. Îl pune în situații noi și îl ajută să vadă cum reacționează. De ajutorul unui consilier școlar e nevoie devreme, nu neapărat în perioada examenului”, punctează Stroiuleasa.

Cu ajutorul consilierului orientarea profesională poate fi mai ușoară, pentru că îl ajută să-și descopere aptitudinile, de aceea echipa formată din consilier școlar, diriginte, părinte și nu în ultimul rând elev ar trebui să funcționeze în toate școlile. Pe de altă parte, alegând ceva ce i se potrivește și motivația pentru a învăța este alta.

„Atunci când alege împreună cu părinții și împreună cu un consilier școlar, și spune punctul lui de vedere, și spune ce îi place lui să facă, și demonstrează lucrul acesta, în primul rând e satisfacția aceea că a ales el. Chiar dacă poate e bun la ceva și îi spunem – tu trebuie să faci asta pentru că ești bun – dar el nu și-a demonstrat lui lucrul acesta nu apare sentimentul că el a ales. Încă de mici copiii își doresc să dețină controlul, să aibă sentimentul că ei au ales. Și de aceea noi învățăm părinții să le dea variante din care să aleagă. Și mai târziu, adulți, ne simțim mult mai bine când alegem noi, chiar dacă poate avem doar două variante”, subliniază consilierul școlar.

Pe de altă parte, lipsa susținerii părinților se transformă într-un mare dezavantaj. Copilul se poate confrunta cu atacuri de panică, nu se mai poate concentra, are tot timpul sentimentul că își dezamăgește părinții, că nu se ridică la nivelul așteptărilor lor, că părintele i-a oferit ce n-a avut el și copilul n-a reușit să ajungă la standardele stabilite de părinte.

„Sunt foarte mulți părinți cărora le este greu să accepte că copilul lor atâta poate, nu poate mai mult. Ei spun – Eu i-am oferit tot ce și-a dorit, el trebuie să facă ce n-am făcut eu. – Și nu îi mai pui două meditații, îi pui meditații la toate disciplinele, plus la încă două la care dă admitere. (…) Trebuie să observăm copilul cât poate să ducă. Dacă ajunge să fie tot timpul obosit, să fie stresat, să fie nervos, e clar că undeva greșim. Trebuie să-l lăsăm să se și relaxeze”, a mai punctat Stroiuleasa.