Vestigiile antice ascunse în fundația unei case de 125 de ani mutată de la Sarmizegetusa la un muzeu din România

De
peste patru decenii, printre exponatele de la Muzeul Golești din
Argeș se află și o casă adusă din Sarmizegetusa, vechea capitală
a Daciei. Iar povestea sa este una specială.

În
urmă cu 42 de ani, la Muzeul Golești din Argeș era adusă o casă
construită la sfârșitul secolului al XIX-lea la Sarmizegetusa.

Casa
a fost transferată, în 1982, din situl arheologic de la
Sarmizegetusa, la demontare, în elevaţie, descoperindu-se cărămizi
inscripţionate cu caractere latine din epoca romană. „Adevărul”
a vorbit despre această casă, structura și povestea ei cu Iustin
Dejanu, directorul Muzeului Golești.

”Din
vechea capitală a Daciei, din locuri încărcate de istorie și
legende, în anul 1982, muzeografi de la Golești, Radu Oprea, Vochin
Filofteiu, Mihai Gorgoi și Vasile Novac au transferat în muzeu, o
gospodărie românească autentică.
Sarmizegetusa
se numără printre puținele
localități din țară, care reprezintă un exemplu elocvent al
continuității locuirii și al păstrării vechilor obiceiuri de
peste două milenii”, spune Iustin Dejanu, directorul Muzeului
Golești.

Gospodăria
de la Sarmizegetusa este compusă din: casa cu beci, șură și
cămară pe beci.

Casa
din Sarmizegetusa se înscrie în
tipul de arhitectură veche românească, din zona de contact a
dealurilor cu munţii din Carpaţii occidentali. Ele sunt construite
din lemn în cununi orizontale, încheiate la colţuri, în cheotoare
dreaptă, şi acoperiş în patru ape, din paie sau draniţă (pentru
secolul al XIX-lea sunt consemnate ambele tipuri de învelitoare).

Interior din casa adusă de la Sarmizegetusa FOTO Muzeul Golești

Planul
vechi dominant era cel cu două camere cu intrări separate din sală,
legându-se, din acest punct de vedere, cu arhitectura zonelor din
Oltenia şi Muntenia. Cele două camere, de dimensiuni aproximativ
egale (circa 14 metri pătrați), serveau astfel: una pentru
bucătărie şi cameră de locuit, iar cea de-a două – camera bună
– era folosită sporadic. Aici erau păstrate lucrurile de valoare,
portul popular de sărbătoare, lada de zestre.

”Pentru
secolul XX, este de notat răspândirea zugrăvelii policrome a
pereţilor exteriori: galben, roşu, ocru, verde, albastru. Temeliile
din piatră pot fi făcute din bolovani rotunzi de râu, din piatră
plată scoasă din „mal”, sau din piatră de carieră regulat
fasonată. Beciul casei, semi-îngropat, construit din piatră de
râu, servea pentru depozitatul alimentelor, fructelor, în special,
dar şi al butoaielor cu băuturi. Sub sală, se află coteţul
pentru păsări”, adaugă Iustin Dejanu

Alături
de casă se află şura de mari dimensiuni, cu o suprafaţă de două
ori cât casa, unde gospodarii ţineau animalele, fânul, căruţa,
unelte etc. În cămara pe beci erau depozitate, de asemenea, fructe,
alimente şi butoaie cu rachiu.

Gospodăria
este închisă de un gard din nuiele împletite acoperit din paie și
o poartă cu cunună.

Conceput
ca un sat românesc de secolul al XIX-lea și deschis în 1966,
Muzeul Etnografic de la Goleşti, județul Argeș, aflat la doar zece
kilometri de Pitești, adăpostește 37 de case, clădiri și
gospodării din toate zonele României.