Cum creștem un copil pe care vrem să-l învățăm mai multe limbi. Ce așteptări trebuie să avem

Tot mai mulți copii cresc învățând două sau chiar trei limbi. Există mai multe metode de a-i crește astfel, dar este foarte probabil să nu se descurce la fel de bine în toate limbile.

Tot mai multe familii mixte
întâlnim în Europa, iar în multe dintre acestea tatăl vorbește o limbă, mama
altă limbă și se înțeleg într-o a treia, de cele mai multe ori, engleza. Sunt și
mai numeroase cazurile în care părinții e înțeleg într-una dintre limbi, dar
fiecăruia îi este mai ușor să folosească limba maternă, astfel că în relația cu
copiii fiecare vorbește limba cu care se simte mai comod.

Mai există și numeroase
familii care au emigrat în alte țări și acasă vorbesc limba maternă, iar în
rest limba țării în care s-au stabilit. Sunt și cazurile în care într-o țară
există mai multe comunități care vorbesc limbi diferite în familie față de
limba oficială.

Mai multe metode

Cum ne educăm copiii în aceste
situații este o întrebare firească. În practică există câteva metode practicate
de părinți, fără să fi studiat măcar această problemă. O metodă este „o
persoană, o limbă”, în care fiecare dintre părinți vorbește în limba sa maternă
cu micuții, situație întâlnită foarte des în cazul cuplurilor mixte.

Altă variantă este ca acasă părinții
să utilizeze o limbă, iar la grădiniță, școală și în cercul de prieteni copiii
să folosească o altă limbă, așa cum se întâmplă cel mai des în cazul
emigranților. Tot mai des, părinții vor să îi învețe pe copii încă de mici o
limbă străină, astfel ca la școală să o învețe pe a doua.

În această din urmă situație
se utilizează destul de des o altă metodă, în care limba folosită depinde de
context, adică la masa folosim o limbă, la joacă alta, de exemplu. Psihologul brașovean
Maria Teherciu prezintă câteva dintre avantajele metodelor.

„Este bine dacă există mai
multe opțiuni când vine vorba de creșterea copiilor bilingvi, fiecare dintre
ele adaptabilă pentru fiecare familie în parte. Prima este ca un părinte să
vorbească o limbă, iar celălalt părinte să vorbească altă limbă cu copilul.
Această strategie este potrivită mai ales in cuplurile formate din doi adulți
de naționalitate diferită. În acest caz contează însă și ce limbă vorbesc părinții
între ei și ce limbă învață copilul ân afara familiei. Cand părinții vorbesc
acasă două limbi diferite, iar la grădiniță și la școală copilul vorbește o altă
limbă, acesta crește trilingv”, a explicat Maria Teherciu.

În continuare, psihologul a
prezentat câteva dintre situațiile întâlnite în practică.

„A doua opțiune ar fi ca ambii
părinți să vorbească o limbă în casă, iar copilul să învețe a doua limbă în
afara familiei. De cele mai multe ori, aceasta este situația familiilor care
aparțin minorităților. O a treia opțiune presupune ca ambii părinți să vorbească
două limbi cu copilul, alternându-le. Copilul va învăța să vorbească în ambele
limbi, deseori trecând de la una la cealaltă atunci când știe că vorbește cu
alte persoane bilingve, dar fiind capabil să se exprime într-o singură limbă
atunci când interlocutorul este monolingv. O altă opțiune ar fi preferată de
familiile aparținând minoritîților care vor să se asigure că limba maternă nu
este pierdută de către copil. Aceștia aleg să vorbeasca cu copilul exclusiv în
limba maternă pentru primii ani de viață, urmând ca la grădiniță și școală
copilul să învețe limba oficială”, a preentat Maria Teherciu.

Ce trebuie să știm când creștem un copil bilingv

Potrivit psihologului, important
este să te asiguri, ca părinte, că micuțul este expus suficient la ambele limbi.
Să ne gândim că, cu cât un copil aude mai multe cuvinte în ambele limbi, cu atât
va avea un vocabular mai mare pentru fiecare dintre ele. Deseori, când familia
vorbește o limbă minoritară, încercarea de a crește un copil bilingv poate eșua,
dacă părinții nu au în vedere expunerea suficientă a copilului la limba maternă.

Specialistii spun că pentru ca
un copil să creasca bilingv este necesar ca limba nedominantă (cea care este
vorbita doar acasă, de exemplu) să ocupe cel puțin 30% din comunicarea cu
copilul. Când copilul vorbește deja limba majoritară la școală și cu prietenii,
este important ca părinții să încurajeze limba minoritara acasă, dacă își
doresc să îl ajute pe copil să își păstreze abilitățile lingvistice.

Varietatea este de asemenea
importantă pentru încurajarea bilingvismului copilului. Când cel mic interacționează
frecvent cu mai multe persoane, de vârste diferite și din medii sociale
diferite, care vorbesc ambele limbi, va avea ocazia să le exerseze pe amândouă și
să fie expus la diverse experiențe lingvistice.

Fiecare copil bilingv va învăța
să vorbeasca în ritmul lui, în funcție de expunerea la cele două limbi, de
personalitatea sa și a părinților și de o mulțime de alți factori sociali.

Cel mai important aspect al
creșterii unui copil bilingv este să îi oferi o experiență pozitivă atunci când
comunicaă, oricare ar fi limba pe care o folosește. Evită să corectezi excesiv
sau să îl faci pe copil să repete de mai multe ori o propoziție sau frază.
Amintește-ți că învățarea limbajului este un proces natural, iar copilul tău va
putea învăța ambele limbi. Este nevoie să ai rabdare și să nu transformi
comunicarea într-o situație stresantă pentru copil.

Nu toate limbile vor fi vorbite la fel de bine

Recomandarea privind
atitudinea realistă se referă la faptul că rareori copiii bilingvi devin la fel
de fluenți in ambele limbi. Mulți părinți se așteaptă ca un copil bilingv să știe
ambele limbi la nivelul unui vorbitor nativ monolingv. De cele mai multe ori,
acest lucru nu va fi posibil, pentru că fiecare limbă folosită de copil va
servi unui context și scop diferit.

Astfel, copilul tău poate fi
fluent în limba maternă în anumite domenii și fluent în a doua limbă, în alte
domenii (de exemplu, cel profesional). De asemenea, este bine să știi că abilitățile
copilului în ambele limbi pot fi ușor îmbunătățite, în funcție de contextul în
care se află. Deseori, copiii bilingvi pasivi (care înțeleg o a doua limbă, dar
nu o vorbesc) devin bilingvi activi (încep să vorbească a doua limbă) dacă
petrec timp într-un loc sau între oameni care vorbesc doar a doua limba.

„Nu  compara copilul bilingv cu un copil monolingv
în ceea ce privește dezvoltarea limbajului. Copiii bilingvi nu pot avea același
vocabular într-o anumită limbă ca un copil monolingv. Este normal ca, în
anumite domenii, copiii bilingvi să pară că au rămas în urmă față de un copil
monolingv. De exemplu, un copil bilingv poate avea un vocabular științific
bogat într-o anumită limba, însă poate avea un vocabular religios mai sărac în
limba respectivă. De asemenea, ritmul de învățare a fiecărei limbi va fi mai
lent decât ritmul în care învață un copil monolingv să vorbească”, a mai spus
pishologul brașovean.

Foarte mulți copii bilingvi
vor ajunge adulți care vorbesc două limbi străine, însă la niveluri diferite.
Acest lucru nu înseamnă că încercarea de a crește un copil bilingv a eșuat, ci
este pur și simplu rezultatul adaptării copilului la cerințele vieții sale. De
cele mai multe ori, copiii au nevoie să comunice mai mult într-o limbă decât în
cealaltă, potrivit psihologului Maria Teherciu.